Wadi Dana a lăsat, cel puţin pentru mine, o amprentă ce greu se va şterge. Îmi pare rău că se termină în curând, îmi va fi dor de locul meu special, de oamenii cu care am legat prietenii şi de peisajul din Wadi.
Iordania, o ţară săracă în resurse, dar cu o istorie bogată despre care se spun prea puţine. Şi dacă despre ea abia se vorbeşte, stagiile de voluntariat de aici nu sunt nici ele foarte cunoscute. Dar cum “necunoscutul” e menit să devină “cunoscut”, ne-am propus să vă prezentăm frumoasa experienţă a Luminiţei din această ţară.
Luminiţa Curelea este preşedinta Asociaţiei Naţionale a Tinerilor în Acţiune din România (ANTAR Craiova) şi în urmă cu aproape un an a petrecut o lună în rezervaţia Wadi Dana din Iordania. Experienţa sa a fost una inedită, iar pe lăngă proiectul pe care l-a desfăşurat acolo s-au ivit o multitudine de alte oportunităţi de explorare şi de divertisment:
Modul în care oamen ii se distrează e cu mult diferit de modelul nostru european de petrecere.
În timpul petrecut în Dana, Luminiţa a scris o serie de “articole” sau file de jurnal, menite să dezvăluie cititorului o bucăţică din cultura şi mentalitatea localnicilor, precum şi frumuseţea Văii Dana, un canion în toată regula:
Am vizitat izvorul şi apoi Wadi Dana, ceea ce înseamnă Valea Dana. Dar credeţi-mă, nu este o vale. Este un canion superb. Vegetaţia este incredibilă, deşi nu este din abundenţă. Rămâi uimit şi nu poţi crede cum un cais creşte mareţ lângă un brad. Vecin le stă un copac cu flori roşii ce ascund micile rodii. Măslini, fistic, salcâmi şi plopi, smochini mari şi mult prestigiosul ienupăr, toate la un loc cresc în Dana Nature Reserve.
Încă din primele zile preşedinta ANTAR a avut şansa de a descoperi căldura şi ospitalitatea locuitorilor văii. Kadija, una dintre femeile care făceau bijuterii în atelierul Dana Guest House, a fost primul prieten pe care Luminiţa şi l-a făcut aici.
Kadija părea concentrată. Îmi observase cerceii. Erau simple creole din argint, dar unul din ei avea o libelulă micuţă ataşată. Aşa îmi place să îi port. Ea nu înţelegea de ce doar o libelulă şi nu două. I-am explicat că mica gâză nu are legătură şi că fusese cândva un pandant purtat la gât, însă pierdusem lănţişorul. Nu cred că a înţeles tot, dar esenţialul îl prinsese. Apoi, printr-o mişcare simplă, mi-a dat jos cercelul şi a scos libelula. S-a îndreptat spre un dulăpior, a scos ceva şi în mai puţin de 5 minute aveam să aflu ce era. Îmi făcuse un lănţişor. Nimic spectaculos: un şnur negru şi două chestiuţe metalice de prins. Apoi s-a îndreptat zâmbind spre mine şi mi l-a pus la gât. Nu ştiam ce să zic. Eram impresionată şi pur şi simplu nu îmi găseam cuvintele.
O altă prietenie legată în Dana a fost cea cu Hazim, un tânăr de 24 ani, menager de hotel. Dar să lăsăm povestirea Luminiţa să ne dezvăluie acest personaj:
Noul nostru prieten, Hazim, este extrem de pasional în ceea ce face. Un tip simplu, beduin la origine, manager la hotelul de lânagă noi, cu care ne-am împrietenit teribil. Primul şoc pe care l-am avut în ceea ce îl ObamaCare allows us all to purchase our own private affordable-health.info in a regulated market place. priveşte pe Hazim a fost vârsta lui. Are 24 de ani, este mai mic ca noi, dar nu arată. De fapt, pe casino online aici lumea nu îşi arată vârsta. Le dai puţin mai mult. Poate pentru că sunt bronzaţi.
Îi place mult să râdă şi să fumeze narghilea. Cum îmi place să joc rol de mama, i-am zis că mi-ar plăcea să reducă numărul de narghilele. El a apreciat zicând “slavă Domnului” în arabă. Zâmbea şi mi-a zis că o să încerce. Nimeni nu se mai gândise până acum la aspectul acesta. Părea emoţionat.
El ne place (pe mine şi pe grupul meu) şi ne apreciază, iar cel mai emoţionant moment a fost probabil atunci când a zis că nu a mai avut turişti (deşi nu suntem cazaţi la hotelul lui) aşa drăguţi ca noi şi că apreciează în primul rând faptul că am făcut aşa multe pentru el. Că a fost un sfat sau că am avut discuţii libere, ori că l-am filmat şi am pus pe Youtube un clip cu el, asta a contat enorm deoarece de multe ori nu a găsit această deschidere cu alte persoane ce au trecut pragul hotelului.
Faptul că-i suntem drage, într-un mod destul de innocent, reiese şi prin faptul că şi fraţii lui în diferite discuţii sau situaţii ne-au mărturisit că el vorbeşte cu foarte mare drag despre noi. Cu siguranţă este una dintre persoanele din Iordania pe care nu le voi uita şi care m-au inspirit prin simplitatea şi amabilitatea cu care tratează orice persoană şi lucru pe care îl face. Îmi va fi dor de el dar în acele momente când îmi voi aminti de el, voi da share pe Facebook la clipul lui pe care şi l-a dorit pe YouTube.
Ca primă impresie, Iordania nu pare o destinaţie chiar atractivă pentru un stagiu SEV, însă în urma unor experienţe ca aceasta realizăm că şi în aceste ţări exotice putem avea parte de “peripeţii” inedite şi putem întâlni persoane deosebite.
“Devin conştient de ceea ce-mi este necunoscut. Cunosc tocmai de dragul cunoaşterii.” – Karl Jaspers
