Pentru două luni, districtul Dhanbad din statul Jharkhand – India a fost casa unei studente din Iaşi şi a altor 10 tineri din ţări diferite. În sezonul cu cele mai multe averse şi temperaturi ridicate, districtul vestic a fost punctul perfect de plecare în cunoaşterea şi înţelegerea culturii indiene despre care ne vorbeşte cu entuziasm.
Crina a avut oportunitatea de a pleca într-un stagiu de voluntariat prin intermediul Programului Global Citizen – Stagii internaţionale de voluntariat al AIESEC, organizaţie al cărui membru este de 2 ani, iar ONG-ul în cadrul căreia şi-a derulat activitatea este Whiz Mantra. A avut contact în special cu femei cu vârste cuprinse între 20-50 de ani dar şi copii.
Scopul principal al stagiului a fost întocmirea de statistici şi analize amanunţite pe temele: nivelul de trai şi de educaţie al femeilor si copiilor din mediul rural. Whiz Mantra este o organizaţie globală care se ocupă cu statistici, evaluarea şi dezvoltarea sistemelor educaţionale. Printre programele lor se numără, de asemenea, realizarea de materiale şcolare, propuneri guvernamentale generatoare de creştere în eficacitatea şcolilor și scăderea abandonului şcolar. Aceste proiecte sunt implementate în special în India.
Mai mult decât atât, Crina a reuşit să observe îndeaproape mediul responsabilității sociale a companiilor (CSR). În unele ţări, printre care şi India, aceste proiecte au devenit un avantaj pentru corporaţii. Despre acest subiect şi multe altele, primim detalii în cele ce urmeaza:
- India- cultură, oameni şi climă diferite. Cum te-ai acomodat cu toate acestea şi cu ceilalţi colegi din 5 ţări diferite? Care a fost cea mai mare schimbare cu care ai avut de-a face?
Cultura indiană este în mod cert extrem de diferită de cea românească, dar trebuie să specific de la început că în orice experienţă internaţională impactul vine din partea oamenilor cu care interacţionezi, iar calitatea experienţei personale – pentru că o experienţă de tipul celor oferite prin intermediul programului “Global Citizen”, oferit de AIESEC are în primul rând un impact la nivel personal – ţine atât de oamenii pe care îi întâlneşti, cât şi de disponibilitatea de a fi deschis să înţelegi aceste diferenţe şi profunzimea culturii în care ai intrat. Pentru mine nu a fost nicio problemă de „acomodare”, pentru că nu mi-am format niciun fel de aşteptări înainte să ajung în India, am vrut pur şi simplu să le îmbrăţişez cultura şi să aduc un impact pozitiv în mediul în care am intrat. Desigur, dacă ar fi să trasez o paralelă, între România şi India există multe diferenţe – de la ricşe, care sunt cel mai popular mijloc de transport şi cel mai confortabil şi vacile care pot fi găsite pe toate străzile, până la comportamentul oamenilor, extrem de deschişi spre construirea de relaţii cât mai apropiate şi mereu disponibili să negocieze în orice context.
Eu am locuit în acelaşi apartament cu ceilalţi 10 interni, voluntari de asemenea, veniţi prin intermediul acestui program AIESEC, dar pe proiecte diferite. Am fost colegă cu 2 interni din Marea Britanie, 2 din Germania, apoi din Malaezia, Elveţia, Rusia, Ucraina, Taiwan şi un student din Arabia Saudită, care studiază în SUA. Este un lucru extraordinar cum am reuşit să legăm prietenii atât de strânse, deşi, evident veneam din medii extreme de diferite la nivel de cultură, dar şi dezvoltare. Că atare, oportunităţile la care avusesem acces până atunci fuseseră diferite. Însă, am trăit cu aceşti oameni două luni şi am împărtăşit opinii, impresii şi experienţe comune.
Nu aş putea numi „cea mai mare schimbare”, ci pot vorbi despre suită de schimbări care au creat un impact asupra mea. O diferenţa importantă este cultură business care există în India: oamenii sunt mai puţin predispuşi spre relaţile formale şi mai degrabă urmăresc construirea de relaţii personale durabile. De asemenea, există o cu totul altă perceptivă asupra timpului – de obicei, oamenii ajung la o întâlnire cu o ora-două mai târziu decât au stabilit – este un fel de acord mutual. Programul în toate birourile începe la ora 11 şi se încheie după ora 20, indienii sunt oameni foarte dedicaţi muncii lor şi dispuşi să investească oricât de mult timp şi efort. În acelaşi timp, ţin la anumite obiceiuri zilnice, majoritatea acordând dimineţile petrecerii timpului în familie.
- Cum vezi tu raportul dintre aşteptările unui tânăr care alege să facă un stagiu în India sau în oricare altă ţară în curs de dezvoltare/ subdezvoltată şi realitatea cu care se confruntă odată ajuns acolo?
Cred că până la urmă calitatea experienţei în orice ţară (dezvoltată, în curs de dezvoltare sau subdezvoltată) este mult legată de aşteptările cu care un tânăr pleacă acolo. Personal, am avut doar dorinţa de a cunoaşte o nouă cultură, de a trăi o experienţă personală puternică. Mi s-a oferit mai mult de atât: am fost integrată în organizaţia la care am fost voluntară, Whiz Mantra, cât şi în AIESEC, mi s-a oferit oportunitatea de a implementa un proiect de la cap la coadă, am putut lucra în mod direct cu ceilalţi angajaţi şi colaboratori ai Whiz Mantra, am fost şi pe teren, în sate, pentru a realiza studiul asupra femeilor şi a asista la aplicarea chestionarului. Experienţă cu membrii AIESEC a fost extraordinară, ne-au oferit sprijinul tot timpul şi ne-au ajutat de la a ne oferi cazarea şi jobul corespunzător fişei postului, până la planificarea excursiilor pe care voiam să le facem. Prin urmare, aşteptările mele au fost cu mult depăşite. Ceea ce vreau să subliniez este că aşteptările ar trebui să privească proiectul sau organizaţia, nicidecum ţară. Scopul acestui program este să ofere o experienţă de voluntariat, prin care orice tânăr să aducă un impact pozitiv, iar aşa cum văd eu acest lucru, impactul ar trebui adus acolo unde este mai mare nevoie de el.
- Aşa cum ne-ai spus, nu trebuie să fii membru AIESEC pentru a participa la un stagiu de voluntariat intrenaţional, dar crezi că formarea ta în organizaţie ţi-a adus atu-uri ? Ceilalţi voluntari din ce organizaţii proveneau ?
Într-adevăr, programul Global Citizen este adresat tuturor studenţilor sau absolvenţilor care au terminat facultatea cu cel mult 2 ani în urmă şi cu un nivel conversaţional al limbii engleze. Personal, consider că experienţa în organizaţie m-a ajutat, în sensul că am fost implicată în mai multe proiecte, am avut experienţe puternice de lucru în echipa şi mi-am dezvoltat această abilitate şi pot spune că ştiu cum să reacţionez în mici situaţii conflictuale. Totodată, am avut oportunitatea de a cunoaşte internaţionali din peste 15 ţări până acum şi sunt obişnuită să utilizez frecvent limba engleză. Ceilalţi voluntari nu făceau parte din nicio organizaţie, erau studenţi care se aflau pentru prima oară în situaţia de a-şi părăsi ţară, de a cunoaşte o nouă cultură sau de a vorbi curent în limba engleză. De asemenea, nu mai lucraseră în echipa, în alte context decât proiectele universitare. Totuşi, am putut observă o schimbare importantă la ei la finalul stagiului de voluntariat, faţă de prima săptămâna. Nu doar că puteam comunica la nivel interpersonal mai bine, dar şi abilităţile de vorbire în limba engleză erau diferite. La finalul perioadei, toţi deveniserăm extrem de uniţi şi pot spune că diferenţele culturale sau de experienţă nu mai aveau vreo însemnătate.
- Ai avut contact cu aproximativ 3000 de femei, în special din mediul rural. Din punctul tău de vedere, care este cel mai mare impediment în emanciparea femeii din India, cu toate că este un stat democratic?
Deşi India este cunoscută că fiind cea mai mare democraţie a lumii, tradiţiile, mentalitatea conservatoare şi concepţiile despre rolul femeii în societate se schimbă, dar lent. Cu siguranţă, cel mai mare impediment în emanciparea femeii este accesul la educaţie. Multe fete abandonează şcoală devreme, majoritatea femeilor peste 30 de ani sunt analfabete, chiar dacă au frecventat şcoală şi atât calitatea învăţământului, cât şi pregătirea dascălilor lasă de droit. Totodată, din cauza situaţiei financiare precare în unele familii, fetele sunt nevoite să se mărite înainte de vârstă legală (18 ani) şi chiar înainte să finalizeze învăţământul obligatoriu (până la 14 ani). Prin urmare, nu au o calificare şi singură lor perspectiva de viitor este să fie mame şi casnice. Unele ajung să muncească că muncitori necalificaţi pe şantiere sau alte munci grele doar atunci când situaţia lor financiară se înrăutăţeşte şi sunt plătite net inferior faţă de bărbaţii care prestează aceeaşi muncă. La sate, un rol important îl are mentalitatea tradidionala conform căreia o femeie care munceşte arată situaţia financiară precară a familiei. Dar aici intervin organizaţii precum Whiz Mantra, care organizează diverse cursuri de alfabetizare şi calificare pentru femei. Situaţia se schimbă lent, ce-i drept, dar atât femeile, cât şi soţii lor, încep să înţeleagă că această schimbare este benefică. Total diferită este situaţia în mediul urban, unde numărul studentelor şi al femeilor angajate este în creştere.
- Ne poţi da câteva detalii despre statisticile pe care le-aţi întocmit şi rezultatele studiilor din cele 2 luni de stagiu?
Desigur. În statul Jharkhand, unde am realizat eu studiul, am descoperit că 50% dintre femeile din mediul rural sunt analfabete. Gradul de analfabetism este mai mare în rândul femeilor peste 35 de ani decât în cazul celor tinere. Totodată, un lucru interesant este faptul că numărul de copii pe care o femeie îi avea era în relaţie inversă cu nivelul ei de educaţie; dacă o femeie cu studii medii avea cel mult 3 copii, o femeie analfabetă putea avea până la 40 de ani până la 10 copii. Un alt aspect este că din cele aproximativ 3000 de femei mai puţin de 2% lucrau şi acestea erau angajate că muncitori necalificaţi.
- Noţiunea de CSR este relativ nouă în India şi avem deja câteva exemple de companii şi investitori că Hindustan Unilever Limited sau Bharat Petroleum Corporation care aduc alături de capital şi o standarde de viaţă potrivite: construiesc şcoli sau centre sanitare, angajează localonici etc. Cum pot fi atrase mai multe instituţii de acest gen?
Mă bucur că ai menţionat despre activităţile de CSR; de fapt, conceptul este unul larg răspândit în India în ziua de astăzi. Guvernul a găsit o modalitate bună de a profită de marile corporaţii care acţionează pe piaţă indiana, promulgând o lege prin care orice companie care are profitul peste un anumit prag este obligată nu doar să investească în proiecte sociale, dar şi să aibă un Consiliu de CSR în component Consiliului de Administraţie, cât şi un Director de CSR membru al Corpului Executiv. Este specificat faptul că aceste companii pot iniţia proiecte proprii sau pot sponsoriza proiecte iniţiate de alte organizaţii, care să le iniţieze. Acest lucru a dus la faptul că antreprenoriatul social este larg răspândit în india, iar aceste organizaţii vin cu proiecte cât mai inovative şi de impact, care să le facă să ajungă prima alegere a marilor corporaţii pentru învestirea bugetului lor de CSR. Marea provocare a acestor organizaţii este să determine aceste corporaţii să investească în proiecte al căror impact este pe termen lung, dar mult mai puternic, cum sunt proiectele educaţionale, pentru că din păcate reabilitarea unor clădiri sau realizarea diferitelor construcţii nu este o soluţie pentru o problema mult mai adânc înrădăcinată, legată de sistemul de învăţământ şi de mentalităţi culturale.
- Tinerii sunt viitorul societăţilor de mâine. Ai avut contact cu tinerii sau copiii din India? Ce şanse le sunt oferite pentru a se dezvoltă nu numai pe plan educaţional, dar şi în formarea lor civică?
Am avut contact cu copii de la şcolile guvernamentale din mediul rural şi pot spune că pe plan educaţional beneficiază de şanse importante de viitor, întrucât învăţământul este obligatoriu şi total gratuit până la 14 ani, că atare familiile lor nu trebuie să investească nimic din punct de vedere financiar. Dezvoltarea personală vine tot prin intermediul unor organizaţii precum Whiz mantra şi AIESEC. Spre exemplu, AIESEC a stabilit o colaborare cu câteva şcoli locale din satele apropiate şi a adus interni din străinătate, să predea limba engleză acestor copii; studentă din Rusia a venit în acest scop. Totodată, alte două fete, din Elveţia şi Malaezia, venite odată cu mine prin intermediul AIESEC, au lucrat împreună cu Whiz Mantra la realizarea de materiale educaţionale care să fie utilizate în şcoli. Cred că tocmai interacţiunea copiilor cu noi, veniţi din ţări atât de îndepărtate, a fost o experienţă de dezvoltare personală, au înţeles care sunt oportunităţile şi că lumea nu se limitează într-un sat sau într-o ţară; eu asta am simţit din interacţiunea cu ei.
- Îţi doreşti să te mai întorci în India pentru o experienţă în alt domeniu? În ce ţări ai mai vrea să pleci că voluntar şi de ce?
Da, cu siguranţă m-aş mai întoarce în India. Nu m-am gandit la un alt domeniu, dar aş acceptă încă o experienţă în domeniul social. Totodată, vreau să descopăr şi alte ţări, mult diferite faţă de România şi Europa. Am legat o relaţie strânsă cu colegă mea din Malaezia şi cred că acesta ar fi următoarea pe lista mea, dar şi Rusia. Nu aş refuză nicio experienţă, în nicio ţară, atât timp cât aş avea parte de o experienţă culturală şi personală puternică.
Dacă îţi doreşti să faci un stagiu de voluntariat asemănător, aruncă o privire pe ofertele celor de la Global Citizen şi consultă acest ghid cu 10 sfaturi pentru un stagiu de voluntariat internaţional. Nimic nu te poate opri atunci când vrei să iei parte la o schimbare în lume şi tot ceea ce ţi se cere este cunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională, pasiune în ceea ce faci şi o doză de curaj.
