Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Andreea-Ioana Niţescu On February - 24 - 2012

Când începi un proiect, să zicem, îţi faci un plan şi încerci să cuprinzi cât mai multe scenarii posibile şi încerci, de asemenea, să fii pregătit pentru orice se poate întâmpla. Însă de cele mai multe ori, oricâtă pregătire am avea în spate, suntem puşi în faţa neprevăzutului. În acel moment trebuie să ne bazăm pe spontaneitate, să fim calmi pentru că vom şti cu siguranţă să facem faţă noilor provocări.

Fără alte introduceri, o să vă povestesc acum despre o altă experienţă pe care am avut-o în cadrul conferinţei “Verde, Voluntariat, Valorizare”.
O metodă des folosită în domeniul educaţiei nonformale este Sports Theatre, metoda ce a fost susţinută de Diana Moga, studentă la Psihologie şi implicată în acelaşi timp în multe proiecte TiA. Experienţa acumulată în domeniu a ajutat-o pe Diana să pregatească această activitate şi să cucerească publicul.

Cum s-a desfăşurat această activitate?

Ei bine, s-au format două echipe, fiecare echipă primind câte un task. Prima echipa a avut ca task formularea unei poveşti cât mai amuzante iar a doua echipă formulare de 5 fraze oarecare. Apoi, leaderul primei echipe a început să spună povestea cu ajutorul echipei sale, primind pe parcursul poveştii câte o fraza de la a doua echipă, frază care trebuia introdusă în contextul poveştii imaginate la început.
Pe lânga faptul că a fost amuzant să asist la o astfel de activitate şi să mă bucur alături de ceilalţi participanţi de situaţiile create, văzând cum imaginaţia lor a fost pusă la încercare, am stat de vorbă cu Diana, care mi-a oferit mai multe informaţii despre această metodă şi ceea ce presupune ea. Aşa că am aflat că prin acest exerciţiu se testează creativitatea întai de toate, timpul de reacţie şi mai ales capacitatea de adaptare. Mai mult, în spatele acestui joc se promovează ideea că, la fel ca şi în cazul derulării unui proiect, este nevoie să se facă unele retuşuri în funcţie de nevoile grupului ţintă pe care este posibil să nu le descoperim la început ci pe parcursul implementării proiectului, sau în funcţie de factori de mediu şi de mulţi alţi parametri.

În afară de informaţiile pe care mi le-a oferit “la cald”, Diana a acceptat să stea de vorbă cu noi şi după, despre rezultatele obţinute prin această metodă pe care a coordonat-o dar şi despre participarea ei la conferinţa “Verde, Voluntariat, Valorizare”.

1. Ai coordonat activitatea de Sports Theatre. Cum ai aprecia rezultatele acestei activităţi 

din cadrul conferinţei?

Coordonarea acestei metode nonformale a fost o experienţă de dezvoltare personală. Am lucrat cu oameni deschişi şi amuzanţi, dornici de a interioriza cât mai multe informaţii despre ce înseamnă metoda “Sports Theatre” şi educaţia nonformală în general. Pot spune că în cadrul desfăşurării metodei s-a facut un transfer nu numai de informaţii cât şi de competenţe: participanţii şi-au antrenat creativitatea, spontaneitatea şi au învăţat cum să-şi readapteze şi reevalueze activităţile întreprinse conform informaţiilor, nevoilor şi obiectivelor apărute pe parcurs.

Consider că această activitate a adus un plus de ‘nonformal’ conferinţei, arătând oamenilor că învăţarea prin descoperire şi experienţă are un aport semnificativ nu numai în înţelegerea şi retenţia informaţiei ci şi în capacitatea fiecărui individ de a transfera abilităţile obţinute în alte domenii de expertiză cu un minumum de efort.

2. Cum ţi s-a părut conferinţa Verde, Voluntariat, Valorizare? Ce ai aflat nou, ce te-a impresionat, cu ce amintiri plăcute ai rămas?

Conferinţa de valorizare a celebrat implicarea fizică, mentală şi sufletească a oamenilor în proiectele pe care le întreprind. Mi-a făcut plăcere să cunosc persoane din domeniul educaţional care promovează integrarea educaţiei nonformale în curriculum-ul şcolar. În acelaşi timp, m-a impresionat determinarea cu care unii oameni au luptat pentru a face o schimbare în comunitatea lor şi modestia cu care povestesc despre asta. Mă bucur că am avut ocazia să cunosc şi să reîntâlnesc persoane de la care consider că am de învăţat. Consider că acest tip de eveniment aduce un mare plus conceptului de ‘educaţie’ şi cred cu tărie în caracterul său replicabil.

Articole asemanatoare:

Un comentariu

  1. […] Metode de educatie nonformala – Sports Theatre […]

Posteaza un comentariu