În perioada 25-27 octombrie 2012, a avut loc în Cluj-Napoca conferinţa “Visionary Planning for Romania“. Acest eveniment a fost destinat celor care îşi doresc să producă un impact în societate, fie ei oameni de afaceri, studenţi, profesori, voluntari, persoane din sectorul non-guvernamental sau oameni care lucrează în instituţiile publice. Timp de 3 zile, participanţii au asistat la prezentări şi workshop-uri pe mai multe domenii: exemple de iniţiative locale, conexiunea dintre politică şi economie, managementul conflictului în contextul cultural al României, leadership şi etica în afaceri şi rolul educaţiei în dezvoltarea economică.
Coordonatorii acestui eveniment au fost Gabriel Cabău şi Adrian Petrice din partea Institutului pentru Studii Globale (Universitatea Babeş-Bolyai), doi tineri care au pornit de la premisa că trebuie să existe o acţiune care să prezinte soluţii în ceea ce priveşte situaţia României şi nu doar să se vorbească în zadar despre ce ar trebui făcut fără a exista şi o replică din partea realităţii. Punctul forte al conferinţei este marcat de faptul că s-au adus în discuţie exemple ale oamenilor care au avut o viziune, dar şi determinarea necesară de a face un plan pentru ca în cele din urmă să fie totul transformat în realitate.
Printre vorbitorii de seamă ai acestei conferinţe s-au numărat: Cristian Pârvulescu (preşedinte Pro Democraţia), Hong Key Chung (preşedinte Asociaţia pentru Promovarea Excelenţei în Conducere), Daniel Murray (fost vice-preşedinte al organizaţiei Transparency International Marea Britanie), Daniel Dăianu (actual membru al Parlamentului şi fost Ministru al Economiei) şi Adrian Borggreve (profesor Universitatea Saxion).
Un exemplu din cele audiate care mi-a rămas în minte este cel al profesorului Jacques Bazen de la Universitatea Saxion (Olanda). Dânsul povestea cum la sfârşitul anilor ’50 regiunea Twente (puternic industrializată) a fost nevoită să se reinventeze, după ce revoluţia tehnologică a secondat-o pe cea industrială. Având în vedere că au fost concediaţi 100 000 de oameni, iar clădirile au fost părăsite, edilii din acea zonă a fost puşi în poziţia de a gândi un sistem menit să ţină localnicii în oraşele natale şi să-i impiedice să nu migreze către marile regiuni administrative precum Haga sau Amsterdam.
La momentul respectiv, s-a luat hotărârea de a înfiinţa o universitate de înalt nivel care nu doar va pregăti tinerii pentru domeniul de actualitate, dar le va da şansa de a face în continuare cercetări sau dzvolta afaceri. În acest mod, educaţia rezolva o mare problemă economică. De-a lungul anilor, Twente a crescut în popularitate şi datorită educaţiei de calitate a ajuns să reprezinte regiunea cu descoperiri importante în nano-tehnologiei şi alte tipuri de tehnologii. Profesorul Bazen ne dădea exemplu un tânăr student care în anul II de facultate a creat site-ul www.booking.com, un website de referinţă pentru toţi cei interesaţi de servicii turistice. În acest fel, având suportul ştiinţific pe de o parte şi condiţii atractive de trai pe de altă parte, olandezul a preferat să rămână în regiunea natală şi să coordoneze o afacere profitabilă din faţa calculatorului.
O altă idee interesantă pe care dl. Bazen a adus-o în discuţie ţine de grupurile organizate (business clusters). Este vorba 
în acest sens de faptul că o regiune ar trebui să cuprindă cât mai multe business-uri cu domenii de activitate apropiate pentru a crea un sector de expertiză. Prin extrapolare, acelaşi lucru ar trebui să se întâmple în domeniul ong-urilor. Având domenii de activitate foarte apropiate, organizaţiile non-guvernamentale ar trebui să se asocieze în aşa fel încât să contruiască reţele de expertiză pe tot întinsul ţării.
În strânsă legătură cu ideea anterioară se află şi spusele lui David Murray: “Plan the work, work the plan“. Cu alte cuvinte, trebuie să ne planificăm activitatea, dar în egală măsură suntem datori să punem în practică obiectivele setate. Sunt cuvinte ale celui care a povestit cum organizaţia Transparency International a fost fondată de doi oameni care împărtăşeau aceeaşi viziune: lupta împotriva corupţiei la nivel global şi au avut curajul necesar de a realiza tot ce şi-au propus.
După cum îi spune şi numele, evenimentul a fost creat pentru a avea o continuare în viaţa cotidiană a participanţilor. Am apreciat că s-a folosit în mai multe rânduri cuvântul “cum” în detrimentul pronumelui interogativ “ce”. Prin urmare, în perioada imediat următoare se va încerca formarea unui think-thank, în care tinerii să fie lideri responsabili ce propun soluţii creative la probleme existente.
Mai multe detalii: http://rylacademy.org/conference/index.php#
Fotografii realizate de Camelia Mureşan.
