Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Blogunteer On December - 28 - 2010

Ce te-a impins intai in lumea voluntariatului?

Am inceput sa fiu voluntar in cadrul Comunitatii Evreiesti din Bucuresti. Asa am aflat ce inseamna de fapt voluntariatul si cu ce se mananca si cam ce se poate face. Primele mele activitati de voluntar au insemnat implicarea in actiunile Comunitatii. Apoi, desigur, au inceput activitatile eco, cu Mai Mult Verde, care au fost alt gen de activitati. Dar pana la urma, tot voluntariat e.

De unde a pornit ideea unui mic extraterestru motivational?

Am descoperit cumva dezvoltarea personala prin intermediul unei carti primite de la mama mea (Jeff Keller – Atitudinea este totul), care mi s-a parut a fi diferita fata de orice alta carte sau alt site de dezvoltare personala. Era scrisa pe intelesul meu. Si atunci, vazand ca tot ce e scris pe tema asta e la un standard ridicat, cu un limbaj destul de dificil, cu explicatii care nu sunt pe intelesul oricui, m-am gandit sa fac ceva mai copilaros, care sa explice dezvoltarea persoanala pe intelesul tinerilor, la fel cum era si cartea aceea. Cartea e scrisa de un tip la vreo 40 de ani, dar asa mi-a venit ideea unui extraterestru prietenos, care sa se exprime pe intelesul tuturor.

Care-i viitorul lui Motivonti?

Eu sper sa nasca tot felul de mici evenimente care sa conecteze oamenii, pentru ca am impresia ca este foarte important ca oamenii sa stea conectati. Asta incercam sa facem, sa-l extindem si in offline. Pentru ca in online o sa aduca in mod constant lucruri noi sau vechi, explicate exact cum am spus mai devreme, pe intelesul tuturor.

In platforma online, nu te-ai gandit niciodata ca s-ar putea sa ramai fara subiecte, sau sa te repeti la un moment dat?

E cumva normal, dar nu cred ca e o problema. Mai ales ca nu exista un singur redactor. Sunt mai multi si fiecare explica in modul motivonti. Nu suntem oamenii aceia care spun ca au terminat o facultate si ca asta le da dreptul sa scrie pe Motivonti.ro. Tocmai asta e ideea: e posibil sa se repete vreodata subiectele desi, din ce stiu eu, inca nu s-au repetat, dar ar fi acelasi lucru spun in doua modalitati diferite.

Spune-mi despre BikeWalk. De unde a pornit, cate editii are, si asa mai departe..

A pornit in aprilie 2009, deci are un an si ceva, aproape doi. A fost o miscare biciclistica relativ rebela la vremea aceea, pentru ca asta era si atitudinea mea, de rebel. Eram suparat de faptul ca bicicleta nu e promovata, dar cu timpul se pare ca m-am calmat cumva. Sunt OK si cred ca daca exista oameni, si EXISTA oameni care sa se implice in chestia asta, cineva o sa promoveze bicicleta si lucruri se vor schimba. N-as sti sa zic cate editii are. In 2010 a avut mult mau multe editii decat in 2009, asta-i clar, si a numarat foarte multi participanti, ajungandu-se la cateva sute de persoane pe editie.

In afara de Motivonti si BikeWalk, ce altceva mai faci?

Amdoar18ani.ro este primul proiect online. Cu siguranta mai multi oameni stiu de el decat de celelalte, dar probabil ca in ultima vreme nu am mai tras eu de el asa cum am tras de celelalte. Acolo incercam sa promovam lucrurile care ne plac noua, tinerilor. Suntem o mana de oameni care promoveaza ce le place: de la evenimente la filme. E o adevarata colectie. Pe langa toate astea, si noi facem evenimente, tot pe ideea de conectare a oamenilor intre ei, dar mai mult pentru adolescenti. Incerc sa aduc niste modele care mie mi se par super tari in fata copiilor.

Care proiect iti este cel mai drag dintre toate trei?

Cred ca cel mai drag e acela la care lucrez in perioada in care ma intrebi asta, cel care ma streseaza atunci cel mai mult. In urma cu vreo cateva saptamani cel mai „stresant” a fost amdoar18ani, pentru ca urma sa aiba loc un eveniment numit „Dan Puric are doar 18 ani”, in care Dan Puric urma sa vorbeasca in fata a 200 de elevi in Aula Universitatii Dimitrie Cantemir. Evenimentul asta m-a tinut destul de ocupat la vremea lui.

De unde ti-a venit ideea unui workshop pe optimism si cum a fost?

Ideea de baza este ca vreau sa fac tot ce vad si-mi place. De exemplu, imi placeau oamenii care cantau la chitara, asa ca m-am apucat si eu.. Asa am ajuns sa tin si acest workshop. Am vazut ca altii pot, mi-a placut, si am zis „De ce sa nu tin si eu un workshop?”. Si am ales atitudinea si optimismul tocmai pentru ca asta e subiectul care ma fascineaza in ultima vreme: cat de mult ne influenteaza starea de spirit pasii pe care ii urmam in viata.

Cu ce-au plecat oamenii de acolo?

E amuzant ca la formularul de inscriere chiar era un camp „Cu ce vrei sa pleci de la workshop?” si unii mi-au raspuns „cu masina”. Si nu m-au luat la misto. Eu sper ca au plecat cu multa energie, pentru ca asta era intentia mea. Adica eu am fost foarte energic si sper ca le-am transmis si lor o parte. Si mai sper ca au plecat cu informatii noi pentru ei si ca de-acum incolo vor fi mai atenti la cuvintele pe care le folosesc. Le-am oferit cateva explicatii despre subconstientul lor, am fost un mic Motivonti atunci.

Tu ai pana acum o imagine online destul de bine conturata. Cum ai reusit sa-ti construiesti imaginea asta online?

Totul a inceput cand mi-am facut un blog personal si, cateva luni mai tarziu, cred ca nici sase, am fost exmatriculat din cauza lui. In 2006 nu eram multi bloggeri, cel putin cei din Bucuresti ne cunosteam intre noi cu totii, iar eu eram singurul sub 18 ani. Dupa exmatriculare, culmea, tot internetul m-a sustinut, mai ales bloggerii. Si asta nu s-a intamplat doar online, ci chiar m-au contactat personal, incercand sa ma ajute. De acolo cred ca a pornit totul, pentru ca atunci am inteles si eu cum functioneaza online-ul, am inteles cam ce inseamna libertatea de exprimare si cam ce putere are si cred ca aia a a fost lectia care m-a adus aici si-o sa ma duca probabil mai departe. Sunt sigur ca fara imboldul dat de exmatricularea aceea nu as fi fost acum aici, ci undeva mult mai jos.

Care crezi ca e aportul actiunilor de voluntariat in dezvoltarea personala?

Pai in primul rand castigi foarte multa experienta. Chiar daca toata lumea spune lucrul asta, eu cred ca este foarte important. Pentru ca orice ai face, e destul de greu sa-ti iasa perfect din prima. Pe cand asa, sa zicem ca ai avut deja o sansa sa dai gres inainte: cand erai mai mic ai facut voluntariat. In al doilea rand ajungi sa cunosti oameni care fac voluntariat sau sunt coordonatori ai voluntarilor. Acestia, din punctul meu de vedere, sunt niste oameni foarte importanti. Si asta cumva iti deschide alte usi pentru viitor. Eu asa incerc sa vad mereu situatia. In al treilea rand, asa ajungi sa-ti invingi foarte multe temeri. De obicei, daca nu ai fost voluntar niciodata ai foarte multe frici. Dupa voluntariat oamenii incep sa-si depaseasca fricile, sunt mai dezghetati, mai increzatori in fortele proprii. Cumva se completeaza toate aspectele acestea. Si, in plus, ca voluntar inveti sa socializezi.

Cum vezi tu viitorul?

Cel mai probabil o sa fac in continuare ce-mi place si o sa fac cumva sa traiesc din asta. Asta e ce mi-am propus pentru viitor: nu vreau sa ajung in locul X si sa fac Y, ci daca reusesc sa fac mereu ce-mi place, atunci asta e lucrul cel mai potrivit.

Articole asemanatoare: