O lecţie de viaţă. Aşa au descris, în câteva cuvinte, Alexandra Tenea și Maria Knopf, experienţa de a preda limba engleza copiilor din centrele de zi sau de plasament din București.
Alexandra și-a dorit enorm să devină voluntar pentru a schimba, cât de puțin, viața cuiva în mai bine, pentru oferi din cunoștintele ei celorlalţi; iar Maria a fost încântată să lucreze alături de copii și să le predea engleza într-un mod cât mai distractiv, învățând la rândul ei de la micuții săi “elevi”.
Timp aproape 3 luni, am participat și eu la proiect alături de cele două voluntare din cadrul Asociaţiei Shakespeare School pentru Educaţie. Am avut astfel şansa de a le cunoaşte şi de a discuta cu ele despre această frumoasă experienţă.
Care au fost primele voastre impresii?
Alexandra: Prima dată când i-am intâlnit pe copii, am remarcat cât de încântați erau să cunoască persoane noi și cât de entuziasmați erau să învețe, deși erau destul de timizi la începutul întâlnirii noastre.
Maria: Nu știam la ce să mă aștept. Era prima activitate de voluntariat de acest tip la care participam. Cu toate acestea, așteptările mele au fost depășite. Am fost plăcut surprinsă de doamnele de la centru şi de acei copii care au fost foarte bucurosi că învaţă engleză și care nu mi-au dat altceva de înţeles în niciun moment. De asemenea, am fost impresionată de cât de cuminți și respectuoși erau.
Care este cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o din această experienţă?
Alexandra: Afecţiunea acelor copii este cea mai de preţ lecţie. Au fost atât de dornici să ofere din căldura lor sufletească și să primească, la rândul lor, atenţie.
Maria: Am învăţat că trebuie să prețuiești și să te bucuri de tot ceea ce ai, chiar dacă ţi se pare că e puțin, deoarece întotdeauna vor fi alții care nu au nici măcar posibilitățile pe care le ai tu.
Îmi puteţi spune o activitate din cadrul proiectului care v-a rămas în suflet?
Alexandra: Desigur. Activitatea care mi-a rămas în suflet este şi activitatea preferată a copiilor, respectiv dansul pe melodia “Hokey Pokey”. Întotdeauna aveau un zâmbet imens pe față atunci când puneam acest cântec.
Maria: Toate activitățile mi-au rămas în suflet. Fiecare îmbrățişare și fiecare zâmbet m-au emoționat și au rămas întipărite în inima mea.
Cum v-a ajutat pe voi această experienţă de voluntariat?
Alexandra: Voluntariatul m-a ajutat să fiu mult mai organizată și să fiu foarte răbdătoare, iar acestea sunt calități care îmi vor fi necesare pe viitor.
Maria: Consider că voluntariatul mi-a deschis mai multe portițe și m-a învățat foarte multe lucruri despre mine și mai ales despre copii.
Alături de alţi tineri la fel de entuziaşti, Alexandra şi Maria au progresat mult în decursul săptămânilor în care s-au dedicat acestor activităţi de voluntariat. Alexandra și-a dezvoltat creativitatea, învățând să le capteze atenția copiilor si antrenându-i în activități inovatoare și interesante, iar Maria și-a dezvoltat răbdarea.
Atunci când le-am întrebat despre cea mai mare satisfacţie a lor, au spus că nu poate fi alta decât zâmbetul şi îmbrăţişările dese ale copiilor. Pentru toţi cei care nu au trăit până acum o astfel de experienţă, cele două voluntare au un singur mesaj: să se înscrie chiar acum la un program de voluntariat!
Iar o astfel de oportunitate există chiar în cadrul proiectului Engleză pentru Viață al Asociației Shakespeare School pentru Educație. Asociația are nevoie de 20 de noi voluntari care să predea limba engleză în cele 8 noi centre sociale din sectorul 2 al capitalei. Pentru înscrieri și mai multe detalii, vă invităm să transmiteți un e-mail la adresa: office@asociatiapentrueducatie.ro
Sursă fotografii: https://www.facebook.com/AsociatiaShakespeareSchoolPentruEducatie
