Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Andreea-Ioana Niţescu On January - 26 - 2012

Voi aţi stat vreodată de vorbă cu un proiect viu?

Despre participarea mea la conferinţa de acum câteva luni, organizată de ANPCDEFP (Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale) pot să spun că a fost o ocazie unică să adun informaţii preţioase pe care să le împărtăşesc apoi aici. Pentru că au mai rămas ceva subiecte despre care nu am avut ocazia să vorbesc, dar care merită să fie auzite, revin cu informaţii legate despre partea conferinţei care a fost cea mai îndrăgită de către participanţi.

Partea a doua a conferinţei “Verde, Voluntariat, Valorizare” a adus ceva nou pentru participanţi, şi anume oportunitatea de a face cunoştinta cu proiecte care şi-au pus amprenta în lumea voluntariatului. Acest lucru s-a realizat într-un cadrul informal, astfel că oamenii implicaţi în derularea acestor proiecte au devenit vocile poveştilor pe care le-au trăit, implementat şi simţit.
Împărţiţi în grupuri de 10 -15 persoane, am avut posibilitatea de a întâlni vocile din spatele proiectelor, oameni implicaţi care acum au avut posibilitatea de a prezenta viu proiectele derulate şi de a primi un feedback din partea participanţilor.
Această activitate a stat sub semnul motoului “Trăiesc, deci sunt proiect!”. Până şi titlul, ales cu atâta grijă şi fiind atât de sugestiv, a fost doar un mic deliciu de început pentru ceea ce a urmat.
Deşi multe proiecte îmi faceau cu ochiul (era şi normal pentru că eram înconjurată de proiecte mari, cu rezultate impresionante despre care aş fi vrut să aud vorbindu-se), am decis în cele din urmă să particip la povestea Ramonei Dragomir, reprezentant Volare, despre oportunităţi de voluntariat în SEV (Serviciul European de Voluntariat). Deşi ştiam destul de mute detalii despre aceste oportunităţi, a fost cu totul şi cu totul altceva să aud acele informaţii direct de la o persoană implicată în întreg procesul. Ca să nu mai spun că am aflat şi multe alte lucruri le care nu le ştiam.
Cum era şi normal s-a început cu detalii legate de proiect. Aşa am online casino aflat că acest proiect este finanţat de catre TiA (Tineret în Acţiune) printr-o linie specială de finanţare şi că este un proiect foarte puţin accesat de către organizaţii dar care se recomandă drept organizaţie sprijin.

Cu ce se ocupă mai exact acest proiect? SEV este un program european prin care se ofera stagii de voluntariat între 12 săptâmani şi 12 luni, într-o ţară străină, oferind participanţilor experienţe ce se axează foarte mult pe dezvoltarea personală.
Beneficiarii acestui proiect sunt tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani,  însă în ceea ce priveşte implicarea altor persoane în procesul de pregatire al programului nu există limite de vârstă.
Pentru că asupra oricărei poveşti, povestitorul îşi pune clar amprenta, Ramona ne-a povestit întreg procesul prin care se promovează proiectul: am aflat că punctul forte al proiectului este faptul că este gratuit, are componentă de învăţare pentru tineri ceea ce este foarte important.

Promovarea proiectului se face prin postere, anunţuri, dar mai ales prin prezenţa efectivă la festivaluri de muzică la care participă multi tineri cum ar fi Best Fest, Peninsula, la ONGFest şi mai ales prin prezentari prin licee sau prin facultăţi.
Pentru că întreg procesul de promovare este foarte complex, din parte publicului a venit o întrebare firească: “Cum au fost convinse autorităţile de importanţa proiectului?”
Ramona ne-a povestit apoi foarte deschis despre ceea ce oferă proiectul punctând foarte mult ideea de legatura dintre voluntariat şi angajator, dintre faptul că voluntariatul oferă o modalitate aparte de a învata şi, mai mult, din experienţa pe care o are în cadrul proiectului, ne-a spus ca tineri fără experienţă pleacă într-o astfel de călătorie pentru viaţă şi se întorc apoi în ţară mult mai motivaţi de muncă şi cu o putere mult mai mare de a munci şi de a se face folositori ţării.

Interesul publicului pentru un astfel de proiect a fost foarte mare, dovadă fiind multele întrebări ce au fost adresate.
TImpul s-a scurs extrem de repede, fără să realizăm chiar că stăteam de vorba acolo de minute bune. Ar fi fost multe lucruri de zis, însă am plecat de acolo lamurita şi impresionată de entuziasmul şi pasiunea Ramonei pentru ceea ce face.

 

Articole asemanatoare:

Un comentariu

  1. […] Traiesc, deci sunt proiect! – Ramona Dragomir […]

Posteaza un comentariu