Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Blogunteer On February - 29 - 2020

Blogunteer îl are astăzi ca invitat pe Claudiu, elev în Snagov și voluntar în cadrul proiectului de solidaritate implementat de Asociația Young Initiative (AYI). Pentru a-i cunoaște parcursul, i-am adresat câteva întrebări și l-am provocat să ne povestească despre ce înseamnă această experiență de voluntariat pentru el.

Bine ai venit pe pagina Blogunteer, Claudiu! Ce ar trebui să știm despre tine? 

Salut! Mă numesc Brotea Claudiu Florentin, sunt elev in clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Snagov și îmi place să fac trucuri de magie. De un an sunt voluntar în cadrul AYI, în proiectul United We Stand for European Values, ce are ca scop dezvoltarea gândirii critice a tinerilor și promovarea implicării civice a acestora. Practic, noi ca echipă ne ocupăm cu organizarea de workshopuri, dezbateri și simulări de proces decizional pe teme de interes actual precum: ce înseamnă Uniunea Europeană și ce face pentru noi, ce sunt valorile europene și cum le regăsim în viața de zi cu zi, cum să depistezi o știre falsă și cum să te aperi de dezinformare, cum poți folosi metodele de non-formală pentru dezvoltarea de noi puncte de vedere și multe alte teme interesante precum Brexit (pe care l-am întors pe toate părțile pentru a-l înțelege mai bine).

Când și cum ai început să te implici în acest proiect? 

Totul a început în septembrie 2018, când am participat la ,,Europarlamentar pentru o zi’’ proiect în care am văzut în detaliu ce înseamnă activitatea Parlamentului European, ce fac oamenii de acolo și cum ne afectează pe toți deciziile pe care le iau europarlamentarii împreună cu reprezentanții altor instituții europene. După finalizarea evenimentului, am tras linie și am fost uimit de modul în care a fost făcută această simulare proces decizional, fiind  fascinat de toată munca din spate a organizatorilor pentru a oferi participanților o experiență cât mai calitativă, ca să spun așa.

În ultima zi a evenimentului, m-am dus la Eliza, unul dintre traineri, și am întrebat-o cum pot să mă implic și eu în astfel de proiecte. Mi-a recomandat să-i dau un mesaj cu privire la ce anume aș vrea să învăț și ce fel de proiecte sunt interesante pentru mine, urmând să mă anunțe în momentul în care se vor crea noi echipe pentru inițiativele pe care o să le implementeze Asociația.

Ce anume ți-a atras atenția la proiect?

Eliza mi-a povestit despre ideea care se contura în AYI, United We Stand for European Values, și m-a întrebat dacă aș vrea să intru în echipa de voluntari. Proiectul fiind doar în fază de scriere atunci, n-am știut efectiv ce fel de sarcini voi avea și cu ce o să mă ocup, dar știam clar că vreau să mă implic și că vreau să învăț cât mai multe, fiind foarte curios din fire . Țin minte că i-am dat mesaj Elizei două luni la rând, o dată sau de mai multe ori pe lună, ca să aflu când începem și cu ce pot ajuta. Mi-a zis că o să aflăm exact ce și cum dacă se va aproba proiectul depus spre finanțare la Agenția Națională.

Am aflat pe la început de ianuarie veștile bune, așa că puteam să ne începem activitatea de la 1 februarie. A venit și luna următoare, în care efectiv aveam emoții pentru că nu știam exact cum o să ne înțelegem unii cu alții și cum o să ne împărțim responsabilitățile ca voluntari ai proiectului.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să avem o ședință, la început de februarie, în care am cunoscut toată echipa (8 membri și 6 voluntari), și am luat cererea de finanțare la puricat în așa fel încât toți să avem o idee clară despre ce vom face în următorul an. Apoi, am făcut și un training în care ne-am pregătit efectiv pentru activități, am învățat cum să dezvoltăm o metodologie, care sunt nevoile grupului țintă și cum să ne împărțim responsabilitățile.

Cred că lucrul care m-a atras și m-a făcut să mă implic a fost caldura cu care am fost primit și emoțiile de la începutul fiecărei activități.

Ce așteptări aveai la început și ce planuri ți-ai făcut pentru ce urma să se întâmple?

La început, nu aveam așteptări pentru că nu știam exact ce urma să fac, știam doar că o să fie genial pentru că am văzut cum a fost organizat evenimentul la care am participat în septembrie 2018. Nu mi-am făcut multe planuri pentru că stau și destul de departe de București, în Snagov, și reprezenta o mică problemă să mă duc săptămânal la ședințe și activități, dar într-un final am reușit să mă implic cât de mult am putut și să mă dezvolt enorm din punctul meu de vedere.

Cum a fost să te implici efectiv în activități și să pregătești tu metode pe care să le folosești la activități?

Nu știu cum să explic acest sentiment, mai ales de la primul workshop unde am făcut un icebreaker și un energiser, au fost acele emoții pe care le ai când te urci pe o scenă și trebuie să porți un discurs. Dar în același timp a fost și frica de a nu o da în bară (eu fiind obișnuit că dacă o dau in bară tot eu să o redresez și să o duc la capăt singur, lucru care nu s-a întamplat pentru că mereu am avut o echipă minunată ce m-a încurajat).

Acel sentiment de la începutul fiecărui workshop este un amalgam de fluturi în stomac și, în principal, de curiozitate pentru că niciodată nu putem ști exact cu ce fel de participanți vom lucra și cât de dinamic va fi grupul pe care îl avem acolo.

Dar pe partea de organizare, sincer, a fost mult mai ușor, aici mă refer când planificam timpul și cum va decurge totul, eu fiind o persoană ce vede totul ca pe hârtie. Dar cum este și o vorbă ,,socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg’’, am văzut că acest punct de vedere al meu nu este cel mai ok, pentru că nu eram obișnuit să mă aștept la neprevăzut sau la micile probleme tehnice cum ar fi că nu se conectează laptopul la proiector sau că întarziau participanții.

Iar o parte și mai intersantă și plăcută a fost căutarea de energiser-e, chiar dacă eu am folosit aceleași metode de mai multe ori, pentru că simțeam că acestea se potriveau pe genul participanților.

Ce fel de metode energizare a grupului ai folosit și cum au fost ele primite de participanți?

Am folosit joculețele de mai jos, dintre care unele au fost mai apreciate, iar altele nu s-au potrivit cu dinamica participanților:

  • Soarele răsare (așa i-a plăcut lui Marius să îi spună) – activitate în care participanții se pun în cerc cu scaunele, iar unul e în minus pentru o persoană ce avea să stea în picioare și urma să spună ceva de genul: Soarele răsare doar pentru cei care poartă pantaloni negri. Cine avea pantaloni negri se ridica și căuta un alt loc unde să stea jos pe scaun, dar nu lângă scaunul apropriat de el. Această metodă a fost, din punctul meu de vedere, cea mai bine primită și i-a făcut mereu pe participanți să se simtă bine și să-și recapete energia;

  • Telefonul fără fir dar cu simboluri – aici aranjăm participanții să stea în cerc, dar cu spatele la cel din stânga/dreapta sa, iar primul din șir trebuia să deseneze pe spatele celui din fața lui un simbol de exemplu un ,,+’’ și trebuia să facă la fel ca și la telefonul fără fir, adică să ajungă simbolul la fel până la ultima persoană din șir. Acestă activitate a fost a doua cea mai bine primită și a stârnit mereu amuzamentul celor implicați.

  • Un alt energiser pe care l-am folosit a fost ,,Am o căsuță mică’’ – cred că toți știm melodia și cum se ,,dansează”, dar acesta a fost cel mai slab primit, pentru că nu toată lumea avea energia pe care o așteptam și dorința de a se manifesta într-un mod mai copilăros.

De asemenea, am făcut și niște activități de cunoaștere a grupului, unde care efectiv trebuia să-i ajut pe participanți să se știe mai bine, pentru că așa îți e mai ușor să empatizezi cu o persoană despre care știi câteva lucruri, iar aici am folosit două joculețe:

  • Primul este Spider Web – unde foloseam un ghem de ață pasat de la om la om, fiecare ținea în mână o bucată de ață și spunea despre el câteva lucruri (numele, liceul, materie preferată, etc.), iar apoi pasa la altă persoană și astfel se forma un Spider Web;

  • Al doilea joculeț pe care l-am făcut îl numesc Catch the Thing (Prinde chestia), pentru că poate să fie jucat cu orice (minge, pernă, balon etc.), iar persoana ce prinde obiectul trebuie sa spună câte ceva despre el și apoi să dea mai departe către un alt participant.

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în proiect?

Cea mai importantă lecție este că nu pot face totul de unul singur, asta am învățat pe parcurs nu doar la mine, ci de la toți ceilalți din echipă, pentru că am văzut cum o echipă poate să facă lucrurile de 10 ori mai bine decât un singur om.

Care crezi că e cea mai frumoasă amintire cu care rămâi din proiect?

Tot proiectul este o amintire frumoasă, așa că nu am cum sa le clasific. Dar pot să spun primul lucru ce îmi vine în cap este ultima ședință din 2019, în care am fost la o cafenea ce a creat un mediu mai intim pentru reflecție și evaluare și ne-am oferit feedback și cuvinte bune despre ceea ce am făcut până atunci. Așa că am terminat anul într-o tematică fericită și plină de speranță și energie pozitivă.

De ce crezi că ar fi important ca oamenii să promoveze valorile europene și implicarea civică în viața de zi cu zi?

Toți trebuie să cunoaștem valorile europene pentru a putea înțelege mai ușor și ce drepturi avem, dar și ce obligații, ce ocazii de dezvoltare și implicare avem, dar în același timp cum putem să ne facem și noi o țară mai bună.

Da, știu ca sună a clișeu, dar prin dezvoltarea simțului civic putem să ne creștem empatia față de cel de lângă noi, putem să conștientizăm mai bine factorii importanți care pot schimba țara. Educația, care sincer este la un nivel scăzut, dacă se modifică și aici ma refer la schimbări care să facă elevul dornic de implicare și dornic de a face ceva sau mai bine spus de a-și lăsa amprenta într-un mod cât mai bun și într-un fel în care poate să ajute oamenii din jur și comunitatea din care face parte.

Articole asemanatoare:

Posteaza un comentariu