Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Vera Iurcu On February - 5 - 2012

„Îmi găsesc timp pentru toate, pentru că orice fac, o fac din plăcere”.  Asta este ceea ce poate determina un copil de 13 ani să reușească să împace școala, voluntariatul și alte activități extrașcolare.

 Magda Cimbru învață în clasa a 7, la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava. Face profilul matematică-informatică intensiv și ar vrea să continue în același domeniu, dar în același timp este pasionată de psihologie.

Prima dată am întâlnit-o pe Magda anul trecut, la Palatul Copiilor, când am găsit-o în efir direct la postul de radio InfoKids. Azi mi-a spus că a devenit redactor șef adjunct.

Cum ai ajuns la radio?
„Pe atunci aveam doar 9 ani și luam lecții de dans tot la Palatul Copiilor, când am văzut întâmplător, scris pe un afiș, „Cursuri de jurnalism, Redacţie, Presă/Radio”. A mers acolo din curiozitate. Deși era singura membră, a rămas – pentru că i-a plăcut. Îi plăcea să ia interviuri și să se afle printre oamenii mari, astfel simțea că este și ea mare și face ceva important. „Dar pentru asta”, spune Magda, „trebuie să dai dovadă de responsabilitate, astfel încât să le câștigi încrederea oamenilor, să știe că pot oricând conta pe tine. Trebuie să îi inspiri”.
Dar cum ar putea să nu inspire un copil de vârsta ei care dă dovadă de atâta curaj?

La insistențele indirecte ale unui prieten care mereu îi povestea despre activitățile din cadrul organizației și o făceau din ce în ce mai curioasă, din luna octombrie a anului trecut a devenit voluntar oficial la „Salvați Copiii”, Suceava. Alături de aceștia a curățat de gunoaie o părticică din România, în cadrul proiectului „Let’s do it, Romania!”, iar acum participă la o campanie inițiată pentru informarea populației despre drepturile copiilor.

Care a fost proiectul în care te-ai implicat cel mai mult?
„Fii tu însuți, trăiește-ți viața!”, proiect al  aceleiași organizații. „Frica de a vedea copii de vârsta mea care consumă droguri, mă înspăimânta.  Am vrut să pot contribui la a le arăta că există și alte drumuri, că au destule alte oportunități de a se exprima și de a fi ei înșiși.” Au fost create ateliere de lucru pe domeniile: sport, muzică, desen, lectură, fotografie şi voluntariat, unde copiii şi tinerii au socializat şi au fost informaţi asupra pericolului consumului de etnobotanice şi descoperirea unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber.

Mai este ceva cu care să ne iei prin surprindere?
„Sper că da”, îmi răspunse ea zâmbind. Am aflat deci că este, de asemenea, voluntar și la Asociația Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP). În urma unui parteneriat, Organizația Salvații Copiii și cei de la ANITP au dat viață unui scurt metraj, „Capcana”, care  urmărește povestea unor tineri ajunși să fie traficați. „Au fost implicați circa 20 de voluntari. Apropo, vreau să fac o supriză și să-i menționez pe Andrei Siran și Ovidiu Vorniceanu, care au depus cele mai multe eforturi, pentru ca totul să iasă bine. Băieții au fost cameramani, iar Andreea Siran, actorul principal.”

Ce reacție au avut colegii tăi când te-au văzut în film?
„Mulți dintre colegii de clasă nu știau că sunt voluntară și la ANITP, așa că au rămas suprinși plăcut să afle asta văzându-mă în film, dar în același timp mi-au spus că i-a marcat povestea.”

Ce spun părinții tăi despre toate aceste ocupații ale tale?
 „Sunt mândri și se bucură împreună cu mine de tot ceea ce fac. Chiar și acum când le-am spus că  trebuie să ne întâlnim, ca să dau un interviu. Deși, uneori ei cred că îmi ocupă mult din timpul meu și nu reușesc să-mi pregătesc temele așa cum ar trebui.”

Acum că am ajuns aici, cum arată o zi obișnuită din viața ta?
 „După cum ai spus și tu, pentru mine orice zi a devenit obișnuită, chiar dacă implică mult timp și muncă. Merg la școală, apoi mă întorc acasă cât de repede posibil, pentru ca să reușesc să-mi fac temele. Îmi pregătesc materialele pentru emisiunile din cadrul InfoKids și citesc ziarele cotidiene. Deși activitățile de voluntariat nu sunt zilnice, vorbesc cu colegii de la Salvați Copiii ca să fiu la curent cu toate noutățile din organizație. Mai stau și cu surioara mea de 7 ani.”

Nu te-ai gândit să o implici și pe ea în ceea ce faci tu?
„Ba da, dar deocamdată ne limităm la radio, pentru că nu este încă destul de matură pentru voluntariat.”

Pare să ai un program încărcat, când mai reușești să te vezi cu prietenii?
„Mulți dintre prietenii mei sunt și ei implicați la Salvați Copiii, dar oricum, întotdeauna îmi găsesc timp și pentru asta.”

Dar cum privesc voluntariatul alte persoane și ce influență crezi că ai tu asupra lor?
Deși la început a zâmbit de reacția oamenilor, mi-a spus că „ei cred că voluntariatul înseamnă să iei un cățel de pe stradă și să-l duci acasă sau să faci din bucătăria ta o cantină pentru cei de pe stradă. Uneori cei din anturajul meu fac glume pe seama asta. Cu toate acestea, atunci când văd pe cei de vârsta lor că participă la diferite activități, vor și ei să se implice mai mult. Astfel contactează unul dintre voluntari și se înscriu într-o organizație sau alta, fie din curiozitate, fie din atracția de a face ceva pentru alții.”

În viitor, vrei să continui să te implicit în activități de voluntariat?
 „Da, vreau să continuu,  pentru că mă avantajează – în primul rând ca elev, iar în al doilea rând, ca persoană în sine”, mi-a răspuns ea foarte sigură.

Cum anume te-au influențat ca și persoană?
 „De obicei nimeni nu-mi dă vârsta de 13 ani. Toate activitățile la care am participat m-au influențat pozitiv și mi-au crescut nivelul de maturitate. Cred că sunt un copil norocos, pentru că la vârsta pe care o am, pot participa la atâtea activități extrașcolare”.

În final a vrut să le mulțumească celor fără de care nu ar fi putut ajunge unde este acum. Nu ar fi reușit atât de multe, dacă nu erau încurajările părinților în special, cât și cele ale coordonatorilor de la Palatul Copiilor, Mihaela Buculei, Lena Ailincăi de la „Salvați Copii” sau Laura Stadler de la ANITP.

Pentru că m-a atenționat de la început că au fost foarte multe activități și nici nu le mai ține minte pe toate, mi-am făcut și eu tema pentru acasă 😀 Și am aflat că la inițiativa ei, un grup de 20 de adolescenți îndrăzneți, posesori ai unui dezvoltat simț al umorului, au colindat străzile Sucevei și au oprit trecătorii, cărora le-au oferit curajoase „Îmbrățișări gratuite”, după modelul internațional „Free Hugs”. De asemenea, a luat parte și la evenimentul „Moș Crăciun vorbește cu tine!”

Sper că v-am suprins cu o poveste frumoasă, iar „piticului/micuței/copilului”, așa cum obișnuiesc să-i spună Magdei cei din organizații, deși nu e cea mai mică :), îi mulțumesc pentru interviul acordat și îi urez Mult Succes mai departe în tot ceea ce face!

Articole asemanatoare: