Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Blogunteer On January - 22 - 2012

Experienţa mea de voluntar nu este una care să uimească. Totuşi, ştiu că nu aş mai fi aceeaşi dacă nu aş fi făcut voluntariat. Când am început facultatea în Bucureşti am ştiut sigur că nu vreau să fiu doar o studentă cu note bune şi atât. Nu cunoşteam cât de multe oportunităţi de a te afirma sunt în jurul meu, însă, cu timpul am devenit receptivă şi treptat am descoperit o lume nouă, diferită, cu oameni implicaţi şi activi. Am început cu activităţi de plantări de copacei în diferite zone din jurul Bucureştilor şi traduceri, până la activităţi mai apropiate de preocupările mele de viitor.

Amploarea fenomenului de voluntariat a crescut foarte mult în ultimii ani şi aproape că a devenit o necesitate pentru tinerii care au planuri mari în carieră. Am înţeles acest lucru văzând cum colegi mai tineri decât mine care îşi petreceau timpul liber în tot felul de organizaţii studenţeşti erau mai dezinvolţi, mai încrezători în propriile forţe, ştiau mai bine ce îşi doresc să facă cu viaţa lor. Curând, voluntariatul a devenit răspunsul la surplusul meu de energie pe care nu vroiam să o irosesc, modalitatea de a descoperi acţivităţile care mi se potrivesc cel mai bine, transformarea intenţiilor în fapte. Mi-am zis că,  dacă nu încerc, nu am cum să cunosc.

O experienţă importantă am petrecut-o la mare, în cadrul campaniei nationale 2010  „Investeşte în potenţial!” (fundaţia Licinium), unde am luat parte la cauza tinerilor cu dizabilităţi dar cu potenţial la şcoală şi care aveau nevoie de cărucioare. Faptul că trebuia să conving şi să prezint materiale personalizate ale campaniei prin intermediul cărora oamenii de pe plaje  puteau face donaţii, a fost o adevărată provocare pentru mine.  Nu m-am rezumat doar la fundraising, ci am încercat să schimb idei, să ajut. Atunci am învăţat multe lucruri despre mine, despre oameni.  Pot spune că m-a întărit această perioadă, dar mi-am dezvoltat şi abilităţile de comunicare, drept pentru care am continuat şi în a doua parte a campaniei, timp de o lună, în Bucureşti, unde am recrutat noi voluntari.

Deşi există atâtea tipuri de activităţi de voluntariat, în timp, mi-am dat seama că prefer voluntariatul social şi cultural. Preocuparea mea pentru ce voi face după ce voi termina facultatea m-au îndemnat să devin ghid-voluntar la Muzeul Naţional de Istorie a României timp de 3 luni.

Este plăcut să faci parte din „breasla voluntarilor” şi să întâlneşti la evenimente ale ONG-urilor persoane care au aceleaşi preocupări ca şi tine. Se creează o atmosferă care te face sa te simţi conectat, implicat şi activ. Astfel, voluntariatul mi s-a părut formula ideală prin care pot să cunosc, să experimentez, să mă dezvolt personal, profesional, social, ocazia de a-mi îmbunatăţi experienţa educaţională printr-o activitate practică, să tatonez o posibilă carieră, să îmi fac prieteni şi contacte. Motivaţia mi-am găsit-o mereu în ambiţia de a „face diferenţa”, de a fi mai bună. Cred cu putere că schimbarea se poate produce de la mic la mare. Importantă este dorinţa şi voinţa.

Cu aceste lucruri în minte am plecat în două schimburi de tineret, în Turcia şi Ungaria, unde am experimentat ce înseamnă să fii voluntar internaţional. Proiectele propuse de organizaţiile gazdă vizau o schimbare pozitivă în comunităţile de acolo (stoparea violenţei provenită din neînţelegerile culturale, atragerea atenţiei ONG-urilor asupra sărăciei). Aici mi-am testat limitele, mi-am exersat toleranţa, capacitatea de întelegere a diferenţelor culturale. În Tiszalök (Ungaria), alături de alti 13 participanţi unguri de etnie rromă am trăit cea mai importantă experienţă de voluntariat şi de viaţă de până acum; am înţeles că fiecare om are o poveste indiferent de eticheta pe care cei majoritari i-o pun. Apoi, dacă nu cunoaştem, cum să înţelegem?

După o vară plină de învăţăminte m-am intors în Bucureşti şi am început un program de voluntariat în cadrul Fundaţiei Soros România unde am întâlnit oameni minunaţi, deschişi pentru a împărtăşi din experienţa lor, persoane care te îndeamnă să-ti pui mereu întrebări, să nu iei „for granted” ce spune majoritatea, să gândeşti diferit. Este o experienţă pe care aş repeta-o oricând!

Am învăţat că a fi voluntar înseamnă multă distracţie dar şi multă responsabilitate, task-uri, deadline-uri şi nopţi nedormite. Voluntariatul este ca un loc de munca dar cu mai multă satisfacţie pentru că poţi ajuta.  În prezent sunt stagiar-voluntar în cadrul CExA (Centrul de Excelenţă Academică) şi nu mă voi opri aici. Ştiu că povestea mea de voluntar nu se va încheia niciodată – voi rămâne cu suflet de voluntar toată viata. E un stil de viaţă!

 

Articole asemanatoare:

Categorii: Povestea Ta

Posteaza un comentariu