Braşov, acum câţiva ani (bine, acum două decenii): -Ce se întâmplă acolo? -Se aude o voce. -A cui o fi? -Cred că-i un copil, după glas. -Şi ce tot zice? -Nu aud prea bine, dar zic că e o fetiţă. -Hm, ciudată treabă. -Ai înţeles cumva ce vrea să spună? -Da…încerc. Parcă zice: “Eu când voi fi mare, voi fi…” -Ce? Ce spune? -Of, n-am înţeles până la capăt. Stai să mai ascult. -Am înţeleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeees! -Ce-a zis? -“Eu când voi […]