Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Andreea-Ioana Niţescu On February - 12 - 2012


Sunt membru al Asociaţiei Young Initative de mai bine de un an şi cred că în ultima vreme am tot fost pusă să zic ce înseamna AYI pentru mine. Şi mereu simt că ceea ce raspund nu este nici măcar 50% din ce reprezintă de fapt AYI pentru mine.

De data asta voi începe prin a spune că AYI creează dependenţă. Este imposibil ca după câteva luni petrecute în AYI alături de oameni atât de minunaţi, voluntari adevaraţi în cadrul unor proiecte atât de reuşite şi bine puse la punct, să poţi să renunţi.

Sunt de mai bine de un an în AYI, după cum spuneam şi mai sus, şi pot spune cu mâna pe inimă că nu aş putea nici în ruptul capului să renunţ la ceea ce fac aici. Sunt redactor la blogul despre voluntariat, blogunteer.ro, încă de la începuturi, unde ajut, împreuna cu ceilalţi redactori prin articolele pe care le scriu, să spunem împreună povestea voluntariatului; voluntar în cadrul proiectului “Punţi către Cunoaştere” unde desfăşor activităţi de lectură, animaţie, IT şi alfabetizare cu copiii de la Centrul de Primire Urgenţe Copil Abuzat din Sectorul 4 şi mai nou, project manager al celui mai nou proiect AYI – “Click And Know”, prin care se facilitează accesul copiilor de la Centrul de Zi Sfântul Spiridon la informaţie prin intermediul calculatoarelor câştigate prin programul Assoclic.

În câteva cuvinte, în AYI îmbin pasiunea pentru scris, pasiunea pentru IT şi pasiunea de a lucra cu copiii. Fiecare din aceste proiecte în care sunt implicată este însă unic în felul său.

Sunt multe dăţile când am mers la copiii de la centrul din cadrul proiectul “Punţi către cunoaştere” şi am simţit că ajutorul pe care îl acordam noi este prea mic pentru ceea ce au ei nevoie. Era însă destul să le văd feţele fericite când ajungeam acolo ca să îmi readuc aminte că orice intervenţie, oricât de mică are un impact asupra lor şi că doar prin perseverenţă vom reuşi să clădim împreuna ceva mai bun pentru ei.

Vizitele la “Punţi” sunt mereu ocazii de bucurie. Indiferent cât de obosită ajung acolo, după o zi lungă sau o saptămână încărcată, copiii reuşesc să mă readucă pe picioare. Este imposibil să nu îmi smulgă zeci de zâmbete şi gânduri bune de fiecare dată când ajung acolo. Să nu mai vorbesc despre rugaminţile de a-i lua acasă cu mine, rugaminţile de a mai rămâne înca 10 minute, apoi înca 10 minute şi tot aşa sau felicitarile pline de “te iubesc” si “mulţumesc că vii pe la noi” pe care ni le-au oferit de-a lungul timpului.

Pentru mine a fost greu la început să plec de la centru ştiind că ei ramân acolo şi nu au ocazia să simtă afecţiunea părinţilor sau inocenţa specifică vârstei lor şi involuntar am comparat copilaria pe care am avut-o eu cu cea pe care o au ei. Însă acum, după un an, am încrederea că acei copii chiar au nevoie de noi. Şi asta îmi dă motivaţia de a continua şi de a mă provoca constant să găsesc metode prin care să fiu mai aproape de ei, de educaţia lor şi de viitorul lor.

Blogunteer este la fel, un proiect de suflet pentru că acolo las prin intermediul articolelor o parte din dragostea mare pe care o am faţă de voluntariat şi satisfacţiile muncii de vountar. Pentru mine, voluntariatul a început de la vârstă fragedă, încă din şcoala generală, în clasa a V-a. De atunci şi până acum, pot spune că am reuşit să realizez ce înseamna munca de voluntariat şi am reuşit să îi acord respectul cuvenit.
Blogul îmi oferă posibilitatea de a transmite prin articolele pe care le scriu motivaţie pentru ceilalţi, inspiraţie pentru cei care nu ştiu încotro să o apuce, dar şi imensă recunoştinţă pentru cei care au reuşit să facă atâtea prin voluntariat. Am ocazia să cunosc proiecte noi şi vountari care la randul lor mă motivează pe mine să fiu cât mai bună în ceea ce fac şi eu în acţiunile de voluntariat.

Şi în cazul acestui proiect, am avut multe emoţii la început pentru că nu ştiam cum să scriu. Doar atunci când am simţit că mă adresez unui public care îndrăgeşte aceleaşi lucruri pe care le îndragesc şi eu, am reuşit să găsesc reţeta. Faptul că acum primim şi feedback pentru articolele pe care le scriem, critici constructive dar şi felicitari, înseamnă pentru mine enorm.

Click and Know este deocamdată la început de drum, însă îmi pun mare speranţă că o să fie un proiect care va aduce o schimbare.

Despre AYI ar mai fi multe de spus. AYI înseamnă o parte din pasiunile mele, inspiraţia mea, o parte din timpul meu liber deci involuntar o mare parte din ceea ce sunt eu şi din ceea ce îmi place să fac. Această asociaţie mă ajuta pe mine să devin o persoana mai bună, mai împlinită, mai mulţumită cu ceea ce am şi cu ceea ce pot face, dar şi un cetăţean activ al societăţii, care nu trece prin lume fară a fi atins de ceea ce se întâmplă în jur.

Articole asemanatoare:

Categorii: Povestea Ta