Toamna trecută au pornit spre Ommen, un orășel din estul Olandei, șase tineri din România, și tot pe atâția din Bulgaria, Olanda și Finlanda: toți veniți pentru cea de-a doua ediție a schimbului de tineri din cadrul proiectului „Keeping Democracy Alive!”. Timp de zece zile, au trăit și au învățat împreună despre democrație, despre cum pot ideile bune să devină realitate, și despre ei înșiși. Printre ei, și eu.
Viața împreună, o lecție despre democrație
Aș începe prin a vă povesti despre viața noastră în casa care ne-a fost acasă mai bine de o săptămână. Într-o pădure frumoasă, la jumătate de oră în plimbare de cel mai apropiat magazin sau pub, am locuit ca în tabără. La etaj erau dormitoarele, iar la parter spațiul comun. În fiecare dimineață, o echipă de participanți se ocupa de micul de dejun, la prânz la fel, și tot așa, pe parcursul zilei alte echipe se asigurau că totul este așa cum trebuie. Fiecare dintre noi a fost responsabil în fiecare zi pentru ceva. Poate suna banal, dar gândiți-vă puțin și veți descoperi că nu e: tineri de diferite vârste, cu moduri de viață distincte, veniți din patru țări, au reușit pentru zece zile să se gospodărească singuri. Astfel, viața împreună a fost o experiență completă, din care nu au lipsit îndatoririle, iar ceea ce a făcut posibil acest lucru a fost responsabilitatea pe care fiecare din noi și-a asumat-o.
Nu întâmplător v-am dat toate detaliile astea. Mai multe lecții deprinse din sesiunile zilnice s-au reflectat aproape insesizabil în modul nostru de viață. Am învățat despre egalitate, simțul responsabilității, despre inițiativă, despre respect și cooperare, și toate astea le-am putut găsi între noi în fiecare zi, de la sunetul alarmei dimineața și până deschideam iar ochii. Acum abia sunt gata să vă spun mai multe despre ce am făcut noi în Ommen.
Ce am făcut noi în Ommen
Pe scurt, am învățat. Dar nu oricum: cuprinzător. Tehnicile folosite au fost specifice educației non-formale. Informația nouă a venit de cele mai multe ori la pachet cu abilitățile necesare pentru a o folosi și cu reflecția necesară pentru a o interioriza. Și nu am învățat doar despre democrație, sisteme politice, organizare la firul ierbii sau alte concepte. Am învățat și cum să învățăm mai bine, cum să invățăm împreună, cum să învățăm de la alții și de la noi înșine. Pe lung, mai jos veți găsi povestea fiecărei zile sau cum să devii mai bun în zece pași.
Unu: îți cunoști oamenii
Prima zi a fost de încălzire: o cină laolaltă, primii veniți își alegeau paturile preferate, unde-i baia, cum se pornește dușul, discuții scurte în zig-zag prin sala de mese, primele încercări de prietenie.
Doi: îți construiești echipa
A doua zi dimineața după micul dejun, sala de mese s-a transformat, cu ajutorul nostru, în loc de joacă. Prin joc, am învățat numele celorlalți și fărâme din personalitățile fiecăruia. Dar, mai important, am râs mult și am reușit, la finalul zilei, să ne simțim bine împreună – să fim o echipă.
Trei: înțelegi
În a treia zi, sala de mese s-a transformat din nou, tot cu ajutorul nostru, dar de data asta în spațiu de lucru. Întâi și întâi, am construit împreună o hartă a democrației, compusă din cuvinte-cheie scrise de fiecare din nou pe post-it-uri. Și, spre mirarea tuturor, aveam la final chiar o adevărată hartă: cele mai mari bucăți de uscat reprezentau insula valorilor pe care diferiți participanți le-au asociat cu democrația, și insula instituțiilor și practicilor democratice. Harta ne-a ajutat să obținem, în grupuri, definiții ale democrației. Iată cum am definit noi democrația:
Am avut în această zi cu toții ocazia să aflăm unii de la alții ce merge bine și ce nu în democrațiile noastre, și am reflectat asupra punctelor tari și slabe din guvernare, asupra importanței democrației pentru viețile noastre și asupra schimbării pe care noi o putem aduce. Unii dintre participanți au spus că și-au dat seama că îi interesează politica pentru că au înțeles rolul ei în calitatea vieților noastre, alții că au învățat într-o zi mai mult decât într-o lună de școală. Mulți erau triști pentru punctele slabe ale democrațiilor noastre, unii bucuroși pentru punctele tari pe care le-au conștientizat pe parcursul zilei, dar toți am învățat unii de la ceilalți și am înțeles cât de mare este impactul guvernării asupra vieților noastre.
Patru: experimentezi
În a patra zi am pornit în excursie. Am vizitat frumosul oraș Zwolle, iar turul s-a încheiat la primărie. Pentru cei care poate nu știu, consiliile de tineri din primăriile olandeze sunt foarte importante. Tinerii din consilii dezbat problemele aflate pe ordinea de zi, iar politicienii sunt interesați să audă opiniile lor. Cu ajutorul participanților din Olanda, am organizat o dezbatere chiar într-o sală din primărie. Partidele erau inventate, dar nu erau altceva decât parodii ale partidelor reale. De exemplu, eu am nimerit în Partidul Îmbrățișătorilor de Copaci. Agenda noastră se baza pe principiul că mai presus de orice este, fără îndoială, mediul înconjurător. Simularea punea pe ordinea de zi o chestiune arzătoare: un proiect care urmărea drenarea Mării Mediterane, pentru mai mult spațiu. Fiecare partid trebuia să își urmărească agenda. Ce a urmat a fost o dezbatere-experiment din care participanții au putut observa atât procesul prin care deciziile sunt luate – moțiuni, amendamente, voturi și negocieri, dar și hibe ale discursului politic real, scoase în evidență de contextul fantasmagoric în care simularea a avut loc: polarizarea, clientelismul, populismul.
Am rămas cu toții cu un gând neliniștitor: cât este de ușor să recurgi la tehnici retorice pe care le-au auzit de la politicieni, dar pe care nu credeai că le vei auzi vreodată din gura ta.
Cinci: iei inițiativa
În a cincea zi, patru echipe de participanți au căutat instrucțiuni ascunse prin casă. Instrucțiunile conduceau către patru plicuri. Iar în cele patru plicuri se aflau patru povești despre tineri care au dorit să schimbe ceva și, împreună cu prietenii lor sau chiar cu necunoscuți, au reușit. Dacă sunteți curioși, iată aici, de exemplu, povestea din România. Este vorba despre Ana, o adolescentă care a pus pe picioare, împreună cu prietenii ei, o școală alternativă. După ce am împărtășit toate poveștile frumoase, o participantă a spus, mirată: atât de simplu e? Da, atât de simplu e: o idee, puțin curaj, și lucrurile bune se pot întâmpla. Participanții au discutat despre responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem și despre ce înseamnă o inițiativă democratică la firul ierbii. Apoi, în echipe, au reușit să identifice câte o problemă cu care la un moment dat s-au confruntat, de la corupția în sistemul de educație până la lipsa de empatie față de refugiați, și să caute soluții pentru ea. M-am plimbat printre grupurile care lucrau și m-a impresionat diferența de atitudine care s-a simțit în ziua cinci. Dacă zilele trecute, cu provocările și revelațiile lor, i-au pus pe gânduri, acum erau mult mai încrezători în forțele proprii, și foarte dornici să găsească soluții realiste pentru problemele pe care le-au ales.
Șase: nu renunți
Și următoarea zi, surpriză: prezentarea soluțiilor pentru problemele identificate în cea de-a cincea zi s-a transformat într-un joc de rol. Câțiva dintre liderii de grup au intrat în pielea unor politicieni și au ascultat cu toată seriozitatea soluțiile oferite de participanți. Așa-zișii politicieni au analizat toate măsurile și le-au descurajat pe cele care țineau de prea multe variabile imposibil de controlat de la nivelul unei organizații oarecare. Rezultatul, la finalul zilei, a fost că participanții au revenit, după încă niște ore de muncă în echipă, cu noi soluții, mai practice, mai realiste și mai închegate. Chiar mai mult decât în ziua precedentă, am putut observa determinarea și implicarea tuturor.
Șapte: nu uiți să ai o după-amiază liberă din când în când
În a șaptea zi, doi dintre participanții din România au avut inițiativa de a organiza o sesiune în care să putem discuta diferențele dintre democrație și alte sisteme politice și s-au pus pe treabă. După o tragere la sorți, participanții au pus la cale în echipe patru scenete de trei minute în care ilustrau cât de bine puteau ei caracteristicile regimului care le-a revenit. Ce a ieșit a fost un moment foarte distractiv, urmat de discuții aprinse care au continuat și în după-amiaza liberă.
Opt: lucrezi în echipă și nu uiți că organizarea este crucială atunci când ai prea puțin timp pentru prea multe de făcut
În a opta zi, am lucrat cot la cot pentru un website în care să concentrăm cumva toată experiența noastră împreună: cum ne-am simțit, ce am învățat, cum am învățat. Cel mai impresionant a fost că la începutul zilei, înainte de a ne organiza, mulți dintre noi au spus-o cu voce tare: nu putem termina așa ceva într-o zi. Totuși, am încercat. Am identificat secțiunile pe care le-am vrea, am construit echipele, și apoi am trecut la treabă. Dimineața următoare site-ul era gata.
Nouă: nu uiți să te bucuri de rezultat
În penultima zi, ne-am adunat să ne uităm împreună la website și am desfășurat în minte fiecare sesiune de când am sosit și până am terminat. Am fost mândri de noi și de rezultatul muncii noastre. Ne-am spus unii altora ce am învățat, cum ne-am simțit și cum a fost în aceste zile împreună. Am primit certificatele Youthpass, ne-am aplaudat și ne-am fluierat reciproc. Pe când s-a lăsat seara, eram încă împreună, emoționați, îndulciți și obosiți. Și mai buni decât în urmă cu nouă zile.
Zece: îți îmbrățișezi prietenii
Ultima zi a fost ziua îmbrățișărilor, a bagajelor în grabă și a alergatului după trenuri și avioane. Am văzut multe priviri triste printre tinerii din toate țările. Dar hei, am încercat să spun oricărei priviri triste pe care am întâlnit-o, ai avut zece zile în care ai învățat o grămadă și ai devenit mai bun. Nu-i ăsta un motiv de bucurie?
Epilog: cu ce am rămas eu din vizita în Ommen
Am rămas cu multă încredere: în tinerii pe care i-am cunoscut, în determinarea lor de a-și sufleca mânecile și de a mișca lucrurile în jurul lor, în mine și în oamenii care fac ca proiectele astea să se întâmple și să aibă un impact asupra tuturor celor implicați. Am rămas și cu o răceală, niște cadouri, multe amintiri, câțiva prieteni, niște planuri de viitor, și cu o dorință încăpățânată de a încuraja pe oricine să se implice în astfel de proiecte.
*Articol redactat de Maria Balea, lider de grup în cadrul proiectului „Keeping Democracy Alive 2”, organizat de asociația The Youth Company în perioada 22 – 30 octombrie 2018.
