Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Andreea-Ioana Niţescu On July - 4 - 2012

Decizii… Luăm decizii în fiecare zi. Decizii mai mici, sau decizii care ne influențează într-un fel sau altul viața. Noi ne-am hotărât să scriem acest articol pentru cei care urmează a lua o decizie importantă. Și acum vorbim clar despre alegerea facultății, care este (nu neapărat) un pas decisiv în viața fiecăruia. Pentru că trei dintre noi, cele care facem parte din echipa de redacție, am terminat acum facultatea, simțim nevoia să dăm mai departe câte ceva din ceea ce am putut să experimentăm noi de-a lungul celor trei ani.

Cum ne-am ales facultatea, cum au fost cei trei ani de facultate și cu ce am rămas acum etc . Acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care vrem să le împărtășim aici, în speranță că ceea ce am experimentat noi ar putea ajuta pe cineva.

Deea:  (Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității București)

Când eram în clasa a 12-a alegerea facultății a fost ceva destul de evidentă, dată fiind pasiunea mare pe care o aveam pentru informatică. Chiar dacă pe parcursul facultății, nu toate lucrurile au fost precum mi le imaginam eu, a contat foarte mult motivația pe care am avut-o pentru a merge mai departe. Acum, la terminarea facultății, pot spune că am rămas fără doar și poate, cu o gândire dezvoltată pe care o poți deprinde doar după studierea unei discipline atât de complexe și frumoase precum matematica. Nu s-a stins nici pasiunea pentru informatică pe care mi-am cultivat-o prin a face lucruri folosindu-mă de toată energia de care dispuneam și cu o determinarea ce a ținut în mare parte din dorința de a-mi arăta mie că atunci când vine vorba de ceva ce îmi place, eșecul este departe.

Pe lângă cunoștințele din domeniu pe care le-am acumulat, cei trei ani de facultate au înseamnat și un intens proces de dezvoltare personală. În ciuda specificiul facultății, am ales să mă implic încă din primul an în activități de voluntariat care m-au ajutat pe mine să mă dezvolt, să fiu mai deschisă, să știu să lucrez în echipă, să știu să îmi spun părerea, să accept părerile altora chiar dacă sunt foarte diferite de ale mele, să știu să mă organizez, să știu să empatizez cu alții, să înțeleg nevoile altora chiar dacă sunt foarte diferite de ale mele etc.

Informatica este un domeniu în care trebuie să continui să excelezi, reprezintă provocări la tot pasul, însă și posibilitățile de afirmare sunt nenumărate.

Mă bucur că am terminat o facultate pe care mi-am ales-o pentru că așa am vrut eu, dar în același timp am putut să fac și ceva în afara facultății. Cei trei ani, nu am înseamnat doar cursuri și examene, ci și momente plăcute alături de oameni care voiau aceleași lucruri ca și mine, momente în care pur și simplu m-am uimit cu ce am putut eu să realizez.

Așa că sfatul meu pentru toți cei care sunt în postura de a-și alege facultatea este acela de a alege ceea ce vă place, iar după ce ați făcut acest lucru, să nu vă pierdeți pasiunea pentru acel lucru pe parcurs, ci să găsiți metode prin care să vă motivați și să vă îndemnați să vă autodepășiți. Nu există limite atunci când vine vorba de a face ceea ce îți place! Nu în ultimul rând, implicați-vă în acțiuni de voluntariat, este singura metodă de a vă forma pe voi ca oameni ai sociatății.

 

Mihaela (Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București):

În primul rand, trebuie să menționez că deja sunt pe ultima suta de metri și mi se pare că au trecut așa de repede acești trei ani dar în același timp pot să spun că a fost o perioada în care m-am dezvoltat cel mai mult atât personal cât și profesional prin oamenii pe care i-am cunoscut și cu care am lucrat și toate activitățile mobile casino la care am participat (includ aici voluntariatul în mod special).

Apoi, în ultmul an de liceu, clasa a XII-a, nu știam exact ce facultate o să urmez, nu știu cât de surprinzator e pentru mulți dar m-am hotărât abia în ultima lună că vreau să dau admitere și la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București, unde sunt studentă acum.

Am pornit de la început cu ideea că facultatea pe care o voi urma va trebui în primul rând să cuprindă domenii care mă pasionau cum este cazul comunicării, studii ce țin de cultură, sociologie și comunicare interculturală, deși nu știam exact foarte bine cu ce se mănâncă decât vag din articole pe care le citeam sau ce mai auzeam așa pe la ore de la profesori.

Eu am terminat un liceu cu profil uman, filologie bilingv-engleză, deci aș putea spune că am fugit puțin de partea de real. Așa că oriunde aș fi mers la facultate nu aș fi continut în niciun caz studii pe partea de mate, fizică, chimie, biologie. Criteriul ăsta era primul și cel mai clar.

Am optat bineînțeles și pentru alte facultăți cum ar fi Litere sau Limbi străine în cadrul Universității București. Dar la final, când am fost pusă în fața luării deciziei, am hotărât să rămân la Comunicare, surprinzând și profesorii și prietenii puțin.

Adevărul e că despre facultatea asta știam cele mai puține lucruri, e un domeniu oarecum recent pe piața din România…DAR, am luat-o  ca pe o provocare și mi-am zis că orice ar fi, dupa ce am citit despre cursurile pe care trebuia să le urmez, o să încerc să profit de oportunitatea de a descoperi ceva nou.

Și sincer, cam așa a fost. În acest moment, dacă ar fi să dau timpul cu 3 ani în urma aș face aceeași alegere.

De ce? Pentru că a fost total pe cont propriu, pentru că a coincis cu un domeniu care pe mine mă pasiona și chiar dacă mai auzeam în jurul meu că nu știu ce siguranță pot avea ulterior pentru un job ok , știu cel puțin că pot da ce am mai bun în ceea ce fac.

Cred ca depinde de fiecare dintre noi până la urmă, nu-i așa? Putem fi motivați financiar , putem fi motivați prin șansa de a ne fructifica un talent sau o inclinație, sau de ce nu, ambele. Dar pentru mine a contat și contează în continuare faptul că dincolo de siguranța unui job, pot în primul rând să lucrez într-un domeniu care-mi place cu adevărat.

Poate că trebuie să ne oprim la un moment dat și să ne întrebăm, înainte de a lua o decizie de acest gen, cât la sută se datorează preferințelor, pasiunilor și înclinațiilor noastre și cât sfaturilor, părerilor sau “trendurilor” care ne înconjoară?

Important e să facem cu plăcere ceea ce alegem, așa-i?:)

 

Eliza (Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării)

Îmi plăcea istoria atât de mult, încât nu ratam nicio olimpiadă în liceu. Dar şi limba română, franceza, geografia şi cam orice materie umanistă ce implica analiza, atâta timp când nu începea cu “m” şi se termina cu “atematică”. Drept pentru care, în clasa a XII-a am participat la un concurs organizat de către viitoarea mea facultate şi la ceremonia de premiere am ştiut că acela e drumul pe care vreau să merg: Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Lunile au trecut repejor, am reuşit să-mi iau şi titularizarea ca şi învăţătoare, iar în iulie am păşit pentru prima dată pe coridoarele viitorului loc de studii. Proba eliminatorie a fost legată de cunoaşterea limbii engleze. Nimic mai simplu, nu?

Iată-mă studentă, în primul an. După ce m-am dumirit pe unde vine biroul de taxe, clădirea în care voi avea cursurile, cum arată campusul în care îmi voi petrece studenţia, m-am dus să mă interesez de orar, ca orice învăţăcel conştiincios. Partea proastă e că după ce m-am orbecăit vreo 10 minute la el, n-am înţeles nimic. Care-i treaba cu săptămânile pare şi impare? Ah, acolo scrie cumva că primele ore încep de la 9:00?

Laitmotivul primei săptămâni de cursuri a fost întrebarea “De ce ai ales această specializare?”. Cu o sinceritate oarecum naivă, am spus că vreau să devin ambasadoarea României în Franţa. Hi hi şi ha ha din partea auditoriului s-a auzit. Într-adevăr, specializarea mea nu pregăteşte ambasadori sau înalţi prelaţi, dar reprezintă o treaptă importantă pe scara cunoaşterii acestui domeniu. Pe parcursul celor 3 ani, am avut parte de cursuri teoretice precum: Istoria Relaţiilor Internaţionale, Politica şi diplomaţia României în secolul XX, Cultură şi societate precum şi de cursuri practice: Instituţii şi organizaţii internaţionale, Analiza conflictelor internaţionale, Managementul proiectelor europene, Managementul resurselor umane şi multe altele dragi mie.

După 3 ani de studiu, pot spune că am făcut o alegere potrivită pentru mine: am avut profesori tineri, cu care am putut colabora exemplar, s-a pus mult accent pe partea practică, aici incluzându-se şi internship-uri la instituţii locale, am avut ocazia de a participa la nenumărate simpozioane şi conferinţe, precum şi simulări ale Parlamentului European ori Organizaţiei Naţiunilor Unite şi mai mult de atât m-am dus cu drag la ore, fiindcă ştiam că acolo mă aşteaptă informaţia de care aveam nevoie.

Last but not least, să vorbim despre studenţie, care nu înseamnă doar facultate. M-am înscris într-un ONG de tineret (AIESEC Oradea) chiar din prima lună de studii, iar acolo am învăţat ce înseamnă leadership şi comunicare. Un an şi jumătate mai târziu m-am alăturat echipei Blogunteer (pe 8 iunie s-a împlinit un an de când mă plimb pe aici), apoi am intrat şi în alte ONG-uri şi mi-am cultivat pasiunea pentru voluntariat. Recunosc, n-ajunge să fii un student activ, dacă nu eşti unul silitor şi invers. Cunoştinţele merg mână-n mână cu practica.

Motivaţia mea în alegerea facultăţii: diversitatea pe care o anticipam şi cărările de dezvoltare profesională de la nivel naţional şi internaţional.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: Posibilitatea de a veni cu o sugestie de proiect şi aplicabilitatea imediată a acestuia.

Probabil după ce ați citit câte puțin din ce au însemnat anii de facultate pentru noi și cum ne-am ales noi facultate, vă întrebați acum ce vă motivează și pe voi. Ei bine, oricare ar fi răspunsul, un lucru este cert: acolo unde nu este pasiune nu poate fi succes! Mai mult, oricare va fi alegerea, nu uitați să vă îngrijiți și de dezvoltarea personală!

Baftă!

Articole asemanatoare:

Categorii: Diverse