Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Eliza Vaş On May - 23 - 2012

Într-o lume în care diversitatea culturală primează, a nu judeca o carte după coperta sa, pare să fie cea mai bună alegere. Având în vedere că primim atât de multă informaţie din media, e greu uneori să privim în mod critic darul şi să ne formăm o proprie opinie asupra unor situaţii. Călătoria întreprinsă pentru cel de-al doilea episod „Dosar de voluntar” are la bază aceste raţionamente.

Fiindcă e un stat care trezeşte multe reacţii negative când i se pronunţă numele, deoarece are o imagine puţin veridică în lume, am decis ca astăzi să vă vorbesc de Iran, statul care îşi are aşezămintele pe vechea civilizaţie persană. Să fie cele prezentate în presă adevărate? Asta rămâne la judecata critică a fiecăruia. Nu pot spune decât că am găsit un voluntar, originar din Iran, care demonstrează că se poate şi altcumva, iar stereotipurile nu-şi au locul în lumea anului 2012.

 

Iran

Un stat alcătuit din munţi şi deşerturi, Iranul este situat în Asia de Sud-Vest. Din anul 600 î.Hr. şi până în 1935, a fost cunoscut la nivel internaţional sub numele de Persia. În profilul realizat de BBC, reporterii precizează faptul că în anul 1979, Iranul a devenit Republică Islamică, moment în care monarhia a fost înlocuită de un regim politic susţinut de lideri clerici.

 

Dosar de călătorie

Capitala: Teheran

Populaţia: 69,515,000

Suprafaţă: 1,648,000 km2

Limba oficială: Persana

Forma de guvernământ: Republică islamică

Moneda: Rial Iranian (IRR)

Sursă informaţii: http://www.itto.org/

Voluntariatul în Iran

Un exemplu de impact îl reprezintă o acţiune desfăşurată în anul 1992, în zonele urbane ale statului. Atunci guvernul a mobilizat femeile să se implice în campanii de planificare familială. Aproximativ 100 000 de femei au aderat la această acţiune, sub forma unor agenţi sanitari. Prin munca realizată, femeile implicate şi-au câştigat respectul comunităţii, dar a reprezentat şi un prim pas către accentuarea rolului femeii în societate.

Une dintre participante a mărturisit: „Mi-am sporit încrederea în sine şi simt că pot contribui la schimbarea climatului familial din comunitate. Alte femei au iniţiat grupuri de ajutor, pentru a se sprijini reciproc pe partea financiară. Am învăţat de la ceilalţi cum putem să facem petiţii şi cum să cerem municipalităţii lucrurile de care avem nevoie pentru ca proiectele noastre să continue.”

Sursă informaţii: http://www.unv.org

De vorbă cu…Reza Kavosh  (Cercetător pe Cultură, Pace şi Religie)

În urmă cu aproximativ un an, a picat la ţanc un eveniment, în care aveam să-l cunosc pe cel care are drept motto pe cartea de vizită următoarele „If you want peace, work for justice.” . Nu ştiam tare multe despre Iran sau mai bine zis, tot ce ştiam, avea legătură cu lecţiile de istorie şi articolele de prin ziare. Reza a schimbat cu 180 de grade ceea ce gândeam şi nu folosind cuvinte meşteşugite, ci făcându-mă părtaşă la munca sa. Câteva luni mai târziu, am primit un e-mail, în care mi se cerea părerea asupra unei lucrări pregătite pentru o conferinţă: era vorba despre analiza activităţii lui Papa Ioan Paul al II-lea, prin prisma utilizării diplomaţiei religioase în scopul promovării păcii şi soluţionării conflictelor. Să citeşti un text plin de admiraţie din partea unui musulman pentru liderul lumii catolice, nu poate avea genera decât un efect aclamant asupra persoanei în cauză.

Fără alte introduceri, vă invit să citiţi interviul realizat la aproape 4000 de kilometri distanţă.

 

Cum este voluntariatul văzut de către tinerii iranieni?

În viaţa cotidiană a tinerilor, putem observa o varietate de acţiuni de voluntariat. Cu toate acestea, în majoritatea ţărilor islamice, tinerii nu se raportează la voluntariat ca şi o modalitate de a-şi umple timpu. În lumea islamică, voluntariatul este oarecum obligatoriu în anumite situaţii pentru binele societăţii şi al cetăţenilor săi. De aceea şi tinerii consideră voluntariatul ca o activitate ale cărei roade le vor culege mai târziu.

 

La ce vârstă încep să se implice în astfel de acţiuni?

Nu există o vârstă specifică la care încep să se implice, aş spune că pe măsură ce intră la liceu devin tot mai conştienţi de importanţa acestui domeniu.

 

Ce tipuri de ong-uri aveţi?

Avem mai multe feluri de ong-uri în Iran, care activează pe partea de mediu, educaţie, binefacere, religie şi altele. Totuşi, în ceea ce îi priveşte pe tineri, multe dintre ong-uri sunt naţionale şi nu sunt înregistrate în mod oficial. Din cauza sancţiunilor, tineretul iranian nu prea este implicat în reţele internaţionale de voluntariat.

 

Câţi voluntari sunt în momentul de faţă în ţara ta?

E o întrebare dificilă. Aşa cum am menţionat adineaori, voluntariatul este strâns legat de religie şi din acest motiv, aproape toată lumea se implică în astfel de acţiuni, chiar dacă o face în mod conştient sau inconştient, în viaţa de zi cu zi.

 

Sprijinul guvernul acţiunile de voluntariat?

Până la un anumit punct, aş spune că da. Totuşi, cred că nu este suficient, iar guvernul ar trebui să ia măsuri pentru a-i determina pe tineri să se implice mai mult. Cei în măsură trebuie să recunoască tinerii ca fiind o celulă importantă a societăţii şi să le acorde încredere. Din păcate, în organizaţiile guvernamentale, munca tinerilor nu este apreciată aşa cum ar trebui.

 

Sunt încurajaţi tinerii să meargă în stagii de voluntariat internaţional?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebui să fac două precizări. În primul rând, aşa precum ştii, Iranul este o ţară în curs de dezvoltare şi sunt multe lucruri care trebuie făcute în interiorul statului. Apoi, din cauza sancţiunilor dure şi a problemelor legate de viză, iranienii nu pot ieşi uşor din ţară. E trist să vezi cum toate sancţiunile primite au doar efecte negative asupra populaţiei şi reprezintă până la urmă o îngrădire a drepturilor omului.

 

Contribuie voluntarii la rezolvarea conflictelor?

În opinia mea, răspunsul este afirmativ. Luând în considerare faptul că voluntarii nu au niciun interes în părţile implicate în conflict şi majoritatea dintre ei nu aparţin niciunei tabere, aceştia pot fi foarte buni mediatori în situaţii de conflict. Totuşi, pentru astfel de cazuri, trebuie să fie bine pregătiţi. În Iran sunt foarte puţini voluntari care au cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a face faţă unor astfel de situaţii.

 

De ce crezi că Iranul are o imagine negativă în Occident?

Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să evidenţiez nişte aspecte istorice. În primul rând, înainte de revoluţia islamică, ţările vestice erau aliate ale Shah-ului (conducătorului) Iranului, iar ţara mea avea o bună imagine în afara graniţelor sale. O bună parte din aceste state foloseau resurse naturale din Iran, prin urmare şi relaţiile inter-statale erau cordiale.

Dar, în timpul revoluţiei islamice, aceste state au continuat să-l sprijine pe Shah care era un dictator, ce a ordonat uciderea multor oameni. Au considerat noua guvernare ca o ameninţare la adresa proprie. Guvernul nu le-a mai permis să ia din resursele naturale. Acela a fost momentul în care tensiunile s-au amplificat. Statele Unite ale Americii au aplicat sancţiuni pentru Iran încă din acea perioadă. Problema curentă e reprezentată de faptul că Iran nu susţine acţiunile de tip colonizator şi ia poziţie. Totuşi, în ultimul an, Iranul putea să adopte o poziţie mai diplomatică şi să contribuie la înlăturarea tensiunilor.

În al doilea rând, trebuie să avem în vedere că multe din canalele de ştiri sunt susţinute sau controlate de către grupuri politice şi guverne. Întotdeauna arată doar o parte a Iranului, fără să ţină cont şi de altele. Acesta este modul în care prezintă statul şi pozează din ipostaza de victime/salvatori, a căror datorie este aceea de a ataca Iranul pentru a salva lumea.

 

Ce ar trebui să ştie oamenii despre Iran?

Ar trebuie să ştie că Iranul are una dintre cele mai vechi şi bogate istorii din lume. Cultura şi civilizaţia sa merită să fie cunoscute. Iranienii sunt oameni prietenoşi şi educaţi.

 

Iranul nu a atacat nicio ţară în ultimii 300 de ani şi nici nu are de gând să facă asta. Chiar credem că războiul nu este soluţia pentru un conflict. În afară de asta, ar trebuie să se ştie că deşi suntem prieteni cu statele arabe şi le respectăm cetăţenii, noi nu suntem o ţară arabă. Din punctul meu de vedere, guvernele occidentale ar trebui să-şi reconsidere poziţia, fiindcă suntem un stat mare, cu multe resurse şi cred că am putea dezvolta relaţii prietenoase. Desigur, aceleaşi sugestii se îndreaptă şi către guvernul iranian, care ar trebui să fie mai înţelept şi să coopereze cu oameni bine pregătiţi ce cunosc istoria acestei ţări şi pot închega relaţii diplomatice cu Occidentul.

 

Ca să fiu foarte clar, Iranul nu constroieşte nicio armă nucleară.

Ţine de drepturile noastre să  folosim energia nucleară pentru consumul domestic, aşa cum fac şi alte state.

Revenind la tine, te rog să-mi spui, de ce ai ales să te implici în acţiuni de voluntariat?

De când eram în şcoala primară, am fost tare dornic să iau parte la aceste activităţi. Un factor declanşator ar putea fi familia mea, care m-a încurajat mereu să mă implic. Un alt motiv e legat de religie, care mi-a dovedit că voluntariatul reprezintă drumul drept în viaţă.

Cred că prin voluntariat putem învăţa, împărtăşi şi arăta umanitatea din noi, având în vedere că nu o facem nici pentru bani nici pentru alte recompense materiale.

 

Care sunt cele mai importante abilităţi pe care le-ai dezvoltat, făcând voluntariat?

Mi-am îmbunătăţit multe abilităţi, dar partea de comunicare e pe primul loc. Am învăţat cum să dialoghez cu oamenii şi ce să aştept ca răspuns. Viziunea asupra lumii s-a îmbunătăţit considerabil. Am învăţat că banii n-au nicio valoare în munca umanitară. Stima de sine s-a corijat în mod considerabil.

 

Ce face un Cercetător pe Pace şi Cultură?

În marea parte a timpului, călătoresc în diferite ţări, fac cercetări de teren, învăţ de la localnici şi îmi public experienţele şi studiile despre alte culturi şi civilizaţii.

Pentru moment, sunt Asistent Special şi Consultant pe lângă Secretarul General al „World Council of Religious Leaders of The Millennium World Peace Summit” .

Pe lângă aceste activităţi, colaborez şi cu nişte ong-uri din Iran, pe problematici de tineret.

 

Cum ţi s-au schimbat convingerile după atâtea vizite la nivel internaţional?

Ce-i drept, mi-am schimbat convingerile după ce am avut ocazia să cunosc atât de mulţi oameni şi să interacţionez cu aceştia. Am putut să învăţ de la ei şi să văd cu propriii mei ochi ceea ce învăţasem înainte doar în teorie.

Am aflat că provocările cu care ne confruntăm seamănă foarte mult cu ceea ce se întâmplă la nivel internaţional şi de aceea trebuie să cooperăm pentru a le putea rezolva.  Cred că teoria care vizează ciocnirea civilizaţiilor nu este validă. Singurul lucru care ar putea isca o ciocnire într-o zi este ignoranţa oamenilor. Cred că potenţialul tinerilor şi abilităţile acestora urmează să fie descoperite. Ei pot fi pilonul cel mai puternic de susţinere a societăţii. Nu în ultimul rând, am învăţat că cea mai valoroasă muncă nu este cea pe care o fac de dragul banilor, ci cea pe care o fac de de dragul umanităţii şi acest tip de muncă poartă pecetea voluntariatului.

 

Care e cea mai mare contribuţie pe care ai adus-o ţării tale?

Ar trebui să pui această întrebare oamenilor cu care lucrez aici, în Iran. Întotdeauna încerc să împărtăşesc lucrurile pe care le-am învăţat. Nu refuz niciodată să acord o mână de ajutor atunci când pot. Mă străduiesc să le demonstrez conaţionalilor mei că oamenii din SUA şi Europa sunt exact ca şi noi, iar conflictele existente sunt cauzate de aspecte politice şi economice folosite ca şi instrumente de către guverne.

În momentul de faţă, lucrez într-o organizaţie care-şi propune să creeze o punte de legătură între tinerii iranieni şi tinerii din întreaga lume. Punctul central al acestui proiect îl reprezintă constituirea unei platforme de comunicare, menite să faciliteze comunicarea dintre tineri, astfel încât să fie capabili să construiască un pod între Est şi Vest (Occident şi Orient).

 

Ai un mesaj pentru cei care şi-ar dori să meargă într-un internship în Iran?

Le-aş recomanda să vină aici, să vadă frumuseţea acestei ţări în timp ce se implică în societate şi dăruiesc şi altora din cunoştinţele lor.

Oamenii din Vest care vor veni aici pentru stagii pot contribui la viitorul lumii. Pot ajuta la dizolvarea tensiunilor dintre Iran şi statele vestice. Avem nevoie ca oamenii să vină în Iran, să vadă cu ochii lor ce avem aici şi apoi să-şi facă o părere despre acest stat.

 

Dacă ai fi preşedintele acestui stat ce ai schimba?

Cu siguranţă aş alege să iau măsuri concrete şi nu să ţin discursuri toată ziua.

Articole asemanatoare:

Categorii: Interviuri

2 Comentarii

  1. […] făcut în cadrul diferitelor evenimente. Vorbeam despre ceea ce înseamnă sectorul non-profit în Iran şi Indonezia. Începeam să mă familiarizez tot mai mult cu partea de project management şi […]

Posteaza un comentariu