
Asociația S.E.G.M.E.N.T, deși este relativ recent înființată, a derulat deja proiecte de educație non-formală, cu impact asupra beneficiarilor proveniți din centrele de plasament.
Cu ocazia evenimentului aniversar #AYI10, am lansat un chestionar îndreptat către foștii redactori-voluntari ai Blogunteer, astfel încât să vedem care a fost impactul acestui proiect pentru dezvoltarea lor personală și profesională. Astfel, din 12 redactori contactați 9 au răspuns întrebărilor adresate (75%). În ceea ce privește perioada în care au fost activi ca voluntari, aceasta variază de la începuturile proiectului (2010) și până în 2017.
Prima întrebare pe care le-am adresat-o a fost aceea legată de motivația pe care au avut-o pentru a se alătura proiectului Blogunteer. Am primit răspunsuri precum:
La momentul la care am aplicat urmăream deja articolele publicate pe blog și îmi plăcea tare mult faptul că exista, undeva, o mică echipa de oameni care ajuta la promovarea voluntariatului in România;
Era o ocazia bună să îmbin plăcerea de a scrie/ storytelling și de a aduce recunoaște voluntarilor din România și nu numai;
Eram în liceu și doream să ma implic în cat mai multe proiecte din care puteam să învăț. Îmi plăcea să mă provoc, să ies din zona de comfort și îmi plăcea echipa;
Aveam experiență pe scrierea de articole și doream să folosesc acea experiență ca voluntar;
Mi-am dorit să îmi dezvolt abilitățile de a transmite informații în scris într-un mod atractiv și accesibil pentru cititori. Mai mult, mi-am dorit să fac auzite poveștile de voluntariat ale oamenilor care schimba comunitățile din care fac parte.
Scopul proiectului și misiunea organizației, activitatea în sine de intervieva oameni pasionați de voluntariat și de a le scrie poveștile, colectivul.
Eram interesata să voluntariez și să scriu despre acest subiect pentru a răspândi „microbul” :);
Entuziasmul pentru voluntariat și dorința de a-mi dezvolta creativitatea;
În momentul respectiv nu mai exista alt blog despre voluntariat în România. Apoi, au contat și pasiunea mea pentru scris și voluntariat și posibilitatea de a deveni vocea din spatele poveștilor unor voluntari.
Pentru următoarea întrebare referitoare la tipul articolelor scrise pentru Blogunteer, cu răspuns multiplu, am primit următoarele informații:
88,9% dintre respondenți au spus că au scris povești despre voluntari și organizații, respectiv au realizat interviuri cu persoane din sectorul non-profit;
44,4% au scris știri despre voluntariat, iar 33,3% au propus recomandări pentru voluntari.

În continuare, redactorii au fost invitați să motiveze care a fost cel mai drag material pe care l-au redactat pentru Blogunteer. Astfel, am primit răspunsuri precum:
Nu pot spune punctual, poate interviurile au avut cel mai mare impact asupra mea, m-au inspirat oamenii;
Fotoreportajul despre Festivalul Enescu. Am fost mândră să reprezint Blogunteer la un asemenea eveniment. Articolul a fost preluat de pagina oficială a Festivalului Enescu;
Un interviu cu o alpinistă implicată în activități de voluntariat, am fost impresionata de povestea și pasiunea ei;
Cel mai drag mi-a fost interviul și articolul cu Ana-Maria Brânză, deoarece și eu am practicat scrima de performanță și am avut o conexiune specială cu tranziția ei din lumea sportului către lumea voluntariatului.
”Ați încercat vreodată micro-voluntariatul?” cred ca a fost articolul pe care l-am scris cu cel mai mult drag. Reprezenta nu numai un îndemn de a te apuca de voluntariat, de a ajuta comunitatea in care trăiești, dar oferea soluții și pentru cei care sunt „prea ocupați pentru astfel de activități”.
Nu pot decide între 2, așa că o să zic „Alternative Sociale – perspectiva unui ONG despre copiii deținuților”, pentru că aduce în discuția o problemă socială despre care se vorbește destul de puțin și un ONG care promovează această cauză; și „Paula Herlo – voluntariatul înseamnă fericire” – în acea perioadă, pentru mine a fost important că am reușit să iau interviu unei persoane publice și pentru că m-am convins, încă o dată, când de important e să spui poveștile potrivite, ca jurnalist, care să aducă o schimbare în societate;
Cele cu absolvenți Fulbright. Erau persoane care aveau ce povesti;
Momentul in care am scris despre povestea mea de voluntar în cadrul AYI. A fost momentul în care am realizat că am atâtea povești de voluntariat pe care le pot da mai departe;
Următoarea întrebare a vizat cele mai mari satisfacții pe care le-au avut redactorii din implicarea în proiectul Blogunteer:
Dacă aș cunoaște impactul pe care e posibil să-l fi avut unele dintre articolele mele, m-ar bucura să știu că am atras atenția asupra acestui subiect, că am contribuit poate, într-o măsură, în felul meu;
Participarea la diverse evenimente, apartenența la Asociația Young Initiative, colegii și echipa care mi-a fost dragă;
Oamenii cu care am interacționat, faptul că am putut să scriu povești cu ale căror valori am rezonat;
Cea mai mare satisfacție a fost atunci când Blogunteer m-a ajutat să merg la un training Erasmus+ pe tema NGOs Branding, iar apoi am putut să aplic cele învățate în scrierea articolelor. Am simțit că am câștigat skill-uri foarte importante;
Când vedeam ce articole faine ieșeau și eram mândră de munca mea;
Cred ca cea mai mare satisfacție a venit din faptul ca am cunoscut oameni frumoși, din diferite părți ale țării, foarte pasionați de voluntariat, care mi-au arătat ca acesta se practica la orice vârsta – contrat a ceea ce văzusem in comunitatea mea, unde voluntariatul era “un hobby” al liceenilor sau un mod de a-ți îmbogăți CV-ul;
Am simțit întodeauna că am încrederea, încurajarea și sprijinul necondiționat al echipei, și mai ales PM-ului, în tot ce făceam;
Contactul cu oamenii de valoare din echipa Blogunteer si cu cei cărora le luam interviuri;
Am cunoscut atâția oameni și am stat de vorbă cu atatea persoane care își dedicau timpul activităților de voluntariat. Faptul că prin articolele pe care le-am scris am devenit cumva vocea lor, a fost de departe cea mai mare satisfacție.
De asemenea, i-am întrebat pe voluntari care sunt lucrurile pe care le-au învățat prin implicarea în Blogunteer și care le-au fost de folos ulterior în ceea ce au făcut pe mai departe:
Să mă implic mai mult ca voluntar și să am idei pentru alte proiecte;
Creativitate, organizare, folosirea platformei WordPress, informații despre redactarea unui articol;
Am învățat mai multe despre ce înseamnă un blog, independența în sine de a cauta subiecte, de a structura și plănui anumite interviuri și participarea la evenimente din domeniu;
Transmiterea informațiilor în scris într-un mod accesibil și interesant.
M-a ajutat mult să fiu mai curajoasă și să abordez oameni ca să le cer ceva (țineam multe interviuri și până la momentul respectiv nu prea știam exact cum să intru în vorbă cu necunoscuți, mai ales să le cer să mă ajute cu ceva). M-a ajutat să mă simt ok atunci când fac publică munca mea și să nu mă gândesc constant la ce ar zice ceilalți, ci să mă bucur de ce am făcut, chiar dacă nu era perfect;
Alături de celelalte activități de voluntariat care îmi ocupau o buna parte din timpul liber, implicarea in acest proiect mi-a oferit niște skill-uri de time management foarte prețioase;
Cred că din poveștile despre care am scris mi-am luat motivația să fac întotdeauna (și) ceva ce ar putea avea un impact asupra lumii, într-un fel sau altul. Din implicarea propriu-zisă, am învățat despre lucrul în echipă, susținerea colegilor și cum să abordezi anumite subiecte ca să fie de interes pentru public;
Mi-am îmbunătățit calitatea scrisului;
Pe lângă lucrurile evidente: faptul ca am fost disciplinată să scriu constant, să mă organizez când a venit vorba de scris, să fiu comunicativă și să lucrez împreună cu echipa de redacție, cred că lucrul pe care l-am învățat este că există o grămadă de oportunități de a face bine. Am învățat că lumea poate fi mai bună dacă fiecare dintre noi face ceva mărunt și constant pentru o cauză în care crede. Unele persoane ajută copiii, alții batranii, alții mediul, unii cladirile … și toate acțiunile astea sunt egal importante. Voluntariatul ne face mai frumoși, mai optimiști și mai putin preocupați de propria persoană.

Le mulțumim tuturor celor care au fost aproape de Blogunteer în primii 10 ani de activitate, dedicarea și energia lor ne motivează să ne continuăm misiunea. Prin Blogunteer, vom spune mereu povestea voluntariatului din România.
De curând (înainte ca pandemia să ne distanțeze social și să rămânem în casă), am participat la un training Erasmus+ în Olanda, organizat de către The Youth Company. Proiectul m-a făcut să înțeleg că pentru a face o schimbare într-o comunitate, trebuie să fac doi pași în spate și să analizez situația. Cele șapte zile petrecute la Lettele ne-au făcut, pe mine și pe ceilalți participanți din Franța, Spania, Olanda, Lituania și România, să ne dăm seama care sunt pașii pe care trebuie să-i parcurgem în formarea tinerilor care vor face cândva schimbări utile în societate.
Învățare prin conectare
Magia învățării de la începutul lui martie a fost asigurată de Vika și Aiste, cele două facilitatoare care au organizat spațiul de învățare. Încă de la început, au creat o relație bazată pe autenticitate, deschidere și sprijin, atât prin felul lor de-a fi, cât și prin activitățile practice, care ne-au pus în situația de a ne autodepăși. Inițial, au făcut o trecere în revistă a așteptărilor noastre, a temerilor, a ceea ce putem noi să oferim și au ținut cont de acestea până în ultima zi.
Pentru mine, un moment important a fost cel de conectare a grupului, care s-a făcut într-un mod interactiv. După jocurile de cunoaștere, prima provocare a săptămânii a fost crearea de grupuri și rezolvarea unor sarcini prin intermediul unei aplicații pe telefon: am creat turnuri din monede, am creat un imn al trainingului Inside Out, am realizat mișcări de yoga. După această activitate de tip team building, s-a creat o relație între participanți și traineri, care mi-a permis să mă simt vulnerabilă atunci când am avut nevoie și să ies din zona de confort atunci a fost cazul.

Cum găsesc o soluție
Trainingul din Olanda a fost primul pas din ceea ce urmează să se întâmple. Proiectul „Inside Out” implică patru etape, reprezentate de un training, o vizită de planificare, două schimburi de tineri și o evaluare finală. La finalul acestora, participanții vor fi familiarizați cu metode de educație non-formală de lucru cu tinerii, cu scopul de a le dezvolta gândirea critică și spiritul civic.
Activitățile la care am participat au fost concentrate pe ideea principală: cum să devii un bun facilitator pentru comunitate. În acest sens, toată săptămâna ne-am ghidat după trei metode: brainstorming – consens – autoreflecție. Fie că am lucrat în grupuri mici, medii sau în plen, acești piloni au permis valorificarea fiecărei idei și toți participanții au fost implicați. Metodele au fost folosite pe întreg parcursul săptămânii ori de câte ori se lansa o temă de dezbatere. Brainstorming-ul a permis fiecăruia să-și facă vocea auzită, autoreflecția ne ajuta pe fiecare să înțelegem care sunt punctele tari și punctele slabe ale propriilor idei, iar consensul ne ajuta să ajungem la un acord fără a fi nevoie să votăm o idee în defavoarea alteia.
O altă metodă pe care am experimentat-o este Kolb’s Circle. Aceasta presupune patru etape de bază: experiență / reflecție / contextualizare / aplicare și am explorat-o printr-un joc de încredere: ne-am împărțit în grupuri de câte trei, doi stăteau față în față, iar al treilea se balansa ca un pendul; pe rând, fiecare a luat locul pendulului. Apoi, ne-am așezat și am povestit despre experiență, am reflectat asupra acesteia, am analizat-o din mai multe puncte de vedere (al pendulului și al persoanei de pe margine) și ce am face diferit data viitoare. Kolb’s Circle poat4e fi folosită și în numeroase activități de învățare, atât în medii formale, cât și în medii nonformale.
Metoda 4 D mi-a atras atenția în mod deosebit deoarece este un bun instrument de facilitare. Respectând cele 4 D-uri (Dream – explorează conceptul din mai multe perspective, stabilește direcția; Discover – analizează conceptul; Design – identifică soluții cu privire la context; Decide – aplică soluțiile identificate), am format patru echipe, fiecare fiind responsabilă cu un tip de „D” pentru facilitarea unei activități cu tema „Identitatea tinerilor”. Cele mai multe dintre activități au fost bazate pe metode nonformale, cum ar fi brainstorming, role-play, teatru forum și reflecție. O adevărată provocare pe care ne-am asumat-o, un context de învățare în care ne-am dat voie să visăm, să descoperim, să proiectăm, să greșim și să îmbunătățim unde a fost necesar. Momentele de reflecție nu au lipsit nici de dată această, la nivel individual și de echipă. Toate activitățile derulate au fost doar o etapă premergătoare a ceea ce urmează să se întâmple cu toate informațiile pe care le-am dobândit în aceste zile.
Ne vedem în Lituania!
Relația creată în grup, bazată pe autenticitate și respectând pilonii brainstorming – autoreflecție – consens, au făcut ca săptămâna din Olanda să fie una de creștere din toate punctele de vedere. Pe de-o parte, am învățat multe lucruri noi. Pe de altă parte, am reușit împreună să decidem tema schimbului de tineri: „Human Rights Education”.
Cred că cel mai mare plus al acestui curs a fost îmbinarea învățării cu activități de reflecție și de conectare. Am plecat din Lettele cu multe idei pe care abia aștept să le aplic la clasă și în comunitatea în care lucrez. Modelele acestea de învățare m-au inspirat întrucât pot fi utilizate în multe contexte atunci când dorești să faci o schimbare, fie că vorbim de o comunitate sau de viața personală. Acum urmează să pregătim schimbul de tineri care va avea loc anul acesta, în Lituania, unde vom avea oportunitatea să fim în spatele scenei, unde vom înțelege mai bine ce înseamnă să te ocupi de derularea unui proiect Erasmus+.

*Articol redactat de Cosmina Dranga, profesoară și participantă la trainingul „Inside Out”, din partea Asociației Young Initiative, alături de Simina Sîrbu (autoarea fotografiilor din articol) și Valentin Netejoru.
Trei proiecte încep simultan. Se anunță foarte mult stres, foarte multe ore petrecute în fața calculatorului și prea puțin timp pentru a-mi dezvolta aptitudinile sociale. Cu toate acestea, începutul unui nou semestru îmi oferă șansa de a profita de o bine-venită gură de aer.
Este pentru prima dată când particip la un training Erasmus+ în afara României și sunt mai mult decât nerăbdător să fac asta. Deși sunt “membru cu drepturi depline” al departamentului de relații internaționale din cadrul Asociației Young Initiative încă din octombrie 2017, abia în februarie am reușit să găsesc perioada liberă și proiectul potrivit pentru o astfel de mobilitate. Nu e deloc un mister ca “am spionat” activitatea Asociației cu destul de mult timp înainte să mă alătur echipei, întotdeauna cautând să aflu cât mai multe despre programul Erasmus+.
Astfel că, pe 28 februarie 2018 m-am îmbarcat într-un avion care credeam eu că o să mă ducă spre Paris. Plecam cu planuri pe care acum le consider modeste: să învăț lucruri noi, să împărtășesc din propriile experiențe, să cunosc oameni, să stabilesc colaborări, de ce nu?
Dar avionul nu m-a dus tocmai la Paris.
Undeva în jurul prânzului coboram pe aeroportul din Tille-Beauvais, înfruntând un ger cumplit care sfida soarele strălucitor. Pășeam pentru prima dată în legendara țară a lui Napoleon, iar entuziasmul deja ma copleșea; atât de multe lucruri de văzut și atât de puțin timp! După o scurtă vizită prin Beauvais – acest orășel simpatic dominat de Catedrala Saint-Pierre – am pornit către Amiens, alt oraș despre care nu prea știam multe lucruri, dar pe care doream foarte mult să îl descopăr. Încetișor, am ajuns la destinație și în autogara din centru, cea mai mare parte a echipei României s-a reunit: Giorgia, Estela, Elena, Diana și eu. Ulterior ni s-a alăturat și Nadia.
Ușor, ușor, am pornit spre liceul La Providence, locul unde pentru următoarele șapte zile urma să ne petrecem cea mai mare parte din timp, învățând și experimentând ce înseamnă migrația. Cu sprijinul asociației franceze Concordia Picardie, căreia țin să îi mulțumesc a mia oară, 18 oameni simpatici au pornit pe căile migrației cautând înțelesurile sale ascunse și soluții la problemele cu care se confruntă imigranții și refugiații.
Începutul a fost greu, căci bariera lingvistică era o problemă destul de importantă; cu toate acestea, am reușit să găsim o cale de comunicare, iar relațiile s-au îmbunătățit substanțial. Punctul focal al întregului training nu era simpla interacțiune a 12 tineri din două țări diferite: România, respectiv Estonia, ci un grup mic, dar reprezentativ de imigranți cu povești de viață sfâșietoare (și îmi asum termenul). Deși poveștile sunt tragice, am ales să o împărtășesc totuși pe una dintre ele, sub rezerva tăinuirii numelui protagonistului și a atribuirii primei litere din alfabet, din motive de securitate personală.
Numele lui este A. Are puțin peste 20 de ani și s-a născut în Africa, în Guineea Franceză, ca să fiu mai precis.
Ei bine, nu. Oameni care nu au părăsit niciodată continentul “civilizat” pentru a vedea Africa, oameni care refuză să comunice, refuză să se documenteze, refuză să înțeleagă… Acei oameni continuă tradiția ignoranței, a xenofobiei, a intoleranței; prin vanitatea fals justificată, acei oameni continuă îndelungata pierzanie.
Torturat. Trădat. Hăituit. Respins. Exilat. Aici, în Europa. Încă.
Îmi pare atât de rău, A. Îmi pare atât de rău că suferi pentru că vrei o viață normală, iar ceilalți refuză să vadă asta și să se gândească la imigrație ca fiind un proces strict negativ.
Povestea lui A nu este singulară. Anual, mii de oameni caută refugiu în Europa – eternul ținut al făgăduinței care încă îi trădează. Avionul nu m-a dus la Paris. Avionul m-a dus dincolo de fațadele gotice ale secolelor trecutului, dincolo de câmpurile verzi, dincolo de păduri, dincolo de Marea Interioară, dincolo de nesfârșitul deșert.
Avionul m-a purtat spre mine. În adâncul minții mele unde am redescoperit faptul că sunt vulnerabil. Iar vulnerabilitatea mea trebuie să devină putere; puterea de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie indiferent de culoarea pielii lor, indiferent de religie, sex, situația financiară, etc. Gândindu-mă din nou la planurile cu care plecasem, pot spune că tot ce am învățat acum depășește orice așteptări. Introspecția, metamorfoza sinelui reprezintă poate cel mai bun follow-up pe care l-ar putea avea acest proiect.
În ciuda poveștilor tragice ale celor patru prieteni imigranți, pot spune că echipa României, respectiv a Estoniei, au reușit cu mare succes să creeze punți între oameni prin muuultă muzică, dans, bună dispoziție, optimism și simple acte de caritate neașteptat de apreciate.
Aș repeta experiența? DA! Unde mă înscriu?!
Mulțumesc din nou lui Marie, lui Melaine, lui Didier și lui Anais pentru sprijinul lor. Mulțumesc tuturor participanților care au reușit să creeze o atmosferă atât de frumoasă.
Și pentru că sunt sigur că mai există suficienți oameni acolo care ar vrea să guste din experiența neașteptată a mobilităților Erasmus+, nu pot decât să îi trimit către pagina de Facebook a Asociației și site-ul web unde se pot găsi informații din belșug despre proiectele europene aflate în derulare.
Sper ca tot mai mulți tineri să aibă parte de asemenea experiențe și să contribuie la schimbarea mentalităților celor din jur.
*Articol realizat de Andrei-George Dobrea, ofițer relații internaționale în cadrul Asociației Young Initiative și participant la trainingul Erasmus+ ”What can we do together”, organizat de Asociația Concordia Picardie.

© Anaïs Morgane Balende

Asociația S.E.G.M.E.N.T, deși este relativ recent înființată, a derulat deja proiecte de educație non-formală, cu impact asupra beneficiarilor proveniți din centrele de plasament.

Prin campanii de advocacy au fost salvate pădurile virgine din România, s-a interzis vânătoarea în Delta Dunării şi s-au creat centre speciale pentru copiii bolnavi de autism. Citiţi articolul nostru şi veţi afla ce presupune o astfel de campanie şi cum puteţi milita pentru cauza voastră.

Ştiaţi că adresele de email pot fi exportate direct din Excel într-un mail personalizat? Despre alte trucuri care vă pot face munca mult mai uşoară puteţi afla participând la webinarul gratuit “Totul despre Excel”.

“Acționăm responsabil”, concursul derulat de JCI România, finanțat prin POSDRU, susține inițiativele de responsabilitate socială oferind 6 premii de 16000 de lei și 6 premii de 10.000 de lei celor mai bune proiecte.

Întâmplarea a făcut să o cunosc pe Diana David, tocmai la cursul de scriere de proiecte pe care l-am organizat în weekend. Așa, am avut șansa să discut despre un proiect tare drag ei, numit “Șansă pentru rolul vieții”, derulat de Young Professionals Club , finanțat prin programul Tineret în Acțiune.

Îi uneşte pasiunea pentru robotică, automatică şi mecanică. Sunt cei care au pus bazele Primului Campionat de Fotbal Robotic din România şi totodată creatorii Bicicletei Virtuale, a Harpei Invizibile sau a Rochiei care cântă. Vă invităm astăzi să-i cunoaşteţi pe cei de la Centrul de Creaţie Tehnică pentru Tineret.

În luna iunie, Asociaţia Young Initiative a lansat comunitatea europeană de schimb de bune-practici “HR Twinning”, care are drept scop încurajarea transferului de cunoştinţe între responsabilii de HR din Europa. Află cum te poţi înscrie, citind mai departe.
Noi ne-am actualizat rubrica Oportunitățile Lunii și vă invităm să aruncați câteva priviri, poate vă face vreo una din ochi 😉 Așa cum ne-am obișnuit cititorii, în fiecare lună venim cu o serie de proiecte, cursuri, evenimente și alte activități din lumea voluntariatului, culturale, sociale sau educaționale. Fie că se desfășoară la nivel național sau internațional, acestea oferă posibilitatea unor experiențe noi. Dacă v-a intrigat careva dintre acestea, dați un click pe Detalii, aflați informații suplimentare și dacă sunteți interesați, nu […]

În fiecare an Blogunteer.ro sustine proiectul Shakespeare School Essay Competition, care anul acesta si-a premiat castigatorii in luna iunie. Afla cum s-a desfasurat festivitatea de premiere, al carei invitat special a fost Maia Morgenstern.

Mult aşteptatele informaţii legate de noul program care va sprijini iniţiativele de educaţie, formare, tineret şi sport , pentru perioada 2014-2020, sunt acum disponibile. Noul program Erasmus + va pune la dispoziţie 16 miliarde de euro pentru formarea şi mobilitatea studenţilor, profesorilor, lucrătorilor de tineret sau voluntarilor. Mai multe despre cum va arăta noul program în articol.

Festivalul Scrie Despre Tine „este un puzzle de texte și povești” – așa cum îl numesc fondatorii săi. În teatru poate fi vorba și despre povești autentice de viață, nu numai despre drame din secole trecute sau din alte țări. Așa a apărut ideea organizării unor ateliere în care să lucreze împreună cu oricine e interesat să își povestească experiențele și să asculte poveștile altora, pentru a scrie un text pentru teatru bazat pe evenimente autentice.

La peste 70 de ani, doamna Veronica este o persoană şi o voluntară activă. După pensionare, a ales să îşi dedice o parte din timpul său activităţilor caritabile. A ales să fie un pensionar activ, care aduce speranță și bucurii pentru zeci de copii din Galați. O poveste deosebită, din păcate rară pentru România, care ne demonstrează încă o dată tuturor că voluntariatul nu are vârstă.