Ştim că a trecut mai bine de o săptămână de când Festivalul George Enescu s-a încheiat în mod oficial. Dar magia este atemporală, aşa cum bine citeam undeva. Ecourile festivalului sunt încă prezente în viaţa de zi cu zi şi vor continua să rămână mult timp de acum încolo.
Pe 28 septembrie s-a încheiat cea de a XXI-a ediţie a magiei numite Festivalul George Enescu şi prima la care am participat, în calitate de reprezentant media. Au fost momente superbe, divine pe care am să le păstrez în amintire şi pe care mi-aş dori să le retrăiesc. Poate că e nedrept să fac o ierarhie, dar câteva dintre momentele la care am asistat şi-au câştigat un loc special în sufletul meu.
Recitalul pianistului Fazil Say, acompaniat de Orchestra Simfonică din Lucerna este unul dintre ele. L-aş putea considera un cadou muzical excepţional pe care nu m-aş fi gândit că am să-l primesc, un moment absolut magic la finalul căruia zâmbeam cu tot chipul. Concertul nr 21 pentru pian şi orchestră al lui Mozart şi Simfonia nr 104 de Haydn au fost interpretate sublim, cu multă emoţie şi naturaleţe de către pianistul turc. La finalul interpretării şi după alte patru bis-uri, întreg publicul din Ateneul Român aplauda în picioare. Violonista Denica Kucera declara despre recital că a fost un moment deosebit şi pentru cei de pe scenă, nu doar pentru public şi că Fazil Say este „un nebun. E încântător. Cu toţii îl iubim”. Ca un fapt divers, dincolo de viaţa artistică, pianistul turc a fost condamnat, în acest an, la 10 luni de închisoare cu un termen de încercare de 5 ani pentru „insulte aduse Islamului”. Fazil Say, un critic constant al politicilor sociale şi culturale ale guvernului turc spunea despre aceste acuzaţii că sunt împotriva drepturilor universale ale omului.
În anul 2008, într-un top al celor mai bune 20 de orchestre ale lumii, Gramophone ( o prestigioasă publicaţie de muzică clasică) acorda locul I Orchestrei Royal 
Concertgebouw din Amsterdam. Pe 21 septembrie, în Sala Mare a Palatului, am avut privilegiul să ascult această orchestră dirijată de Mariss Jansons- probabil cel mai bun dirijor al momentului. Un alt eveniment muzical despre care nu pot vorbi decât la superlativ. Şi de această dată, după interpretarea operei O viaţă de erou de Strauss şi a concertului nr 3 de L van Beethoven, toţi spectatorii au aplaudat frenetic, în picioare, minute în şir.
Alte clipe de referinţă din cadrul Festivalului, derulate într-o sală a Ateneului plină până la refuz, au fost recitalurile de pian ale lui Evgeny Kissin -copilul minune al pianului, vioara Viktoriei Mullova în interpretări de J.S. Bach sau delicateţea violoncelistului Antonio Meneses. Ultima zi de concerte a fost, pentru mine, un maraton muzical început cu recitalul de pian susţinut de regele pianului, Murray Perahia şi încheiat cu extraordinarul concert al Royal Philharmonic Orchestra dirijată de românul Cristian Mandeal. Emoţionantul Capriccio pentru vioară şi orchestră a lui Enescu interpretat de solistul Dmitry Sitkovetsky şi de orchestră a fost o încântare.
Timp de 28 de zile, pe scena Festivalului George Enescu au urcat unele dintre cele mai prestigioase orchestre şi cei mai renumiţi muzicieni. Aproximativ 125 000 de spectatori au fost prezenţi în sălile de concerte, în condiţiile în care la începutul festivalului aproximativ 98% dintre bilete erau deja vândute. Conform unui sondaj de opinie INSCOP, aproximativ 72% dintre români consideră că România are de câştigat datorită acestui eveniment cultural unic.
Am trăit timp de aproape o lună parcă într-un alt oraş, într-o altă dimensiune – magică şi frumoasă. Am descoperit o nouă pasiune pentru ritmul clasic, am renunţat la anumite prejudecăţi şi am trăit o suită de emoţii. Nostalgia este prezentă la fiecare evocare a acestei experienţe, dar îmi revin în minte cuvintele dirijorului Daniel Barenboim, cel care spunea la începutul festivalului “Enescu, pe veci“.
Ştiu sigur că peste 2 ani, pe 29 august 2015 voi fi din nou prezentă la Sala Palatului pentru spectacolul de deschidere a celei de a 22-a ediţii. Până atunci, pentru a simți puțin din magia evenimentului, vă invităm să ascultați acest cadou muzical din partea echipei Blogunteer.
Foto: Andrei Gîndac; Sergiu Iczkovits
