Pe Coco nu o cunoscusem până acum câteva săptămâni când am intrat pentru prima dată pe blogul ei, curioasă să aflu cât mai multe despre această fată care ”trăiește la altitudine”. Da, la altitudine, la propriu. O fată de 17 ani din Râșnov care a știut să profite din plin de minunățiile zonei în care s-a născut pentru a-și urma visul. Probabil că mulți dintre noi încă visează la vârsta de 10 ani la ce o să facă ”atunci când vor fi mari”, însă Coco a hotărît să treacă peste această etapă începând să practice direct pasiunea ei cea mai aprinsă: alpinismul.
Și odată pornită la drum nici că i-a mai stat ceva în cale: ce spuneți de faptul că din 23 ianuarie 2012 a devenit prima alpinistă din lume care a încheiat Circuitul SEVEN VOLCANOES al celor mai înalți vulcani de pe fiecare continent și singura alpinistă din lume în echipa care a facut premiera pe Muntele Sidley – Antarctica?
Dar de faptul că deține în acest moment 7 recorduri mondiale de vârstă si două europene? A atins 6 vârfuri din Circuitul SEVEN SUMMITS al celor mai înalte vârfuri de pe fiecare continent și planurile ei sunt încă în dezvoltare.
O viață trăită cu adevărat la înălțime, nu-i așa?
Cred că primul impact asupra mea a fost modestia cu care mi-a mulțumit pentru interesul pe care noi l-am avut pentru ceea ce ea face cu atâta determinare, pasiune și naturalețe. Și dacă tot suntem acum, aici, noi am vrea să fim cei care-i mulțumesc pentru curajul, perseverența, sinceritatea, zâmbetul și în același timp seriozitatea de care dă dovadă în ceea ce face, devenind un adevărat ambasador pentru toți tinerii din România și nu numai, care vor să se afirme practicând ceea ce le place și devenind cei mai buni atunci când cred în asta.
Haideți să-i ascultăm împreună povestea ce izvorăște din aceste răspunsuri scurte dar pline de sinceritate și determinare.
Ce te-a motivat în hotărârea ta de a începe să practici alpinismul?
Eu locuiesc la Râșnov, un loc înconjurat de munți, unde familia mea venise tocmai pentru a putea practica sporturi și activități montane. Din camera mea se vede Piatra Craiului, din sufragerie se văd Bucegii iar din spatele curtii încep trasee ce duc în Postăvaru. Așa că împreună cu tatăl meu, sunt pe munte de când mă știu, hotărârea de a practica alpinismul ca sport venind la 10 ani, odată cu prima ieșire in Alpi.
Povestește-ne puțin te rog, din prima experiența legată de această activitate atât în România cât și în afara țării.
Prima dată, cum v-am zis, a fost la Omu cu părinții mei. După asta am mai mers pe munte în România, insistând mereu să mergem si pe alți munți, să vedem și alte locuri. La 10 ani am mers prima dată în Alpi. M-au impresionat foarte mult…Acolo era ceva ce nu mai văzusem niciodată: munți mult mai înalți decât la noi, ghețari, altitudine. Am întâlnit oameni care mi-au povestit cum e în expediții mari, cum se iau decizii pe munte, cum se antrenează și alte lucruri pe care eu nu le știam și nu avusesem unde să le întâlnesc până atunci.
Citind despre tine și despre ceea ce faci de atâția ani mi-am dat seama că în acest moment reprezinți un ambasador al curajului, perseverenței și încrederii pentru tinerii din România și nu numai. Cum este însă Coco cea de fiecare zi? Cum decurge o zi obișnuită pentru tine?
Pentru mine, o zi obișnuită începe cu mersul la școala de la 8 dimineața până la 14 sau la 15, apoi antrenament și învățat. Pasiunea mea este mersul pe munte, așa că încerc să fac cât mai multe lucruri care să mă ajute acolo.
Care crezi a fost cea mai mare provocare cu care te-ai întâlnit până acum de-a lungul expedițiilor tale?
Au fost două expediții, din cele 21 făcute în ultimii 4 ani, care au reprezentat premiere. Pe Muntele Giluwe, cel mai înalt 
Vulcan din Australia și Oceania, eram prima echipa din România și în primele 10 din lume, și pe Muntele Sidley, cel mai înalt Vulcan din Antarctica, eram în prima echipa din lume. Sentimentul parcurgerii unor zone necunoscute și neexplorate este deosebit.
Cum crezi că te-a ajutat pe tine până acum drumul pe care l-ai ales și tot ceea ce presupune el?
În primul rând fac ceea ce îmi place și asta e foarte important, apoi viața pe care o ai pe munte se poate asemana și înveți lucruri legate de orice altceva.
Ești o tânără despre care se poate spune că până în momentul de față și-a atins aproape toate obiectivele propuse.
Ce sfat i-ai da acum unui tânâr care are tendința să creadă că de la a-și dori ceva până la a îndeplini lucrul respectiv este un drum mult prea lung?
Daca își doresc cu adevărat să facă ceva și dacă chiar le place înseamna că niciun drum nu este prea lung.
Dacă nu ar fi alpinism ar fi…
Nu m-am gândit ce ar fi dacă nu aș merge pe munte. Asta fac și asta îmi place să fac, așa că nu are rost să îmi pun problema asta.
Care sunt planurile tale de acum pentru perioada care urmează?
Pentru 2012 am în plan două expediții: una la Polul Nord în Martie si una la Polul Sud în Decembrie – ambele pe schiuri. Dacă ajung la ambii poli în același an aș fi cea mai tânără femeie care reușește acest lucru și a șaptea din lume. Probleme este că până acum, deci la două saptamani de plecarea programata la Polul Nord, nu am finanțarea necesară. Așa că, de acum înainte, voi vorbi numai de planurile ce depind de mine, fiind jenant să încurci o expediție internațională și să mediatizezi niște intenții pe care nu le vei realiza din lipsa de sprijin sau interes față de activitatea ta.
Deci planurile mele de viitor sunt: organizarea pe 28 – 29 iulie 2012 a evenimentului “Cheile Rașnoavei Adventure” format din Concursuri de: maraton montan, mountain bike și duatlon. Planul mai amplu si de lungă durată este “7 munți din grădina Carpaților” cu promovare, trasee de amatory, trasee de competitive în sporturi montane pe tot cuprinsul anului în: Bucegi, Piatra Craiului, Fagaraș, Retezat, Metaliferi, Rodna și Ceahlău.
Îți mulțumim Coco pentru că ne reprezinți și mult succes în viitor!
