Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Roxana Firica On February - 11 - 2012

Nicoleta Popa a absolvit în iunie 2010 Universitatea din București, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secția Filologie, specializarea Japoneză – Germană, iar în prezent urmează masterul Studii de Dezvoltare Internațională și Etica Relațiilor Internaționale din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. La începutul anului 2009 a beneficiat timp de cinci luni de o mobilitate de studiu ERASMUS în Gent, Belgia.

Șansa acestei mobilităti în străinătate i-a lărgit foarte mult orizonturile, oferindu-i nu numai accesul la un nou mediu de studiu, dar și un puternic schimb intercultural. După întoarcerea în țară, a căutat mijloace prin care să poată susține acest program și să încurajeze alți studenți să nu ezite și să aplice pentru o mobilitate ERASMUS.

În toamna anului 2009 a înființat o secțiune locală Erasmus Student Network (ESN) în cadrul Universității din București, ESN UniBuc, iar un an mai târziu a decis să se implice în ESN și la nivel național și internațional în calitate de Reprezentant Național ESN România. A ales să activeze în Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) cu rolul de Consilier ERASMUS din dorința de a împărtăși din experiența sa studenților interesați de mobilități în străinătate și să îi ajute pe cât posibil cu sfaturi și îndrumări, în acest fel arătându-și susținerea față de programul ERASMUS și tot ceea ce reprezintă acesta.

 

1.      Prin schimbul de experiență ERASMUS, ce crezi că ai putea împărtăși cu cei care se decid să plece cu ERASMUS?

În primul rând, cu cei care deja au participat la program, împărtășesc în mod sigur următorul sentiment de după încheierea schimbului: am luat parte la o experiență unică,care m-a schimbat și m-a făcut să mă descopăr; o experiență care cu greu se va putea repeta, dar care a meritat fiecare secundă! Celor care intenționează să plece prin ERASMUS nu le pot transmite decât să aibă curaj să facă acest pas, să nu ia cuvintele mele de-a gata și să se convingă singuri dacă ceea ce am spus e adevărat sau nu.

2.      Cam cât durează întregul proces de aplicare pentru o mobilitate de studiu ERASMUS? Ce criterii trebuie să îndeplinești pentru a fi acceptat?

Durata procesului poate fi de câteva luni, timp în care trebuie să te informezi cu privire la posibilele destinații, să treci printr-o selecție la nivel de facultate sau universitate, să completezi o serie de formulare pentru a alcătui dosarul de documente necesare înscrierii la universitatea gazdă și obținerii grantului ERASMUS, precum să și primești aprobări din partea universității gazdă dar și a celei de origine cu privire la realizarea mobilității. Procedurile sunt în mare măsură standard, dar diferă în funcție de universitate. Sunt cazuri în care studenții consideră că procesul este prea complicat și obositor, însă din punctul meu de vedere, ca persoană care a trecut prin acesta cu atenție și răbdare, pot spune că acest proces nu este o piedică, ci un mijloc absolut necesar pentru a putea beneficia de oportunitățile programului ERASMUS.

Criteriile de eligibilitate la program pentru un student sunt de a fi cetățean al uneia dintre țările participante la program și de a fi înscris în cadrul unui program de studii (licență, master, doctorat) al unei universități participante la program (deține ERASMUS University Charter). Restul criteriilor pe baza cărora se fac selecțiile sunt stabilite în cadrul universităților și facultăților.

3.      Ce amintiri iți vin în minte când te gândești la schimbul de experiență din Belgia?

Au trecut trei ani de atunci, însă amintirile mi-au rămas proaspete. Primul lucru care îmi vine în minte este starea de spirit pe care am avut-o timp de cinci luni și pe care aș putea-o descrie ca deschidere, curiozitate și învățare. Am fost deschisă la nenumărate experiențe și oportunități care s-au ivit; de la participarea în cadrul unei video-conferințe în japoneză cu studenți din SUA, până la deplasarea în orașul Aalst pentru zilele de carnaval din luna februarie sau în Bruxelles pentru Noaptea Albă a Muzeelor. Fiind o fire curioasă și punând totul sub semnul întrebării, am ajuns să descopăr nenumărate aspecte de ordin social european sau belgian. Astfel, nu am învățat numai în sălile de curs, dar și în afara lor, reușind să mă adaptez vieții de acolo.

Printre cele mai dragi amintiri ar fi zilele de dinaintea întoarcerii în România, când mi-am dat seama că pot merge pe stradă sau în magazine și să fiu percepută ca o persoană de-a locului; asta pentru că am ajuns să vorbesc flamandă destul de bine și să cunosc obiceiurile belgiene. Acest lucru a reprezentat pentru mine un câștig pe care nu mi l-aș fi imaginat în prima zi după ce am ajuns acolo.

4.      Cum te-a schimbat experienţa ERASMUS?

In cele cinci luni ca student ERASMUS m-am dezvoltat personal cât nu aș fi reușit nici în doi ani acasă. Prin faptul că am ieșit din mediul meu obișnuit, am învățat să mă adaptez unui mediu nou, simțind că în același timp îmi contruiesc o viață nouă: altă țară, alt oraș, altă locuință, alți colegi și prieteni, alți profesori, alte cursuri, alte obiceiuri sociale. Nu a fost ușoară adaptarea, dar m-a făcut să devin mai independentă și sunt sigură că în viitor voi putea trece fără probleme printr-o experiență similară.

În Gent am avut norocul de a intra în contact cu voluntari ai organizației Erasmus Student Network (ESN), care m-au determinat ca după întoarcerea în România să mă alătur lor și să păstrez legătura cu ERASMUS într-un mod diferit. Astfel, schimbarea mea a continuat și după încheierea șederii mele în Belgia prin activitățile de voluntariat din cadrul ESN și LSRS, promovând programul ERASMUS și beneficiile acestuia, precum și sprijinind mobilitățile a numeroși studenți români și străini.

5.      Care sunt planurile tale de viitor pe plan profesional?

Mobilitatea ERASMUS m-a determinat să urmez programul de master din prezent. În acest timp, am activat în ESN la nivel internațional în calitate de Reprezentant Național ESN România și pot spune că această experiență a venit ca o completare practică a cursurilor urmate despre instituții, organizații, politici UE și dezvoltare. Curând, voi absolvi acest program de master și intenționez să îmi valorific experiența și cunoștințele căpătate în domeniile educației, ERASMUS, voluntariatului și dezvoltării internaționale în cadrul viitoarelor proiecte de informare, promovare și sprijinire a mobilităților ERASMUS de către ESN România.

6.      După acest schimb de experiență, cum privești în prezent sistemul de învățământ românesc?

Contactul cu sistemul educațional belgian mi-a influențat direct și indirect părerile despre situația din România. Cu toate acestea, comparația nu o pot realiza decât parțial. Diferențele resimțite personal în cadrul cursurilor ar consta în contactul cu profesori mai deschiși, care m-au motivat, încurajat și corectat când am avut nevoie, un stil de învățare bazat pe asimilarea corectă a informației, precum și un nivel de adaptare mai crescut al colegilor. De asemenea, am putut vedea felul în care diferite instituții culturale sau de știință inițiază copiii în diverse domenii într-un mod creativ, care sprijină foarte mult dezvoltarea imaginației.

Consider că sistemul nostru de învățământ are la bază un lanț format din elemente interdependente, care îl pot influența deopotrivă pozitiv sau negativ. Totul depinde de atitudinea ce ține de abordarea acestor elemente; spun atitudine pentru că am descoperit că este un factor ce poate fi o adevărată sursă de inspirație sau, în multe cazuri, de descurajare. Atitudinea unei societăți și a membrilor acesteia față de educație ar trebui să încurajeze către descoperire, dezvoltare și desăvârșire. Mă tem de intrarea într-o stare de plafonare pentru că este ultimul lucru de care sistemul nostru educațional ar avea nevoie. Este necesar să ne depășim nivelul individual și colectiv, să fim în primul rând în competiție cu noi înșine și să sprijinim o educație diversificată.

Când vorbim de învățământ, trebuie să luăm în considerare nu doar cadrul formal, dar și cel informal. Trăim în vremuri în care este absolut necesar ca aceste două tipuri de educație să se intersecteze și să se completeze, iar valorile lor să fie comune. Astfel, aș spune că societatea noastră are un sistem valoric oarecum zdruncinat și unele modele prezentate dovedesc acest fapt. Avem persoane cu resurse și capacități care ar trebui recunoscute și promovate ca modele demne de urmat. În cazul tinerilor, modelele sunt cu atât mai importante, pentru că educația începe la vârste fragede, momente când se fondează bazele propriilor lor sisteme valorice.

7.      Există diferențe între stilurile de predare ale profesorilor din România și a celor de peste hotare?

Din ce am putut observa în timpul semestrului meu in Belgia, pot afirma că există diferențe ale stilurilor de predare. Am avut profesori belgieni, nemți și japonezi, iar stilurile lor au fost diferite. Ceea ce mi-au inspirat a fost atragerea și menținerea interesului pentru subiectul predat, încurajarea participării active în discuții, realizarea corectă a unor cercetări, prezentări și lucrări, aplicarea informației în mod practic, nu doar teoretic. Am putut observa o serie de diferențe dintre stilurile de predare ale acelor profesori și cel românesc, în momentul în care una dintre profesoarele mele din România a venit în vizită academică. În primă fază, a avut tendința de a realiza o prelegere lipsită de interacțiune cu studenții, lucru care nu a fost bine primit. Pe parcurs, discuția a devenit interactivă, însă a ajuns să devieze de la subiect. Am mai întâlnit astfel de dezechilibre pe durata studiilor mele, care au afectat procesul meu de învățare.

Un aspect referitor la programul ERASMUS este faptul că se adresează și profesorilor și membrilor din personalul universităților. În acest fel, profesorii pot merge la o universitate din altă țară, pentru a descoperi sau prezenta noi metode de predare. Acest lucru vine în ajutorul acestora, pentru a se dezvolta și a aborda noi stiluri de predare. Mobilitatea pentru profesori este puțin promovată și nu sunt foarte mulți care beneficiază de una, din păcate.

8.      Activezi în LSRS cu rolul de Consilier ERASMUS, ce feedback ai primit de la cei pe care i-ai îndrumat, fiind la început de drum?

În ultimii ani am fost implicată în desfășurarea evenimentului Erasmus Open Doors organizat anual de ANPCDEFP (Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale), instituția care administrează programul ERASMUS în România. Evenimentul se adresează celor interesați de a se înscrie pentru o mobilitate, precum și celor care vor să-și împărtășească experiența cu aceștia. Am intrat în contact cu mulți studenți care au ajuns să plece într-o mobilitate ERASMUS. Aveau o mulțime de întrebări, griji, nesiguranțe. Cred că am reușit să le răspund într-un mod în care să-i liniștesc pentru că orice are o rezolvare, dar să-i conving să urmeze această provocare. Mi-am încurajat chiar prietenii apropiați să participe. Nu au regretat alegerea făcută și au ajuns să aibă sentimentul despre care vorbeam mai devreme.

9.      În România, ți se pare că există interes pentru voluntariat din partea tinerilor?

Dacă nu ar fi, nu s-ar povesti, nu? Anul care tocmai s-a încheiat a fost Anul European al Voluntariatului (AEV) în Europa. Așa am aflat că din 100 de milioane de persoane implicate în activități de voluntariat în Europa, 4 milioane sunt români. Am participat la conferințele naționale dedicate acestui an special și am putut simți energia pe care oamenii o dedică voluntariatului în România. Sunt o mulțime de inițiative ale tinerilor care vor să sprijine dezvoltarea societății în care trăiesc și care încearcă să o modeleze pentru viitor. Evenimentele din cadrul AEV au fost benefice susținerii ideii de voluntariat și s-au finalizat printr-o serie de documente referitoare la recunoașterea competențelor sau etica voluntariatului. Acestea ar trebui susținute în continuare pentru a vedea o îmbunătățire reală a în domeniul voluntariatului.

Vorbind despre voluntariat, imediat ne gândim la tineri. Dar de ce nu ne gândim și la adulți sau la persoanele în vârstă? Cred că voluntariatul ar trebui să fie prezent în viețile noastre, indiferent de vârstă. Dacă acum suntem tineri, avem energie și dorință de implicare, de ce nu putem fi la fel și peste 20 sau 30 de ani? Personal, intenționez să păstrez voluntariatul în viața mea cât se poate de mult. Am speranța că generația din care fac parte va nu va renunța prea ușor sau prea devreme la voluntariat.          

10.  Din experienţa ta de până acum, cum este privit voluntariatul în afara graniţelor României?

Am contact cu numeroși voluntari din alte țări prin rețeaua ESN. E un sentiment plăcut să descoperi că împarți aceleași valori cu alte sute de persoane din alte țări și îți dedici la fel de mult timp ca și ei. Chiar activitatea în cadrul unei rețele atât de cuprinzătoare se bazează pe contactul activ dintre voluntari din țări diferite, schimburi de experiență și împărtășirea de bune practici. Politicile de voluntariat ale statelor sunt diferite și acest lucru influențează într-un mod sau altul realizarea activităților de voluntariat. Cu toate acestea, percepția asupra voluntariatului nu se schimbă așa ușor și își păstrează valorile de bază: pasiune, implicare, dezvoltare.

Articole asemanatoare: