Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Eliza Vaş On July - 22 - 2012

În România există la ora actuală 32 133 de persoane închise în penitenciare, spitale penitenciare şi centre de reeducare. Din numărul total, 480 sunt minori. Unităţile de detenţie sunt clasificate după cum urmează: 17 penitenciare cu regim de maximă siguranţă, închis şi secţii de arest preventiv; 15 penitenciare cu regim semideschis şi deschis; 4 penitenciare pentru minori şi tineri; 6 spitale penitenciare şi 3 centre de reeducare (Nota 1) . Date fiind cifrele puse la dispoziţia opiniei publice, ne-am dorit să aflăm care este raportul dintre sectorul non-guvernamental şi instituţia în cauză – Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Motivaţia pentru redactarea acestui material rezidă dintr-o activitate desfăşurată în urmă cu 6 ani la Penitenciarul din Oradea. Pe atunci, profesoara de religie ne-a dus în vizită cu ocazia Crăciunului. Nu există moment mai intens în care să preţuieşti libertatea decât atunci când te duci în astfel de locuri, derulezi o acţiune şi ştii că poarta îţi este deschisă atunci când vrei să pleci. Sectorul non-guvernamental ne învaţă că înainte de a scrie proiecte sau a le coordona, suntem oameni prima dată. Acest fapt ne determină să ne îndreptăm privirea şi către cei care au greşit.

Sondarea ong-urilor partenere

În perioada 21 septembrie-10 octombrie 2006, a fost măsurat modul în care organizaţiile non-guvernamentale percep colaborarea cu sistemul penitenciar. Chestionarele au fost aplicate tuturor entităţilor partenere din mediul ONG, în număr de 70 (Nota 2).

Prima întrebare a vizat identificarea misiunii sistemului penitenciar. Persoanele intervievate erau rugate să definească rolul pe care îl are sistemul în momentul de faţă, în opinia acestora. Răspunsurile au fost:

Cea de-a doua întrebare a marcat gradul de cunoaştere al legislaţiei privind colaborarea dintre societatea civilă şi sistemul penitenciar.

Dacă la întrebarea privind efectele reglementărilor actelor normative asupra activităţii ong-urilor a scos în evidenţă faptul că a uşurat munca efectivă a ong-urilor, următorul indicator arată disponibilitatea scăzută pentru colaborarea la nivelul iniţiativei legislative. Cu toate acestea, un număr de 6 ong-uri au declarat că au avut astfel de iniţiative (Pro Democraţia, Prison Fellowship Romania, LADO, Biserica cu Impact Global, Asociaţia Umanitară Filimonism şi Fundaţia Ruhama) .co

La întrebarea aferentă opiniei asupra ratei de reabilitare a deţinuţilor, respondenţii au ales următoarele variante:

În continuare a fost evaluată iniţiativa privind demararea colaborării dintre ong-uri şi sistemul penitenciar.

Respondenţii au fost rugaţi să precizeze dacă desfăşoară activităţi post-detenţie (adăpost temporar, consiliere, sprijin în găsirea unui loc de muncă), iar în proporţie de 41% au spus că prezintă astfel de asistenţă.

În concluziile aferente raportului se specifică faptul că există o tot mai mare deschidere din partea societăţii civile în implicarea în astfel de activităţi. Pe de altă parte, există un număr foarte mare de ong-uri cu specific religios în detrimentul celor cu specific educaţional, social, cultural. De asemenea, se menţionează un aspect foarte important şi anume – nu există o metodologie comună pentru reinserţia socială a deţinuţilor.

Pentru partea de final sunt formulate o serie de recomandări în privinţa colaborării dintre cele două entităţi.

Despre munca în folosul comunităţii 

Anul acesta, Penitenciarul din Oradea a participat la curăţenia judeţului Bihor în cadrul proiectului “Let’s do it, Romania!” cu 40 de deţinuţi. În urma deschiderii unităţii penitenciare spre astfel de activităţi, am hotărât cercetarea amănunţită a unei părţi prea puţin cunoscute de către opinia publică.

Prin bunăvoinţa dnei. Adina Birda, purtător de cuvânt în cadrul Penitenciarului Oradea, am putut afla mai multe detalii asupra activităţilor voluntare în care se implică deţinuţii.

În continuare, puteţi citi răspunsurile primite.

Aş începe prin a vă întreba care este programul obişnuit al unui deţinut?

Persoana privată de libertate are un program standard ce cuprinde : deşteptarea, igienă personală, activităţi administrative, mic dejun, plimbare, activităţi socio-educative, masă prânz, alte activităţi (vizite, baie, cumpărături, consultaţii medicale, telefoane.) cină, vizionare TV şi stingerea.

La ce fel de activităţi participă faţă de cele obişnuite?

Există o serie de cctivităţi socio-educative în care se poate implica: şcolarizare, calificare profesională, programe şi activităţi educative, moral-religioase, sportive, programe terapeutice şi asistenţă socială, concursuri tematice.

Ce posibilităţi are pentru studiu/lectură/activităţi conexe?

Pentru lectură are posibilitatea de a citi cărţi împrumutate de la biblioteca instituţiei sau primite prin sector vizite de la aparţinători. Activităţile conexe (desen, pictură, origami, goblen) pot fi desfăşurate după obţinerea aprobărilor.

Există un program educaţional funcţional în penitenciare?

Există mai multe programe educaţionale funcţionale în penitenciare: educaţie civică, educaţie pentru viaţa de familie, educaţie pentru sănătate, universul cunoaşterii şi alte  programe de cultură generală.

Ce anume presupun aceste programe?

Sunt adresate deţinuţilor cărora le-au fost identificate anumite nevoi care pot fi satisfăcute, compensate în urma participării la programe, ele presupun o evaluare iniţial de parcurs şi finală care se desfăşoară de regulă pe o perioadă de 3 luni.

Având în vedere că deţinutul este privat de libertate, ce măsuri se iau pentru a-l reintegra în societate în momentul în care este eliberat?

Cu toate că în penitenciare activităţile de reintegrare socială se desfăşoară încă de la începutul  până la sfârşitul perioadei de detenţie, după momentul liberării  nu există cadru legal care să sprijine foştii deţinuţi pentru reinserţia lor în comunitate .

Există proiecte exterioare instituţiei care vizează implicarea deţinuţilor, cum a fost cel cu “Let’s do it, Romania”?

Da, dar de altă natură. Penitenciarul Oradea are colaboratori cu următoarele instituţii: Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Orizont, Complexul Muzeal al Ţării Crişului, Direcţia de Sănătate Publică Bihor, Mănăstirea Sfintei Cruci, Agenţia Judeţeană de Protecţia Mediului Bihor, Uniunea Femeilor Bihor, Centrul Unic de Voluntariat Oradea, Fundaţia Ruhama.

Cum percep deţinuţii munca în folosul comunităţii? O tratează mai mult ca pe o modalitate de a-şi işpăşi mai uşor pedeapsa sau credeţi că are o altă însemnătate pentru aceştia?

Depinde de la individ la individ. Probabil pentru unii mai mult contează faptul că ies din penitenciar, iar pentru alţii e un prilej de descoperire a unor sentimente de umanism şi altruism.

Credeţi că astfel de acţiuni (voluntariat, munca în folosul comunităţii) îi ajută să repare greşelile care au stat la baza condamnării lor?

Aş spune mai degrabă că pot contribui la reintegrarea socială.

Ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru a-i insera mai uşor în societate după ispăşirea pedepsei?

Cred că instituţiile statului să acorde sprijin foştilor condamnaţi, îndeosebi pe piaţa muncii.

Îi determină voluntariatului pe oameni să fie mai buni sau nu? 

Depinde  de la caz la caz. Nu se pot face generalizări având în vedere eterogenitatea populaţiei carcerale.

 

Mulţumim Penitenciarului din Oradea şi dnei. Adina Bîrda.

 

În loc de concluzii

Credeţi că societatea civilă ar trebui să se implice mai mult în reinserţia socială a foştilor deţinuţi?

E eficientă munca ong-urilor într-un astfel de domeniu? V-aţi implica în astfel de acţiuni?

 

Note text:

1. http://www.anp-just.ro/frame.php?page=dinamica.php , accesat în data de 22 iulie 2012

2. http://www.anp-just.ro/Studii/CERCETARE%20ONG.pdf , accesat în data de 22 iulie

Articole asemanatoare: