Lumea este plină de tot felul de poveşti, una mai frumoasă decât alta. Însă ceea ce mi se pare întotdeauna unic este povestea fiecărui voluntar. Asta pentru că deşi uneori activităţile sunt aceleaşi, felul în care voluntarii percep experienţa este întotdeauna diferită şi întotdeauna frumoasă şi demnă de povestit.
Povestea Mariei Crăciun a început când ea avea 13 ani, o vârstă destul de fragedă la care mulţi nu conştientizează ce înseamnă cu adevărat să fii responsabil sau să te implici. Având o adevărată pasiune pentru voluntariat, Maria a hotărât să ne scrie povestea ei.
“Mă numesc Maria Crăciun și îmi place să mă implic. Fac voluntariat de când aveam 13 ani și am o toblă plină de istorisiri și povețe.
Povestea mea cea mai dragă începe în urmă cu doi ani, atunci când am început să lucrez alături de oamenii buni și frumoși din cadrul Centrului de Consiliere și Orientare al SNSPA. Încă nu înțeleg cum de am avut norocul să fiu tocmai eu cea căreia CeCOP să-i facă propunerea ambițioasă de a-i deveni voluntar loial. I-am spus un mare DA și de atunci ne aflăm într-o relație serioasă.
La început nu știam cum să mă comport. CeCOP era destul de timid, iar eu îl căpiam cu o mie de planuri de viitor. Cu
toate acestea, într-un final am reușit să ajungem pe aceași lungime de undă. Cred că se poate zice că am devenit complementari. Eu l-am ajutat să se crească frumos, iar el mi-a mulțumit ajutându-mă să mă dezvolt. Mi-a permis să îi conduc departamentele de comunicare și de resurse umane, până să îmi găsesc locușorul drept căpetenie a departamentului de Social Media.
Iubesc oamenii, iar CeCOP mi-a oferit șansa de a cunoaște persoane speciale, talentate și incredibil de bune în ceea ce fac. Cei mai mulți dintre ei îmi sunt acum prietenii fără de care nu aș putea să-mi mențin moralul pe culmile karmei bune.
Cel mai drag proiect în care m-am implicat de-a lungul timpului este SIF (SNSPA Internship Fair). Am reușit să îi prind prima ediție din tabăra curioșilor, nu din cea a voluntarilor, însă de cum am pătruns în universul CeCOP am decis că nu voi rata nici o ediție viitoare. Așa se face că anul trecut am ajutat la dezvoltarea conceptului SIF12, am avut grijă de blog și am colecționat zâmbete la eveniment fiind fotograful desemnat.
A fost o provocare de proporții să rezistăm presiunii organizării evenimentului; fiecare zi aducea noi situații de soluționat și decizii de luat. Cu toate acestea, faptul că am avut mereu alături niște colegi extraordinari m-a făcut să simt că orice este posibil. Alături de oameni deosebiți, îți găsești noi puteri! Așa că ne-am mobilizat, am adus la SIF companiile și ONG-urile care au oferit internshipuri, participanții au adus potențial și voie bună, astfel încât a ieșit un eveniment de toată splendoarea. Îmi amintesc și acum orele de după eveniment când toată echipa organizatoare stătea și povestea momentele amuzante de pe parcursul celor două zile de foc.
Deși se poate spune că anul trecut a ieșit superb, eu consider că anul acesta va ieși chiar și mai bine. Ne-am pus cu burta pe muncă de mult timp deja. Echipa SIF13 este formată din exact 13 voluntari pasionați și dedicați. Fiecare vine în echipă cu ceva anume care îl face unic și indispensabil. Muncim pe rupte și ne batem în feedbackuri, însă nu ne pierdem cu firea. Avem un manager de proiect care ne ține cu picioarele pe pământ și ne arată constant că are încredere în noi. Eu mă simt ca într-o familie micuță și simpatică.
Sigur că ne petrecem majoritatea timpului schițând strategii și discutând despre canale de comunicare și parteneriate alese, însă ne leagă ceva mai mult decât atât. Mergem la evenimente culturale, ieșim să dansăm, am făcut Crăciunul împreună – suntem mai mult decât o echipă de implementare a unui proiect, suntem prieteni. Pentru mine oamenii ăștia extraordinari au apărut atunci când aveam cea mai multă nevoie de ei. Mă înțeleg, mă ajută, mă validează ca ființă umană. Sunt absolut sigură că având o asemenea fundație pentru un grup de voluntari, nu există vreo șansă ca proiectul să nu iasă fain. Nu poți să faci o rețetă rea, atunci când ingredientele principale sunt dragostea și respectul.”
Aşadar, credem că voluntariatul îmbracă multe forme şi are multe poveşti frumoase. Povestea ta care este?
