“Am supravieţuit în Bucureşti!”
Aventura noastră EVS în Bucureşti a ajuns la sfârşit. Echipa proiectului Knowledge Builders a desfăşurat activităţi de voluntariat pentru Asociaţia Young Initiative, timp de opt luni. Am predat, am organizat diferite evenimente, am avut grijă de copii şi, mai ales, am învăţat foarte mult. Fiecare dintre noi a dobândit ceva special în urma acestei experienţe. Şi tocmai de aceea ne-am gândit să transmitem câteva sfaturi practice pentru cei care aleg să înceapă o aventură EVS.
1. Nu alegeţi neapărat Bucureştiul!
Sunt sigură că nu toată lumea este de acord cu această concluzie. Cu toate acestea, articolul se bazează pe opinia mea subiectivă, dar şi pe cele ale colegilor mei. Am plecat de multe ori din Bucureşti, în excursii, doar ca să vedem România şi este chiar frumoasă. Am avut nevoie de o săptămână ca să vedem Sibiul, Aradul, Timişoara, Clujul şi Braşovul, şi în plus, Belgradul, în afara Uniunii Europene. Pot spune cu sinceritate că România este frumoasă! Si nu doar peisajul este frumos, dar şi oamenii care trăiesc aici sunt foarte prietenoşi şi săritori.
România este o alegere inspirată pentru un stagiu de voluntariat EVS, Bucureştiul în schimb nu. Cu mirosul specific, împrejurimile inestetice şi şoferii de taxi care înşală clienţii, Bucureştiul nu a fost cu siguranţă oraşul la care visam. Am locuit într-o zonă aglomerată din nordul Poloniei timp de cinci ani, iar apoi 2 ani în Varşovia. Sunt astfel obişnuită să trăiesc în cartiere aglomerate şi zgomotoase, dar totuşi nu mă pot obişnui cu Bucureştiul. Cu toate acestea, aşa cum vă sugerează şi colega mea, Esperanza “Alege Bucureştiul dacă îţi plac oraşele mari şi diversitatea culturală!”. Se poate deci ca doar eu să am o problemă cu acest oraş.
2. Călătoriţi cât mai mult!
În general, călătoriile sunt benefice. Îţi dezvoltă creativitatea, îţi lărgesc cunoştinţele, te ajută să cunoşti oameni noi şi-ţi înfrumuseţează cu siguranţă viaţa. Când plecaţi într-un proiect EVS, nu staţi într-un singur loc şi nu vă sacrificaţi total pentru voluntariat. Bineînţeles că excursiile nu vor fi principalul obiectiv al unui stagiu EVS, dar ar fi păcat să petreceţi câteva luni într-o ţară străină şi să nu vizitaţi decât oraşul care vă găzduieşte. Timpul liber pentru călătorii depinde de proiectul pe care îl alegeţi. Echipa noastră EVS nu a avut multe oportunităţi de a călători, dar am profitat de cele pe care le-am avut cât de mult am putut. Am văzut Aradul, Timişoara, Constanţa, cele mai importante oraşe din Transilvania şi am fost chiar şi în Serbia pentru a vedea Belgradul. Transilvania este cu siguranţă cea mai frumoasă regiune din România şi merită văzută.
Puteţi călători chiar făcând autostopul. Iniţial, ni s-a spus că acest mod de a călători este dificil şi periculos în România, dar ne-am decis totuşi să încercăm. Şi a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua! FIECARE persoană care ne-a luat în maşină a fost amabilă, săritoare şi grozavă. Înainte de a pleca într-o excursie, prietenii noştri români ne spuneau: „Românii sunt răi!” , „Să nu aveţi încredere în români” , „Şoferii români vor bani de la autostopişti”. Am verificat aceste mituri şi nu sunt adevărate. Unii dintre şoferi v-ar putea cere bani, dar îi puteţi întotdeauna refuza.
3. Verificaţi locul şi condiţiile în care veţi locui!
Când am ajuns în Bucureşti, nu ştiam exact unde vom locui: în ce cartier, în ce tip de apartament şi în ce împrejurimi. Am înţeles însă că este important să ştii aceste informaţii înainte de a pleca într-un proiect EVS. Cu toate că apartamentul nostru nu a fost foarte primitor la început, echipa de la asociaţia gazdă a fost grozavă şi l-a transformat într-un loc bun de locuit.
Şi încă un sfat: pregătiţi-vă pentru surprize! Nu puteţi puteţi prevedea chiar totul. Va fi întotdeauna ceva care v-a scăpat în timpul cercetărilor şi a pregătirilor dinainte de plecare. Din fericire însă veţi putea rezolva aceste probleme cu ajutorul echipei organizatoare.
4. Aveţi grijă la mijloacele de transport şi la tarife!
Fiţi atenţi! Aveţi grijă la maşini chiar dacă la semafor e culoarea verde şi sunteţi pe o trecere de pietoni! Aşa arată realitatea din Bucureşti. Şoferii nu sunt deloc amabili, claxonează excesiv, conduc prea repede şi nu sunt atenţi la pietonii care trec strada. Dar totuşi este ceva cu care te obişnuieşti şi în timp vei fi mult mai atent atunci când treci strada.
Ceea ce este şi mai enervant în Bucureşti sunt şoferii de taxi. Nu doar că au un stil de condus periculos dar îşi şi înşală clienţii. Aleg trasee mai lungi, nu pornesc aparatul de taxat şi îţi cer mai mulţi bani decât valoarea reală a cursei. Nu sunt deloc amabili şi oneşti. De asemenea, aveţi grijă când vă urcaţi într-un taxi. Nu vă puteţi da seama după aspectul şoferului, dar puteţi vedea tariful afişat. Cel mai mare tarif pe care l-am văzut este 3,5 lei/km, iar cel mai mic 1,39 lei/km. O diferenţă destul de mare astfel că urmaţi sfatul nostru: „În Bucureşti, nu vă urcaţi niciodată în taxi-ul greşit, uitaţi-vă mereu după tariful 1,39 lei/km!”.
5. Gastronomia, limba, cultura
Contează mult să te documentezi despre cultura ţării în care urmează să locuieşti. Prima pe listă este mâncarea. Vă recomandăm să încercaţi bucătăria tradiţională: ciorba, mămăliga, sarmalele şi vişinata. În special vişinata :)! Din punctul meu de vedere, mâncarea românească este similară cu cea din Polonia. Şi noi mâncăm foarte multă ciorbă ( în poloneză zupa), avem şi un fel de sarmale (golabki) şi facem şi vişinată (wiśniówka). Toate sunt populare în Polonia, dar pentru colegii din Spania acest tip de mâncare a fost total nou.
A doua cea mai importantă, de pe listă, este limba. Atunci când trăieşti mai multe luni într-o ţară străină ai o oportunitate grozavă de a învăţa o limbă străină. În special dacă vreţi să urmaţi sfatul colegei mele Esperanza: „Luaţi-vă un timp pentru a cunoaşte comunitatea locală, este cel mai bun mod de a cunoaşte România”. Pentru că România nu este într-un McDonald’s, nici într-un cinema uitându-se la ultimul film al lui Burton, nici măcar într-o staţie aglomerată de metrou. România adevărată este în mijlocul localnicilor alături de care petreci timp, cu care împărtăşeşti impresii, de la care ai ce învăţa. Tocmai aceasta este esenţa unui stagiu EVS: să împărtăşeşti experienţa personală şi să dedici timp celor care sunt la rândul lor dispuşi să ofere.
6. Nu te plânge, profită de şansele care ţi se oferă!
Sunt oameni care văd totul în culori închise – pesimiştii. Mai sunt şi cei care în loc să acţioneze, preferă să se plângă şi să aştepte ca lucrurile să se întâmple de la sine. Sunt însă şi cei care profită de şansa lor şi reuşesc chiar şi atunci când circumstanţele nu le sunt favorabile. Voluntarii EVS ar trebui să facă parte din cea de a treia categorie.
În România, am întâlnit mulţi voluntari europeni. Unii dintre ei erau cu adevărat încântaţi de proiectele lor (nu foarte mulţi însă), mulţi dintre ei se plângeau, iar unii dintre ei reuşiseră să găsească oportunităţi în ciuda obstacolelor. Cei din urmă erau tineri cu atitudine pozitivă, iubitori de viaţă, determinaţi să înveţe şi să acumuleze experienţă.
Am avut şansa de a fi parte dintr-un proiect foarte bine organizat, cu nenumărate oportunităţi de a învăţa şi de a fi activi. Dar asta nu este o regulă! De obicei, situaţia este exact pe dos. În acest caz, contează foarte mult atitudinea voluntarului şi voinţa lui/a ei de schimba ceva în bine.
Aşadar, în cazul în care vă decideţi să plecaţi într-un stagiu EVS, nu fiţi pesimişti şi profitaţi de şansele voastre pentru că, de cele mai multe ori, un astfel de proiect este o oportunitate unică în viaţă!
Articol scris de Agnieszka Lasinkiewicz, voluntar EVS în cadrul proiectului Knowledge Builders.
Traducere – Anca Ştefana Ciolacu.