Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Eliza Vaş On March - 12 - 2012

În perioada 9-11 martie 2012 a avut loc cursul de formare “Metode şi instrumente de educaţie non-formală în contextul programului Tineret în Acţiune”, în Oradea. Scopul acestei activităţi a fost de a-i face pe voluntarii din organizaţii să descopere acele metode şi instrumente de lucru prin care să faciliteze utilizarea educaţiei non-formale în cadrul proiectelor pe care le desfăşoară.

Având în vedere că acest curs s-a desfăşurat pe parcursul a trei zile, am să vă povestesc despre temele abordate, informaţiile culese, dar şi despre ce înseamnă de fapt un curs de formare. Profilul participanţilor a fost unul complex, tinerii venind din ong-uri variate, dar şi din instituţii culturale. Astfel, au fost prezente persoane de la AIESEC Oradea, Asociaţia Culturală Beli Bagrem, AEGEE Sibiu, ATMO, Acţiune în Voluntariat ori Muzeul Ţării Crişurilor Oradea. De coordonarea evenimentului, au fost responsabili Adrian Şuhanea şi Eliza Cernescu, ambii formatori Tineret în Acţiune.

Pentru o bună parte din cei 15 participanţi, cursul de formare a fost primul de acest fel sau mai bine spus, primul eveniment la care au participat din cadrul programului Tineret în Acţiune. Având în vedere că tinerii au fost obişnuiţi cu anumite metode în cadrul ong-urilor din care fac parte, situaţia nouă i-a făcut să iasă din contextul cunoscut şi să migreze către metode nefamiliare, dar foarte interesante. Practic, cei prezenţi au învăţat importanţa unui joc prin joc. Se ştie că educaţia non-formală este centrată pe acest tip de activităţi, prin urmare nici situaţia curentă nu putea face rabat de la specific.

Sumarizând cele mai importante aspecte discutate, am învăţat 10 lucruri la acest curs şi anume:

  • Oameni foarte diferiţi pot crea o atmosferă complexă;
  • Există 5 acţiuni ale programului TiA în care tinerii se pot implica;
  • Fişa unui joc cuprinde: denumirea, aria de dezvoltare, locul de desfăşurare, durata jocului, număr participanţi, materiale necesare, obiectivele de învăţare, descrierea şi evaluarea;
  • Care sunt diferenţele dintre un lider, mentor, îndrumător şi facilitator în contextul programului;
  • Caracteristicile educaţiei non-formale; cu toate că în aparenţă pare că totul e doar o joacă, obiectivele de învăţare demontează acest stereotip;
  • Ciclul învăţării prin experienţă: experienţa concretă (practică)-> analiză (observare şi reflecţie)-> generalizare (teorie) -> aplicare (testarea aplicaţiilor conceptelor în situaţii noi);
  • Raportul dintre grup şi stilurile de învăţare individuale;
  • Prima impresie nu e cea mai relevantă modalitate de a cataloga pe cineva, iar jocul de interculturalitate a demonstrat acest lucru;
  • Etapa de “debriefing”, în care se analizează la final conţinutul unei activităţi, se poate realiza prin întrebările ORID: orientare, reflective, interpretative, decizionale;
  • Organizaţiile non-guvernamentale pot avea un specific diferit, dar în cele din urmă suntem toţi aceeaşi tineri care am crescut cu ideea că putem schimba lumea, iar prin intermediul voluntariatului şi a educaţiei non-formale am găsit metoda.

Anterior, menţionam faptul că formatorii au fost Eliza Cernescu-învăţătoare de meserie şi Adi Şuhanea-voluntar Cercetaşii României. În continuare, puteţi citi răspunsurile acordate la un mini-interviu.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult la participanţi?

Eliza Cernescu: Am apreciat următoarele lucruri: deschiderea lor la provocările noastre, faptul că au încercat să creeze un grup compact, experienţa lor vastă şi diferită care face întotdeauna cursul mai atractiv.

Cum ţi s-a părut cursul de formare în ansamlu?

Eliza Cernescu: Întotdeauna cred că pot da mai mult, că poate fi mai bun, dar în ansamblu sunt mulţumită. Cred că oamenii au primit acele informaţii care le sunt suficiente în activităţile cu tinerii în acest moment. Restul vine doar în timp, odată cu experienţa.

Care crezi că e rolul unui astfel de curs în dezvoltarea personală a participanţilor?

Adrian Şuhanea: Pune bazele şi organizează o sumă de informaţii, competenţe, aptitudini şi atitudini pe care trebuie să le aibă un lucrător de tineret. Toate acestea îi vor ajuta pe participanţi la implementarea proiectelor de calitate, în care educaţia non-formală să fie folosită la maximul ei de potenţial.

Care este metoda de lucru preferată în lucrul cu tinerii? Te rog s-o descrii.

Adrian Şuhanea: Se numeşte “Târgul de valori”. Se împarte grupul în două. O parte devin vânzători, iar cealaltă parte vor fi cumpărători. În prima etapă, vânzătorii îşi pregătesc biletele cu valorile pe care le au de vânzare şi cu preţurile. Cumpărătorii primesc o sună de “bani” , pe care o au la dispoziţie pentru cheltuieli. În etapa a doua, cele 2 grupuri se întâlnesc şi deschid târgul. După 15-20 de minute, în care cumpărătorii încearcă să achiziţioneze cât mai multe valori, vânzarea se opreşte şi urmează procesarea. Debriefing-ul se face printr-o discuţie de grup pentru a vedea ce motive a avut fiecare persoană pentru a cumpăra valoarea respectivă.

Dacă n-aţi fost până acum la un curs de formare pe “Metode şi instrumente de educaţie non-formală”, s-ar putea să nu fi pierdut tare mult, fiindcă trecutul nu se poate schimba, dar dacă nu optaţi de acum înainte pentru unul, s-ar putea să pierdeţi multe: oameni interesanţi, formatori foarte bine pregătiţi, informaţii preţioase şi oportunităţi cât pentru o viaţă întreagă.

 

Articole asemanatoare: