Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Teatrul care spune “NU” discriminarii

Premiat in Olanda cu locul 1 la secţiunea “Cel mai invovativ proiect de tineret”,  “Volunteering for all – Teatrul social” invaţă tinerii să ia atitudine în apărarea valorilor morale şi să se confrunte cu discriminarea.

Proiectul, iniţiat de Fundaţia Chance for life în parteneriat  cu organizaţia “Stichting Commundo” din Olanda , şi-a desfăşurat anul acesta, cea de a treia etapă, în oraşele Braşov şi Sibiu. Caţiva tineri olandezi împreună cu voluntari români au  parcurs un program de dezvoltare a spiritului civic a cetăţenilor ,contribuind astfel şi la dezvoltarea comunităţilor româneşti.

Abordând teme ca  discriminarea şi consecinţele acesteia, valorile interculturale,  voluntariatul şi  modul în care această activitate este percepută in societatea de astăzi, teatrul social nu necesită numai implicarea fizică a actorilor – ci şi a publicului, acesta fiind invitat pe scenă pentru dezbaterea anumitor probleme de discriminare şi găsirea unor soluţii cât mai realiste pentru problema curentă.

Teatrul social nu identifică doar problemele pe care alţii le pot avea , ci speculează că  oricare dintre noi am putea fi puşi în situaţia de a face faţă unei dizabilităţi. Scopul proiectului nu este numai acela de a amortiza discriminarea: el arată că dizabilităţile nu înseamnă neapărat inferioritate – o persoană poate urca oricât de sus doreşte pe scara socială sau materială şi  toţi suntem la fel de capabili de a realiza fapte măreţe , iar pentru aceasta, un singur lucru este absolut necesar : dorinţa de implicare ! Astfel, proiectul creşte moralul, stima de sine şi incurajează toţi oamenii să fie activi in societate. Pe langă educaţia democratică a cetăţenilor români, proiectul a întărit şi poziţia  României pe harta europeană. O parte din voluntarii olandezi ce au participat la acest proiect, vor împărtăşi experienţa lor în cele ce urmează, precum şi impresiile pe care şi le-au format în urma vizitei în România.

Cu ce te mândresti cel mai mult din participarea la acest proiect?

“Sunt foarte mândră de mine deoarece mi-am depăşit anumite temeri – spre exemplu, eram puţin speriată de a vorbi ăn faţa publicului din Sibiu despre discriminare, insă ideea teatrului social m-a incântat foarte mult, şi am spus că desigur, de ce nu? A fost o experienţă grozavă!”, mărturiseşte Tamara.

ANNE, nu ştia prea multe despre Romania, însă puţinul pe care îl auzise a fost suficient să-i alimenteze curiozitatea şi să-i motiveze implicarea în acest proiect.

1. Cum ai descrie România din ceea ce ştiai înainte să vii aici şi impresia lasată dupa vizita facută?

Ceea ce auzisem înainte a fost ca este o ţara foarte saracă. Într-adevar,am văzut şi zone mai sărăcăcioase în România, însă ceea ce mi-a plăcut a fost că oamenii sunt dornici de implicare, este o ţară cu potenţial şi localnicii dau ce au ei mai bun pentru dezvoltare. Nu am vizitat prea mult, am stat în oraşul Braşov, unde sunt multe biserici medievale şi un peisaj incântător.

2. Care consideri ca a fost cea mai provocatoare parte a acestui proiect si cu ce te mândreşti cel mai mult?

Cred că cel mai dificil lucru a fost să echilibrez balanţa dintre activităţi şi oameni şi tototdată să-mi fac timp şi pentru mine. Am fost alături de alţi zece oameni pentru două saptamani, timp în care am avut grijă de cei cu dizabilitaţi – uneori era greu să-mi gasesc momente pentru mine.

Mi-a placut că am invăţat cum să am grijă de alţii, cum să abordez arta teatrală într-o ţară în care nu cunosc limba şi cultura şi cum să mă adaptez.

Anke, alt voluntar al acestui proiect, mărturiseşte că, deşi ştia că România face parte din Uniunea Europeana, nu avea idee unde se afla pe hartă. Însă, auzise că statul român a cunoscut o oarecare dezvoltare în ultimii ani şi a venit să vadă despre ce e vorba.

1. Cum ţi se pare România, acum că ai fost o parte a ei?

Când familia şi prietenii au aflat că vin în Romania să lucrez alături de copii cu dizabilităţi au fost puţin şocaţi şi temători. În Olanda, impresiile despre sistemul sanitar român nu sunt chiar cele mai bune – aceasta din cauza unor filmuleţe care au fost prezentate mai demult la TV. Încă din prima zi, mi-am dat seama că nu am de ce să mă tem, nu am avut impresii negative.  Oamenii erau politicoşi şi dornici să ajute. Familia şi prietenii au fost plăcut surprinşi când le-am povestit ce frumos este aici.

2. Ce ţi-a placut cel mai mult in ceea ce priveşte implicarea ta în acest proiect?

N-a fost greu să mă adaptez unei noi culturi, însă a fost o provocare. Sunt fericit că am fost de ajutor, şi m-am implicat în activităţi dincolo de zona mea de confort.


Articole asemanatoare:

Tags: , , ,