Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Andreea-Ioana Niţescu On May - 26 - 2011

In ultima vreme am tot avut ocazia sa cunosc oameni dedicati. Oameni in fata carora sa spun “Jos palaria!”.  De multe ori cand cunosc un om dedicat, imi pun multe intrebari: de unde vine atata motivatie, de unde atata implicare, de unde vin satisfactiile etc. Multe dintre aceste intrebari nu am mereu ocazia sa le pun persoanelor care ma impresioneaza. Insa de data aceasta, cu ajutorul Blogunteer, ocazia a aparut.

Daniela Neagu, pe scurt Della, voluntar la proiectul “Punti catre Cunoastere” este o persoana care ne-a impresionat pe cei care am avut ocazia sa lucram cu ea, atat prin dedicatia ei pentru ceea ce face cat si pin firea ei deschisa si imaginatia de care da dovada atunci cand lucreaza cu copiii.

In primul rand, ce inseamna pentru tine proiectul “Punti catre Cunoastere” si de unde vine atata motivatie pentru desfasurarea activitatilor la centru?

Punti catre Cunoastere pot spune ca ma reprezinta, este o modalitate de a ma recunoaste si a ma descoperi pe mine in alte ipostaze decat cea de cadru didactic /studenta. De mica incercam sa ma joc de-a profesoara si asezam papusile si le invatam poeziile mele de la gradinita si in toata perioada pana sa ajung sa fac ceea ce fac acum , am tot cautat oameni cu care sa impartasesc ceea ce stiu atat cat ma pricep si eu ca doar stii ca ‘Omul cat traieste invata!”.

Motivatia este dorinta mea de a vedea satisfactie sau un strop de fericire in ochii tristi de copil. Nici un copil nu merita sa fie trist si daca  eu pot face ceva , macar sa misc o piatra un milimetru in acest sens , cu draga inima…

 

Care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai legata de copiii de la centru?

Daca ar fi sa aleg cea mai frumoasa..sincer nu cred ca as reusi pentru ca fiecare vizita acolo, fiecare activitate reprezinta o amintire foarte frumoasa si consistenta pentru sufletul meu. Insa la cea mai frumoasa ati fost toti partasi la ea (Donatiile din data de 15 aprilie)  si in ciuda oboselii fizice niciodata parca nu m-am simtit mai usurata si mai plina de multumire ca in acea zi!

 

Multa lume deja te cunoaste. Ai vorbit telespactatorilor depre proiectul “Punti catre Cunoastere”. Cum te-ai simtit atunci? Ce a insemnat experienta asta pentru tine?

Experienta TV a fost una extraordinara in ceea ce ma priveste, insa avand in vedere scopul  acestei aparitii , faptul ca eu am aparut la tv nu se poate compara cu ceea ce am vrut sa realizam prin acea ora in care am vorbit despre copii, nevoile lor, conditia si motivele pentru care au ajuns sa fie in acea situatie trista. Experienta in sine nu ar fi valorat absolut nimic daca nu avea un ecou in randul societatii civile.

 

Ai coordonat activitatea de Paste de la centru. Ziua aceea a fost un succes garantat. Bucuria s-a vazut pe ambele parti. Care a fost cea mai mare satisfactie legata de activitatea respectiva?

Cea mai mare ….faptul ca in  ambele tabere de copii s-a vazut bucuria de a darui si de a primi intr-un mod atat de delicat cum numai un copil e capabil sa o faca. Modul in care s-au oferit cadourile si cum au interactionat  unii cu altii m-a facut sa ma simt foarte mandra atat de copiii de la centru cat si de elevii mei. Contactul lor cu alti copii a fost benefic si odata cu aceasta vizita stima lor de sine a crescut deoarece eu mi-am instruit elevii sa se comporte asa cum se comporta intre ei. Si acest lucru s-a vazut din plin. Era o atmosfera plina de candoare si puritatea varstei minunate pe care o aveau ambele categorii de copii.

 

Stii cum se spune, ca din fiecare lucru pe care il faci, inveti cate ceva. Ce ai invatat din experienta asta?

Am invatat inca o data ca ” Daruind vei dobandi”. Acest aspect pe mine m-a patruns adanc in suflet si am realizat ca in ciuda atator rautati care exista intre oamenii adulti, totusi inca intre copii a mai ramas puritate si inocenta si fac toate lucrurile sa fie atat de simplu de realizat, pe cand noi adultii gasim intotdeauna calea cea mai grea, calea plina de obstacole in speranta ca ne vom pierde cumva avantul si vom renunta. Ca adulti ne caracterizeaza egosimul. Ar trebui totusi sa invatam de la copii simplitatea si bucuria vietii, pentru ca pana la urma in asta consta viata, in micile momente in care stii ca ai putut aduce prin contributia ta un zambet de fericire pe chipul mohorat al unui copil care nu merita sa aiba viata pe care o duce.

 

Care sunt planurile tale de viitor? Ce ai de gand sa faci in viitorul apropiat?

Planuri de viitor…. De la o vreme am renuntat sa mai gandesc pe termen lung. Totusi, desi sunt implicata in foarte multe lucruri in mod sigur voi avea tangente cu lucrul cu copii, indiferent daca vor fi activitati planificate sau doar spontane. Pe parcursul vietii mele in permanenta am avut tangente cu copiii si cred ca asta ma va “urmari” si mai tarziu!

Va multumesc pentru tot !

 

Ii multumim si noi Dellei pentru ca ne-a raspuns la intrebari si ii uram mult succes in tot ceea ce face.  Avem multe de invatat de la ea!

Articole asemanatoare: