Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Eliza Vaş On November - 6 - 2012

Sunt cel puţin 134 de motive care mă determină să afirm că iubesc voluntariatul. Indiferent că lucrez, sunt la facultate ori sunt angajată în alte activităţi, nu pot renunţa la acţiunile care sunt izvorâte din suflet. Mă amuză şi acum reacţiile celor care întreabă neostenit “Dar tu ce câştigi din asta…” şi adevărul e că în momentul de faţă îmi dau seama că nu le-am răspuns tocmai sincer. Dacă până zilele trecute, obişnuiam să spun că experienţa şi momentele frumoase sunt singurele consecinţe, mi-am mai schimbat puţin părerea între timp.

Sursă foto: https://www.facebook.com/SpeakersArenaCJ

Sâmbătă am participat la un eveniment în Cluj-Napoca dedicat vorbitului în public. O asociaţie de soi şi-a propus să-i încurajeze pe tineri să-şi dezvolte exprimarea orală într-un cadru organizat. La întrebarea “De ce mă aflu acolo” am răspuns dintr-o suflare “Pentru oameni”, iar finalul evenimentului avea să-mi confirme aşteptările. Am cunoscut tineri asemenea mie profund îndrăgostiţi de domeniul educaţiei şi al voluntariatului şi nu mare mi-a fost uimirea când m-au întrebat dacă nu vroiam să mă duc seara în vizită pe la ei, deoarece se strângeau şi mai mulţi tineri, cum ne place nouă să spunem, proactivi.

Cântând noi piese de karaoke la 2 noaptea pe ritmuri de vioară, mi-am dat seama că am ajuns în mijlocul unor oameni pe care îi văd pentru prima dată, dar am senzaţia că îi cunosc de o veşnicie. Descopeream la fiecare întrebare că una din două persoane vorbeşte franceză, una din trei persoane a fost plecată într-un stagiu de voluntariat internaţional ori că jumătate din cei prezenţi respirau educaţie în cel mai creativ mod. Atât mi-a fost de ajuns pentru a mă gândi la articolul de faţă şi la toate întâmplările frumoase pe care le-am avut de când sunt voluntară. Drept pentru care, am să vă povestesc câteva dintre acestea nu pentru a vă convinge să vă implicaţi în voluntariat, dar pentru a vedea că frumosul stă dincolo de aparenţe.

  1. În această vară, prietena mea cea mai bună a luat drumul Chinei, după ce a obţinut în prealabil o bursă pentru master. Având în vedere că trebuia să decoleze de pe Aeroportul Otopeni, după ce o noapte întreagă călătorise cu trenul pe ruta Oradea-Bucureşti, am decis să caut un om cu inima bună care ar putea-o găzdui pentru câteva ore. Prietenii mei erau toţi plecaţi din Bucureşti şi când mi-a răspuns o persoană pe care nu văzusem niciodată la mesajul de pe Facebook, vă pot spune că faptele bune trec graniţa cunoscutului. Este în aceeaşi organizaţie cu mine, dar nu ne-am întâlnit niciodată şi cu toate acestea, avusese încredere în mine şi îşi oferise ajutorul.
  2. În toamnă am găsit un loc de muncă neaşteptat de repede în Cluj-Napoca. Fiind din Oradea, eram nevoită să mă mut în câteva zile şi habar n-aveam unde voi sta. Încă o dată, am primit un mesaj “Poţi veni să stai la mine.”. Pe domnişoara aceasta minunată am văzut-o o singură dată la o conferinţă. Şi m-a ţinut minte. Iar când eram în situaţia de a avea nevoie de ajutor, s-a oferit prima. Timp de două săptămâni, m-a găzduit la ea acasă şi nu pot decât să spun că-i sunt profund recunoscătoare pentru bunătatea de care a dat dovadă.
  3. Ultima, dar nu cea din urmă experienţă are legătură cu ce fac aici. Anul trecut, m-am înscris în Asociaţia Young Initiative şi după 4 luni de implicare mi s-a propus să candidez pentru poziţia de Project Manager. Apelul a venit din partea preşedintelui organizaţiei şi cu toate că lucrasem înainte exclusiv în online şi la telefon, a avut încrederea necesară în mine. Pe data de 26 octombrie 2011 am primit primul e-mail în calitate de coordonator proiect şi de atunci a trecut mai bine de un an. Alţi oameni frumoşi pe care i-am cunoscut, alte proiecte de seamă de care am vorbit şi aceeaşi dragoste pentru voluntariat care creştea într-o zi, cât altele într-un an.

Acestea sunt doar câteva din experienţele personale pe care le am din lumea voluntariatului. Sunt acele mici amănunte, care fac diferenţa în viaţa, dar pe care puţini oameni îşi propun să le aducă în discuţie. Odată ce intri în acest domeniu, poţi considera că te leagă o sfoară invizibilă de toţi ceilalţi voluntari. Bunătatea şi prietenia sunt două atribute care trec bariera necunoscutului. Voluntariatul e cel care m-a învăţat că nu trebuie să cunoşti un om pentru a-l ajuta şi cu bună seamă nu e necesar să-l vezi în fiecare zi lângă tine pentru a-ţi fi prieten.

Împărtăşiţi acelaşi ideal: o lume mai bună! Şi prin fiecare acţiune personală puneţi acest deziderat în practică. Pentru mine partea nevăzută a voluntariatului înseamnă aceste lucruri. Un ajutor oferit în afara unui context dat, o vorbă bună, un dram de încredere şi o încurajare care face mai mult decât 1000 de alte cuvinte. Pentru că vine din partea unor oameni care s-ar putea să nu vă cunoască în adevăratul sens al cuvântului, dar s-ar putea să ştie totul despre voi pentru simplul fapt că faceţi voluntariat.

 

Articole asemanatoare: