Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Roxana Firica On July - 22 - 2011

Alexandra Matei, masterand în domeniul politicii și drepturilor omului la Universitatea din Manchester, a participat la sesiuni de simulare ONU unde a fost preşedinte al Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul Modelului Internațional al Națiunilor Unite din Nijmegen, Olanda. De asemenea, a participat și la simularea ONU din Salamanca (Spania) în cadrul căreia a fost președintele Consiliului de Securitate.

În vara aceasta ea este plecată în Oslo la o școală de vară internatională din Oslo, având ca temă cercetările în Domeniul Păcii . Dornică de a face multe lucruri, Alexandra este de asemenea responsabilă și cu gestionarea adresei de contact a Ligii Studentțlor Români din Străinătate, direcționând astfel  informații despre studiile din afara granițelor României, dar și  de dezvoltarea  proiectelor de consolidare a cooperării între membrii şi departamentele de organizaţie.  Sub deviza « lucrurile dificile iau puțin timp, lucrurile imposibile un pic mai mult » (Fridtjof Nansen) consideră că voluntariatul, în primul rând, este acea comunitate de oameni ce conștientizează că scopul oamenilor nu este de a schimba totul, ci de a ajuta la schimbarea unei mici părți din acel întreg.

  1.      Alexandra, având în vedere că până în luna august ești în Oslo la o școală de vară internațională, ne-ai putea împărtăși ce fel de activități aveți? Totodată, aș insista prin a te întreba ce diferențe sunt între școlile de vară din România și școlile de vară din străinătate?

Școala Internațională de Vară oferită de Universitatea din Oslo strânge anual 550 de studenți din peste 100 de țări.  Conceptul de multiculturalism simbolizat prin ideea de Global Village (sat global) caracterizează activitățile organizate în cadrul școlii de vară. Activități precum seri culturale specifice unei anumite țări, yoga, seri artistice, ghiduri turistice la atracțiile din Oslo, excursii în afara orașului (la alegere), campionate sportive (fotbal, baseball, voleyball), hiking sau lecții de dans folcloric norvegian, toate acestea, au loc săptămânal în campusul universității. Ceea ce deosebește școala de vară din Oslo de cele din Romania este spiritul de toleranță promovat prin intermediul acestor activități. Școala de vară își propune să creeze o comunitate de tineri în care aceștia, datorită dinamicii relațiilor stabilite între ei, ajută la dezvoltarea profesională și personală a celorlalți. Astfel apare o sferă favorabilă dialogului inter-cultural.

Activitățile acestea sunt organizate pe pacursul după-amiezii deoarece pe parcursul zilei participanții au cursuri pe domeniul la care sunt înscriși. Universitatea din Oslo oferă atât programe la nivel de licență, cât și pentru cei la nivel de master sau doctorat. Cursurile acoperă curricula unui semestru universitar în funcție de cursul ales. În ceea ce privește nivelul de master sau doctorat, cursurile sunt oferite de cercetători de la institutii norvegiene private, nu de profesorii Universității din Oslo. De exemplu, programul de cercetare în domeniul păcii este oferit de Institutul de Cercetare pe Domeniul Păcii Oslo (PRIO).  Este o șansă de a fi instruit de către cei mai buni specialiști în domeniu. Din acest motiv, mii de studenți din întrega lume doresc să participe la Școala Internațională de Vară oferită de Universitatea din Oslo.

2.      Cum e viața de student la Universitatea din Manchester? Ne poţi spune te rog, ce te-a impulsionat să aplici pentru un master în Marea Britanie?

A fi student la Universitatea din Manchester implică o responsabilitate mare față de profesorii ce așteaptă cele mai bune rezultate de la tine și față de tine care încerci să te ridici la așteptările părinților și profesorilor. Încă de la prima întâlnire profesorii te sfătuiesc să tratezi programul de master ca pe o slubjă și să te dedici acesteia pentru a avea rezultate bune. Oricât de greu ar părea la inceput să combini viața socială cu cea academică, viața de student în Manchester îți oferă șansa de a gusta din bucuria fiecărui moment. De la aglomerația de pe Oxford Road (cea mai aglomerată stradă din Manchester) până la nebunia de culori de pe Curry Mile (o stradă plină de restaurante și buticuri indiene), Manchester oferă oricărui student diversitate, multiculturalism și numeroase activitati recreative.

3.      De ce Anglia și nu altă țară ?

Un prim motiv este nivelul ridicat al calității sistemului educațional și recunoașterea studiilor pe plan global. De asemenea, spiritul creativ și libertatea de a-ți forma propria identitate academică în această « comunitate de cunoștințe » pentru care Anglia este recunoscută, au fost motivele cheie ale alegerii mele. Un alt motiv – ținând cont de domeniul în care mă specializez (drepturile omului/drept internațional) –  este prestigiul facultății ce va avea un efect de lungă durată asupra formării mele și a dezvoltării mele în acest domeniu. Toate aceste aspecte m-au îndrumat către Universitatea din Manchester, către Marea Britanie.

4.       Ai schimba ceva în România dacă te-ai intoarce  după termnarea studiilor?

Indiferent de context, cu toții dorim să reprezentăm  SCHIMBAREA. Dar acest lucru este o acțiune colectivă, nu individuală. De aici și problemele cu care ne confruntăm. Ceea ce aș dori sa văd în România este spiritul de comunitate, de solidaritate. Schimbarea așa cum zicea Gandhi, « noi trebuie să fim schimbarea care o vedem în lume ; schimbarea vine de la baza societății, nu de la elitele acesteia. » Va trebui să fim o parte al aceluiași întreg și să acționăm colectiv în spirit de solidaritate cu ceilalți. Această caracteristică lipsește României!

 5.    Cum privești acum, sistemul de învățământ românesc după experiența acumulată?

Poate surprinzător pentru unii, experiența mea academică din România a fost foarte similară cu sistemul de învățământ din Marea Britanie. Fiind printre puținii norocosi ce au obținut un loc la linia engleza, Facultatea de Știinte Politice din cadrul Universității Babeș-Bolyai mi-a oferit mediul propice pentru dezvoltarea mea academică la un nivel « vestic ». Dar, ceea ce mi-ar plăcea să regăsesc în sistemul de învățământ romanesc este dedicația profesorilor către studenți și  ajutorul reciproc între aceștia. Cu aceste două elemente cred, cu tărie, că ruptura dintre aceștia s-ar remedia și ar putea duce la îmbunătățiri în sistemul de învățământ românesc.

 6.    Care sunt planurile tale de viitor pe plan profesional? Dorești sa te implici in continuare in astfel de simulari ONU, cu dorinta de a pune în practică chiar în reala Organizație a Națiunilor Unite, ceea ce ai învățat la aceste simulări?

Simulările ONU au fost o etapă din viața mea de student care mi-au oferit pe lângă multe altele, șansa de a-mi alege specializarea – drept internațional și drepturile omului. Consider că în viață, atât profesională cât și personala, trebuie să evoluam și să creștem frumos adunând din fiecare etapă ce e mai bun și aplicând învățăturile obținute în alte situații. De aceea, « cariera mea în lumea simulărilor ONU » a luat sfârșit în Aprilie 2011 când am participat la RIMUN (Radboud International Model United Nations). Dacă această experiență se va concretiza sau nu într-o slujbă la Națiunile Unite, este prematur de discutat deoarece va trebui sa îmi continui studiile cu un doctorat și va trebui să acumulez și mai multă experiență în domeniul organizațiilor non-profit. Pentru moment, îmi finalizez studiile masterale pe drepturile omului și incerc să nu grabesc mersul natural al lucrurilor.

7.    Ce ai dori să transmiți celor interesați să urmeze o facultate, respectiv un master în afara granițelor României?

Deși personal nu m-am confruntat cu un șoc cultural, consider că orice tânăr elev sau student trebuie să fie pregătit psihic și fizic pentru această experiență. Există o diferență, uneori prăpăstioasă, între imaginea creată despre o anumită țară (sau mai multe) și realitate. A te angaja să urmezi studiile în străinătate este nevoie de MOTIVAȚIE pentru a putea trece peste posibilele dezamăgiri socio-culturale. Apoi, trebuie să te pregătești fizic pentru volumul de muncă la care va trebui să faci față și cu certitudine, vei învăța cum să îți organizezi (uneori minuțios) timpul pentru a putea explora și locurile în care te aflii, a-ți păstra viața sociala si pentru a te implica în diverse activități școlare sau extra-curriculare. Toate acestea fără să te abați de la cerințele academice. Însă, asa cum spunea Donal Kendall,  “singurul loc în care succesul vine înaintea muncii este numai în dicționar”.

8.    Ce responsabilităti, dar și ce calități trebuie să aibă în realitate un tânăr delegat al Organizației Națiunilor Unite?

Delegatul ONU trebuie să fie emblema viitorului; să reprezinte puntea dintre problemele naționale și cele globale. Ne aflăm într-o eră cosmopolită în care trebuie să conștientizăm că deciziile la nivel global ne afectează în orice parte a lumii trăim și spiritul de solidaritate, încă o dată își spune cuvântul. În consecință, delegatul ONU își asumă responsabilitatea protejării drepturilor omului, a medierii conflictelor de interese, propunerii de soluții cât mai viabile în vederea rezolvării unor probleme globale și facilitarea unui dialog între guvernul pe care acesta îl reprezintă și diferite structuri organizatorice din cadrul Organizației Națiunilor Unite. Pe lângă aceste responsabilități a căror listă poate continua la nesfârșit, delegatul ONU trebuie să fie TRANSPARENT  în acțiunile pe care le desfășoară și, nu în ultimul rând, CORECT față de rolul pe care și l-a asumat.

 9.      Aplicând la multe simulări ONU, ce amintiri și ce întâmplări iți vin  în minte când te gândesti la experiențele acestor simulări ONU?

Ceea ce fac simularile ONU atât de dependente este o combinație perfectă între adrenalina celor 20 de secunde în care trebuie să transmiți poziția ta asupra subiectului în discuție și prieteniile ce le legi pe parcursul conferinței. Fiecare moment are însemnătatea și amintirea lui, de aceea nu mă pot pronunța numai asupra unei întâmplări, dar, cu siguranță, simularea ONU este acel joc ce copiază perfect realitatea și îți oferă iluzia puterii – puterea de a aduce o schimbare.  Fiindcă orice întâmplare și experiență are lecția sa, cea mai frumoasă amintire ce o păstrez de la simulările ONU este însăși învățătura pe care mi-au oferit-o: « lucrurile dificile iau puțin timp, lucrurile imposibile un pic mai mult » (Fridtjof Nansen)

10.      Cum este privit voluntariatul în Marea Britanie?

Referitor la această întrebare, îmi aduc aminte o întâmplare din prima săptămână de studii la Universitatea din Manchester. Universitatea are o Uniune a Studenților în cadrul căreia sunt înființate diferite “societies” (la noi ar fi asociații) pe diferite teme: reducerea sărăciei, drepturile copilului, cultura indiană etc. Din dorința de a mă implica, am pornit într-un maraton al acestor asociații, astfel ajungând la o asociație ce organiza voluntariat în Zimbabwe. Ceea ce m-a frapat în acel moment a fost numărul mare de studenți care s-au înscris la această societate – unii chiar în primul an de facultate – dar, mai ales, entuziasmul lor și dorinta lor de a ajuta familiile din Zimbabwe. Un fapt nu des întâlnit la tinerii studenți români.

În această ordine de idei, voluntariatul în Marea Britanie este elementul fundamental pe baza căruia tinerii își clădesc cariera. De aceea și această cultură a voluntariatului în jurul căreia englezii își formează identitatea. Și cel mai important, voluntariatul nu este rupt de viață socială a englezilor cum se întâmplă în România. Fie că oferi donații la magazine (eg. Oxfam), fie că oferi donații pe internet (eg. Amnesty International) sau pe stradă, tinerilor care lucrează ca street-fundraisers, ideea de sprijin și caritate este adânc impregnată în identitatea britanică.

 11.      Din experienţa acumulată, consideri că te-a ajutat într-un anume fel voluntariatul?

Voluntariatul, în primul rând, este acea comunitate de oameni ce conștientizează că scopul oamenilor nu este de a schimba totul, ci de a ajuta la schimbarea unei mici părți din acel întreg. Voluntariatul este cea mai frumoasă cale spre maturitate. Într-un mod dulce acrișor, voluntariatul te ajută să te dezvolți ca om. Îți cultivă spiritul de solidaritate și îți oferă o perspectivă, uneori cruntă, a societății pe care am construit-o – și aici nu mă refer la România, ci la întreaga lume. Personal, aș sfatui toți părinții să iși îndrume copii și către voluntariat. Voluntariatul m-a definit ca OM !

 

Articole asemanatoare:

4 Comentarii

  1. robert-g says:

    Inteleg ca Gandhi era umil si se credea de la baza societatii dar schimbarea, ideea de schimbare, trebuie sa vina de la elite apoi ea trebuie transmisa maselor (baza societatii) intr-un asa fel incat sa o inteleaga, masele sa iasa apoi pe strada sa faca galagie (sa ceara anumite lucruri,schimbari) sa ii faca pe liderii politici sa se conformeze. (Pentru mai multe despre cum actioneaza masele recomand cartea “Psihologia Maselor” de Gustave le Bon)

    • radu says:

      Robert, total de acord cu tine:) Chiar ma gandeam cum sa abordez subiectul pentru a nu se supara nimeni, dar se pare ca tu ai gasit o solutie infinit mai buna decat as fi fost eu in stare.
      Si acum, fara sa vreau sa lovesc pe nimeni: forumurile astea mari care dicteaza si dau sfaturi ori directii nu cred ca se pot adresa deocamdata Romaniei. Pentru ca ONU spre exemplu se poate adresa unei tari subdezvoltate, si-atunci se implca total neexistand nicio parghie proprie tarii respective pentru a se conforma sau…se poate adresa Romaniei sa zicem.
      In cazul asta avem de-a face cu-o situatie paradoxala, unde o parte a masei populatiei, eu tu, autoarea articolului, etc suntem constienti de bunele sfaturi si vrem sa le aplica si populatia nepasatoare. Cu toate astea sa vi sa spui de exemplu ca lumea trebuie sa se implice benevol in schimbarea tarii, ca ar trebui sa ne gandim ce putem face pentru tara si nu invers e greu si dupa mine imiposibil in situatia de fata.
      Avem nevoie de-un singur lucru: cadru legislativ, numai zic de cel economic. ATAT!

      • Alexandra M. says:

        Radu,

        Rolul oricarei scrieri este de a incuraja sau provoca cititorul la formularea unor observatii critice sau analiza. De aceea, orice ai fi spus ar fi fost bine primit.

        Inteleg perfect nemultumirile la adresa intitutiilor/organizatiilor globale, pentru ca intr-adevar nu sunt fara de cusur. Pe scurt, Carta Natiunilor Unite stipuleaza clar rolul organizatiei: de a mentine pace si securitate internationala. Astfel, in statele/zonele afectate de conflict, Consiliul de Securitate din cadrul organizatiei poate actiona (si cu forte militare), avand in vedere doctrina “Responsabilitatea de a Proteja”. Prin urmare, statul isi pierde drepturile asupra cetatenilor sai deoarece a esuat in a-i proteja. Numai in acest caz, ONU “dicteaza”. In rest, ONU poate recomanda sau desfasura activitati ce ajuta diferite grupuri afectate din cadrul unui stat. Ceea ce spui tu (cu tari subdezvoltate) intra in atributiile agentiei UNDP care are filiala si in Romania si inca isi continua activitatile in tara. Activitatea lor nu submineaza autoritatea organelor de stat.

        Ca activitatea acestor organizatii, gen ONU, sa isi atinga telurile propuse, trebuie, asa cum ai spus si tu, sa aplicam recomandarile si “bunele sfaturi”. Ceea ce este posibil si fara suportul elitelor din tara noastra. Tu spui ca noi (cei ce am scris/comentat acest post) vrem si putem sa aplicam aceste lucruri, dar ne excluzi din populatia nepasatoare. Corect. Insa noi facem parte din populatie, si daca noi, ca indivizi, am putut ajunge in acest punct de “solidaritate, intelegere si altruism”, de ce nu poti sa crezi in potentialul celorlalti oameni din tara sau de peste granite?

        Si ca un ultim gand, oamenii se implica si se vor implica benevol in schimbarea tarii. De aceea proiecte gen “Let’s Do It Romania” si multe altele au avut succes. Ideea de baza, este “sa credem in noi si totul e posibil”. Iar, simplu vorbind, cadrul legislativ e o inventie omeneasca pe care tot noi o putem schimba, imbunatati sau inlocui. Poate iti suna ideal sau feeric ceea ce transmit, dar putem crea tot ceea ce vrem/gandim/visam etc.

        Multumesc pentru observatiile tale!

    • Alexandra M. says:

      Robert,

      Multumesc pentru gandurile tale ce vin ca raspuns la acest articol. Nici perspectiva ce am oferit-o eu, dar nici cea oferita de tine nu e gresita si nici nu se exclud reciproc. Imbinate, aceste “optiuni de guvernare”, ca sa le numesc asa, pot duce la formarea unei societati ideale. Din pacate, inca nu am ajuns la acea etapa. Din punctul meu de vedere, aceasta asteptare din partea “maselor”(despre care vorbesti tu) este ineficienta pentru dezvoltarea oricarei tari din toate punctele de vedere pentru ca pleaca de la prezumtia ca “omul de rand” e incapabil sa ofere solutii viabile problemelor cu care ne confruntam atat pe plan local cat si global. Si sub acest aspect, ne-am inselat cu totii.

      Multumesc si de cartea recomandata. E o lectura interesanta cu care eram familiarizata!

Posteaza un comentariu