Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Vera Iurcu On October - 18 - 2013

La sfârșitul anului 2010, Eurobarometrul indica în România o rată de implicare a populației în voluntariat de 20%. În acea perioadă, dintre cele aproximativ 21 000 de organizații active, 90% implicau voluntari în activitatea lor, iar 68% funcționau exclusiv pe baza implicării voluntare a membrilor. Peste jumătate dintre liderii ONG-urilor din România declarau că au suficienți voluntari și că aceștia vin singuri la organizație. În același timp, 3,3% menționau că nu pot oferi oportunități de implicare tuturor celor care doresc să devină voluntari.

Deși Legea Voluntariatului a fost adoptată încă din 2001, aceasta are și până în prezent numeroase lacune. În acest context, s-au intensificat lucrările pentru modificarea și îmbunătățirea legii voluntariatului. Recent a fost făcut un pas major în acest sens, un nou proiect de lege privind activitatea de voluntariat din România intrând în procedură parlamentară. Mai multe detalii despre aceasta puteți găsi într-un articol anterior, prezentat de colega noastră Anca Ciolacu.

Problema legată de Legea Voluntariatului a fost una dintre prioritățile majore ale Federației VOLUM, care a pus eforturi considerabile pentru ca voluntarii din România să poată activa într-un cadru comun cu cel european.  Scopul major al acestui proiect de lege este de a le oferi voluntarilor români un contract care să stabilească relaţia de colaborare dintre ambele părţi, recunoașterea voluntariatului ca experienţă profesională pe piaţa muncii și un certificat oferit de organizaţia-gazdă, care să dovedească competenţele dobândite prin voluntariat. Astfel, în contextul inițierii legii voluntariatului este și Campania „Ajută România!”, pe care o desfășoară Știrile TVR, cu susținerea federației VOLUM. http://stiri.tvr.ro/ajuta-romania-cum-vom-schimba-impreuna-legea-voluntariatului_34604.html

„Fii voluntar! Ajută România!” este îndemnul celor de la Știrile TVR, astfel încât numai sprijinul tuturor românilor va aduce schimbarea Legii Voluntariatului. Singura modalitate de a face acest lucru este ca românii să își schimbe Atitudinea, să învețe să ofere „din proprie iniţiativă, dezinteresat, irevocabil şi sincer”. Abia atunci când vom realiza că „și o mână întinsă poate fi îndeajuns”, dacă e „de ajutor şi nu de pomană!”  http://stiri.tvr.ro/fii-voluntar-ajuta-romania_34309.html
Din 16 septembrie, echipa Ştirilor TVR aduce săptămânal o serie de reportaje cu şi despre voluntari. „Nu este la modă, este şi împotriva marketingului să dai ştiri pozitive. Ceea ce faceţi dumneavoastră presupune curaj”, a spus unul dintre invitați în cadrul unei Ediții Speciale. Cu toate acestea, în fiecare zi, de luni până vineri, la Telejurnalul de la ora 20.00 primiți dovada că se poate să ajutăm și să oferim necondiționat.

România optimistă

Dovadă de curaj demonstrează fiecare dintre protagoniștii acestor reportaje. Vişinel este fondatorul Asociaţiei „Desenăm Viitorul Tău”. Un tânăr care a crescut la o casă de copii și a trecut prin multe greutăți, dar a avut curajul să se opună unui destin dramatic și s-a ridicat prin studiu. Acum locuiește într-un apartament alături de unul dintre fraţii săi, iar în sufragerie a deschis un centru pentru tinerii din casele de copii. El înțelege cel mai bine situația unor astfel de copii, așa că le oferă suportul necesar pentru a reuși în viață, la rândul lor.

O altă poveste frumoasă este cea de la Novaci, acolo unde 200 de persoane ridică o locuinţă pentru persoane cu dizabilităţi. În cadrul acestui proiect s-au implicat membri ai organizației Habitat for Humanity, prezentatori TVR, simpli voluntari sau chiar persoane cu dizabilități care au beneficiat de același ajutor și acum s-au întors să ofere ceva la rândul lor.

Ceea ce trebuie să știe o țară întreagă este că românii pot fi buni oriunde. Un exemplu este și Raluca – o voluntară care a plecat în Norvegia special pentru scrierea unor broşuri în limba română, urmând a fi împărţite romilor care au devenit oameni ai străzilor din Oslo. De asemenea, alături de alți voluntari, îi învaţă engleza, îi ajută să se angajeze, şi mai ales, îi strâng într-un adăpost.

Întorcându-ne în România, descoperim un inspector de la Protecţia Copilului şi un director de la Asistenţă Socială care au strâns din toată ţara mii de jucării folosite, le-au reparat în timpul liber de după serviciu, ajutați de alți colegi şi le-au oferit copiilor care nu au. Tot ei au deschis primul spital şi primul muzeu al jucăriilor din Bucureşti, apelând la bunăvoința oamenilor de a dona jucăriile la care renunţă copiii lor. Aşa s-a născut Spitalul de Jucării.

 

Voi ce părere aveți despre o astfel de campanie? Credeți că despre acești oameni trebuie să afle o lume întreagă? Oare facem noi destule gesturi caritabile?

Articole asemanatoare: