Gabriel Nechita este un blogger cunoscut, mai ales datorită cunoştinţelor de marketing pe care le împărtăşeşte publicului larg. Cum toate au un început şi pasiunea sa pentru acest domeniu îşi are rădăcinile într-o activitate de voluntariat. Timp de 2 ani şi jumătate a fost membru în AIESEC Braşov. Care sunt lucrurile pe care le păstrează în minte şi în suflet în urma experienţei dobândite? Vă invit să citiţi mai departe şi să-l descoperiţi pe Gabriel propoziţie cu propoziţie.
1. Dacă ar fi să-i povesteşti unei persoane viaţa ta în 30 de secunde ce i-ai spune?
Aş utiliza exprimarea la persoana a treia şi i-aş spune: a fost un elev curios şi dornic de învăţare, dar căruia nu i-a păsat de şcoală prea mult, a intrat într-un ONG care l-a învăţat mai multe lucruri în viaţă, acum e pe cont propriu şi încearcă să schimbe faţa marketingului din România împreună cu cel mai bun prieten.
2. Ce rol a ocupat voluntariatul în viaţa ta?
Voluntariatul a fost activitatea care m-a dat peste cap, m-a făcut să mă simt inconfortabil cu ceea ce făceam şi m-a făcut să mă dezvolt. Credeam că anumite lucruri puteau fi făcut doar pe bani, dar în voluntariat mi-am dat seama că lucrurile trebuie făcute mai întâi cu pasiune, pentru că banii vor veni la un moment dat. Experienţa trebuie pusă pe primul loc în cazul unui voluntar, altfel va pierde lecţii importante de viaţă profesională şi personal.
3. Care a fost prima acţiune benevolantă în care te-ai implicat?
Recunosc că am fost leneş privind voluntariatul până am intrat la facultate. Am participat la câteva acţiuni în liceu, în care am dăruit diverse lucruşoare pe la case de copii şi şcoli speciale în rest nimic. Sincer, privind în urmă, aş fi vrut să fac voluntariat din clasa a 9-a, cred că mi-ar fi prins foarte bine.
4. Ce te-a determinat să intri în AIESEC?
Eu ştiam de AIESEC de la un amic şi de la sora mea. Sora mea a fost mai convingătoare, ea nu apucase să termine facultatea, dar ştia de bine de organizaţie şi că îmi poate fi de folos pe termen lung. A avut dreptate J.
5. De ce ai rămas?
Pentru că mi-am găsit un loc. Pentru că am avut motive. Pentru că am avut ce face. Pentru că mi-au fost dragi oamenii. Pentru că aveam unde să îmi testez ideile desprinse din cărţi.
6. Care au fost cele mai importante lecţii de viaţă pe care le-ai învăţat în acest ONG?
Prima lecţie: oferă înainte să primeşti şi nu te aştepta ca să ţi se întoarcă serviciul. Chestia asta m-a dat un pic peste cap, pentru că eram obsedat de reciprocitate, dar după un timp mi-am dat seama cu cât oferi mai multe (resurse, timp, idei, lecţii, afecţiune), primeşti mult mai mult înapoi şi ţi se întorc cele bune, tot cu bune, pe parcursul vieţii de foarte multe ori.
A doua lecţie: nu poţi fi prieten cu toată lumea şi nici nu vrei asta. Eram genul căruia îi plăcea să fie ok cu toată lumea, după aceea mi-am dat seama că nu e bine să ai nici prea mulţi prieteni, pentru că nu ai timp să întreţii atâtea relaţii de prietenii. E bine să ai 5-10 prieteni adevăraţi (asta, dacă ai norocul să îi găseşti şi pe ăştia) şi restul să reprezinte contacte duse un pic spre profesional pe principiul (mă ajuţi tu, te ajut şi eu).
A treia lecţie: dacă ai eşuat sau ai greşit, învaţă ceva din asta. Eu consider important să tragi nişte învăţaturi din eşecuri şi greşeli, dar nu neapărat să te şi făleşti cu asta. Pierde, dar nu pierde lecţia, parcă Dalai Lama a spus asta.
A patra lecţie: trebuie să fii constant şi să fii acolo “in the middle of the people”. Ca să reuşeşti în viaţă trebuie să ai o anumită prestanţă şi trebuie să pari mereu prezent/disponibil, pentru ca lumea să ştie că se poate baza pe tine. Vrei să reprezinţi o persoană de încredere şi care pare că înţelege cum se mişcă treburile.
O ultimă lecţie: oferă control şi o să deţii controlul. O chestier total contraintuitivă, dar genial de eficientă. Am observant că atunci când începi să cedezi din controlul pe care îl faci şi oferi mai multă putere de decizie, de acţiune, de intervenţie oamenilor, ei performează mai bine. Am testat treaba asta pe foarte multe persoane. A funcţionat genial de bine pe fiecare. E mai greu de aplicat, dar dacă te-ai prins când să dai control şi când să nu-l dai, poţi deveni un lider extreme de abil.
Acestea ar fi câteva lecţii pe care le-am deprins, nu ştiu dacă cele mai importante, dar cu siguranţă foarte utile.
7. Ce anume ai păstrat din modul de lucru dobândit acolo după ce ţi-ai terminat “cariera” în AIESEC?
Sunt câteva chestii pe care le-am păstrat:
- Obsesia pentru cunoaştere
- Dorinţa de a împărţi succesul
- Modelul de comunicare: Why – How – What sau Golden Circle a lui Simon Sinek
- Cunoştinţele de project management
- Ideea de management by objectives
- Tehnicile de facilitare
Toate acestea sunt lucruri pe care le-am învăţat, le-am folosit şi le folosesc în continuare în viaţa de zi cu zi. Repet, sunt doar câteva chestii din toate. Mi-ar trebui câteva ore ca să mi le amintesc pe toate, pentru că unele tehnici/modalităţi le aplic natural, intuitive şi altele sunt mai tehnice şi mai strategice.
8. Şi-a pus AIESEC amprenta asupra carierei tale? Dacă da, în ce fel?
Da. Mi-a deschis porţile. Acum lucrez cu parteneri AIESEC, deci pentru mine a AIESEC a fost o cheie foarte utilă care deschide ceva uşi. În plus partenerul de business, este tot din AIESEC. Multe frustrări şi idei le-am preluat tot din organizaţie, deci aş putea să spun că AIESEC este baza viitoarei mele cariere. Sunt prea tânăr să spun că am o carieră acum.
9. Care sunt cele mai bune decizii pe care le-ai luat în calitate de voluntar?
Deciziile pe care le-am luat eu, au fost de natură mai tehnică, mi-e cam greu să le explic, pentru că este nevoie de mult context. În plus deciziile pe care eu le luam de obicei erau luate împreună cu colegii de echipă de conducere, deci nu eram eu one-man show. O să vorbesc despre cele luate în interiorul ariei pe care o conduceam.
Am luat nişte decizii care nu erau tocmai înţelese în organizaţiei, datorită faptului că erau eram mai abstract şi poate nici eu nu le-am comunicat cum trebuie atunci. Astfel am luat nişte decizii pentru implementarea unor modalităţi de lucru şi nişte tehnici mai avansate, care au fost înţelese după ce eu am ieşit din AIESEC (aprilie 2011), dar care din fericire încă se păstrează, deci consider că acestea au fost luate drept decizii bune într-un final.
Am “tăiat” proiecte, am schimbat moduri de lucru, am dat peste cap ideea de project management, în principal au fost decizii strategice care pe mandatul meu au avut efectele negative, care orice decizie radicală de altfel, care are un recul imediat după ce o iei şi după aceea s-au dezvoltat în practici sănătoase, care pe mandatul succesorului meu au adus proiecte mai bune, mai sănătoase, mai relevante. Eu am dat startul, dar consider că alţii au făcut treaba.
10. Ce te-a determinat să te implici atât de mult, ştiind că nu eşti plătit?
Pentru mine banii nu prea contau oricum, eu sunt orientat către contribuţie, mă interesează să schimb ceva. Banii întotdeauna au fost pentru mine dar un mijloc de a-mi asigura existenţa, de-aia am ales să fac multe lucruri gratis, dar nu pe degeaba.
Motivele au fost în principal aceleaşi pe care le-am zis şi de “De ce ai rămas?”: oameni, cadru de dezvoltare, leadership şi posibilitatea de a încerca tot felul de idei.
11. De ce ai afirmat că AIESEC a fost cea mai bună perioadă din viaţa ta?
Pentru că m-a redefinit. Eu veneam după o perioadă mai aiurea în viaţă, murise taică-miu de vreo 1 an şi ceva şi picasem BAC-ul în prima sesiune şi intrasem la facultate pe un loc plătit; deci eram într-o sensibilă cădere şi mi-a dat o gură de aer proaspăt. Am luat acea gură de aer proaspăt şi am încercat să fac tot ce am putut şi cât am putut de bine.
Perioada în AIESEC mi-a oferit de toate: dragoste, putere, abilităţi, competenţe, beneficii, cunoştinţe, memorii, idei. Pot zice cu mână pe inimă că în 2 ani jumătate cât am stat în AIESEC, am trăit vreo 5 – 10 ani de viaţă.
12. Dacă ar fi să însumezi întreaga perioadă AIESEC într-un titlul pentru ziar, cum s-ar numi?
“Succesul peste noapte durează 2 ani şi jumătate. Citeşte povestea mea… “Ceva de genul ar fi titlul şi ar fi o poveste mai inspiraţională aşa :D.
13. Când cineva îţi spune cuvântul “voluntariat” care sunt cele 5 lucruri care îţi vin în minte?
Dedicare. Pasiune. Nervi. Relaxare. Oportunităţi.
14. Ce sfaturi ai pentru cei care nu ştiu la ce să se aştepte atunci când hotărâsc să se implice?
Îmi imaginez că vorbesc direct cu o astfel de persoană:
Prietene încearcă, nu te mănâncă nimeni, în voluntariat mai totul depinde de tine. Contează tu cum îţi creezi experienţă, cum ţi-o faci frumoasă, cu cine o împarţi, cât înveţi, cât beneficiezi de pe urma ei după ce ai ieşit din voluntariat, cât de fericit eşti cu ceea ce ai făcut. E ca în viaţa reală, în care ai un job, numai că responsabilităţile nu sunt chiar aşa de mari şi încă nu ai o familie care depinde de tine. Deci profită cât încă poţi.
Ştiu că te ocupi de două proiecte axate pe promovarea lecturii. Ce poţi să-mi spui despre “1CartepeSaptamana.ro” şi “Cititul te face sexy!” ?
Cât timp am fost în ONG am fost obsedat de o treabă şi am transmis virusul mai multor persoane: cititul cărţilor. I-am bătut pe toţi la cap, am fost personal cu prieteni la librării şi şi-au luat cărţi bazate pe recomandările mele. La sfârşit de experienţă de voluntariat m-au ţinut minte că băiatul ăla cu ochelari cu cărţile de specialitate. Dar toată atitudinea asta faţă de ceea ce recomandam eu era foarte sexy. Oamenii zâmbeau când auzeau un titlu nou, îl notau şi unii îl şi citeau.
În plus, oamenii se simţeau mai deştepţi, erau mai capabili, erau mai încrezători în ceea ce pot.
Faptul că ai încredere în tine, că eşti deştept şi că simţi că poţi face chestii mişto, te face extrem de sexy. Aşadar poţi considera că cititul te face sexy.
Vreau să le aduc aminte printr-un blog www.1cartepesaptamana.ro şi printr-un subproiect care o să fie “Cititul te face sexy!”, că dacă citeşti o să devii un om mai fain, mai încrezător în sine şi în care oamenii văd ceva deosebit şi ştim foarte bine că oamenii care au ceva deosebit sunt consideraţi mai charismatici, mai frumoşi, mai atrăgători, mai sexy.
Pentru mine este o chestie de bun simţ să citesc şi să aplic ceea ce citesc. Ştiu că mă ajută, mai ales în munca de consultant de marketing. Alţii, în ultimul timp sunt de acord cu mine. De fapt din feedback-ul pe care l-am primit, din ce în ce mai multă lume este de acord cu mine.
Aşadar în 2012, o să ofer tot felul de resurse mişto şi idei de dezvoltare personală prin cărţi şi articole pe blog. Rămâi pe aproape şi citeşte. Nu ai nimic de pierdut. Mai ales că toţi ne dorim în sinea noastră să fim mai sexy :P.
Cititul te face sexy!
3 Comentarii
[…] “Succesul peste noapte dureaza 2 ani si jumatate. Citeste povestea mea.”-Gabriel Nechita […]
[…] “Succesul peste noapte dureaza 2 ani si jumatate. Citeste povestea mea.”-Gabriel Nechita […]
[…] “Succesul peste noapte dureaza 2 ani si jumatate. Citeste povestea mea.”-Gabriel Nechita […]