Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Anca Stefana On July - 23 - 2017

Binele nu o duce foarte bine în România, dar sunt foarte mulți oameni simpli care fac bine, pe cont propriu sau prin mijloace proprii.

Sunt oameni care renunță la familie sau la timpul lor pentru a se dedica binelui comun. Sunt cei care își doresc să facă ceva cu timpul lor și aleg să-i facă pe ceilalți să zâmbească.

Asociația Șansa Ta a derulat zeci de proiecte sociale pentru cei aflați în nevoie, oferă zilnic o masă caldă pentru 150 de oameni ai străzii și are în grijă o familie cu 12 copii. Despre toate șansele pe care le oferă celor din jur am stat de vorbă cu Gabriel Ciobotaru, președintele asociației.

1.  Sunt foarte multe proiecte sociale pe care le-aţi desfăşurat, de-a-lungul timpului, pentru copii, tineri sau persoane din diverse categorii defavorizate. Cum ar arăta, pe scurt, un inventar al faptelor bune pe care le-aţi făcut, până în prezent?

Un “inventar” al faptelor bune presupune comunicare, empatie, curaj – de acestea avem nevoie pentru a construi fapte bune.

În final, faptele bune se centrealizează prin mulţumirile şi împlinirea nevoilor celor aflaţi în dificultate.

„Inventarul” Şansa Ta include multe proiecte dezvoltate în sprijinul comunităţii, precum „O şansă caldă” (o masă caldă oferită în fiecare joi persoanelor fără adăpost din Bucureşti, proiect premiat anul acesta la Gala Societăţii Civile cu locul I), ,,Zâmbetul din cutie” (cadouri de Crăciun, împachetate în cutii de pantofi, oferite copiilor nevoiaşi), Cupa „Şansa Ta” (o competiţie de fotbal pentru copiii orfani sau săraci), „Voluntar pentru sănătate” (controale medicale gratuite), „Rechizite pentru viitorul tău” (rechizite şi ghiozdane oferite copiilor săraci sau celor din centre de plasament) sau „Să construim speranţe împreună” (construirea de case pentru familiile sărace). Asociaţia Şansa Ta a inaugurat în 2015, la Buftea, o sală de calculatoare, unde își propune să alfabetizeze digital peste 100 de copii proveniți din familii sărace, şi în 2016, în judeţul Dâmboviţa, un „Conac social” unde găzduieşte şi educă copii orfani sau lipsiţi de posibilităţi.

2. Îi sprijiniţi activ pe cei lipsiţi de resurse sau curajul de a merge mai departe. Ce vă motivează pe acest drum al dăruirii voluntare?

Viaţa de voluntar este un stil de viaţă, cu care m-am obişnuit de ani de zile: am crescut într-un centru de copii, am învăţat de la alţii cum să ajut, însă chemarea a venit din interior. Prin urmare, voluntariatul a devenit parte din viaţa mea încă de când eram elev şi îmi ajutam colegii din centrul de copii.

Voluntariatul este una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat, chiar dacă am întâmpinat critici ce vizau lipsa remuneraţiei. Din fericire pentru mine, faptul că voluntariatul nu este plătit, reprezintă unul dintre cele mai mari beneficii pe care le poate aduce cuiva. Spun asta deoarece motivaţia intrinsecă joacă un rol predominant în acest caz.

Am creat Asociaţia Şansa Ta pentru a le da şi altora şansa sa fie parte din sociatatea în care trăim, bucurându-se de mai multe beneficii.

Ceea ce mă motivează este faptul că îi ajut pe cei din jur – nu am timp să fiu trist sau să mă îmbolnăvesc, pentru că ştiu că cineva are mereu nevoie de mine.

Voluntariatul este un domeniu care îţi intră în sânge, odată ce l-ai descoperit. Sunt de părere că voluntariatul contribuie major la dezvoltarea societăţii civile, în special pentru că pregăteşte viitorii lideri, care ştiu că merită să mergi până la capătul lumii. Categoric, lumea voluntarilor nu e lumea oamenilor materialişti, ci a celor care au o viziune despre cum ar trebui îmbunătăţită societatea.

3. Sunt probabil zeci de poveşti mai puţin fericite pe care le-aţi întâlnit în decursul atâtor activităţi de voluntariat. Ne puteţi spune câteva momente care v-au impresionat?

Poveşti sunt multe, deosebit de multe, însă una a ieşit în evidenţă – Asociaţia Şansa Ta are grijă de o familie cu 12 copii, pe care îi ajutăm să crească frumos şi să meargă la şcoală, chiar daca sunt foarte săraci. Ei locuiesc cu tatăl, iar mama lor vine rar acasă din cauza unei situaţii în care se află, însă copiii sunt simpli, îngrijiţi şi fac faţă provocărilor, cu sprijinul pe care încercăm să îl oferim constant.

4. Proiectul „O Şansă Caldă” a fost recent premiat la Gala Societăţii Civile. Oferiţi zilnic o masă caldă pentru 150 de oameni fără adăpost din zona Gării de Nord. Ce înseamnă pentru ei acest gest?

Oamenii străzii ne cunosc de 6 ani şi vin mereu în locul binecunoscut din Gara de Nord, unde primesc haine, hrană, asistenţă medicală, consilere etc. În plus, dacă e nevoie, îi ajutăm să îşi obţină şi actele de identitate (în cazul în care nu le-au avut niciodată sau le-au pierdut). Noi suntem o familie pentru ei. Iar gestul voluntarilor noştri arată că mai sunt oameni care ies din zona lor de confort săptămână de săptămână, pentru a-şi ajuta semenii, ceea ce e minunat.

5. Cum arată o zi din viaţa acestor oameni, cu ce tip de probleme se confruntă şi cum priveşte societatea românească, în ansamblu, situaţia acestor oameni ai străzii? (Spuneaţi, în cadrul Galei, la momentul premierii, că sunt consideraţi suboameni).

Tabloul trist al oamenilor fără adăpost a devenit unul obișnuit pentru ţara noastră. Casa lor este strada. Îşi duc zilele de azi pe mâine sub cerul liber, se hrănesc din coşurile de gunoi, dorm prin parcuri, canale sau scări de bloc. Şi, totuşi, trăiesc. Respiră acelaşi aer şi calcă acelaşi pământ asemenea celorlalţi muritori, realmente dezgustaţi de prezenţa lor.  Copii, tineri sau bătrâni, cei mai mulţi oameni ai străzii – cum sunt numiţi generic – cerşesc pentru o bucată de pâine.

Cauzele pentru care unii oameni ajung în stradă? Pe primele locuri sunt divorţurile, conflictele familiale, pierderea locuinţei, imposibilitatea de plată a întreţinerii şi a chiriei. Cele mai multe persoane care ajung pe stradă sunt bărbaţii. Odată ajunşi sub cerul liber, aceşti oameni se şochează. Se trezesc deodată într-o situaţie în care nu au mai fost până atunci, se simt neajutoraţi şi nu ştiu cui să ceară ajutorul.

Lipsa actelor, lipsa unui loc de muncă, lipsa hranei – îi transformă în “suboameni”, o categorie la care îi limitează societatea de astăzi.

6. Viaţa socială nu o duce foarte bine în România – familii care trăiesc în sărăcie limită, tineri în prag de abandon şcolar sau bătrâni fără adăpost. Încercaţi să construiţi speranţe pentru ei, dar ce putem face noi ca societate, în ansamblu pentru aceştia?

Aşa este! Însă avem şi multe speranţe, pentru că societatea se implică din ce în ce mai mult, vrea să dăruiască… apar tot mai multe ONG-uri care dedică timp şi resurse acestor categorii. Împreună putem reuşi să schimbăm în bine lumea!

Iar noi, toţi, trebuie să fim săritori, deschişi şi pozitivi. Să fim un exemplu pentru cei din jur, un exemplu de curaj şi bunăvoinţă, şi să aratăm că se poate!

7. Cum v-a schimbat toată această activitate dedicată binelui comun (pe dvs sau pe cei din echipa asociaţiei) şi de ce ar trebui să vă urmăm exemplul?

Calea de realizare a binelui comun şi a păcii este, înainte de toate, respectul faţă de viaţă.

Toată activitatea pe care o desfăşurăm ne-a ajutat să ne organizăm mai bine, să evoluăm. Tot ce facem ne motivează şi mai mult: să vezi că cel de lângă tine are o şansă la viaţă te ajută pe tine să te vindeci de golurile pe care viaţa ți le-a scos în cale. Fiecare gol trebuie umplut prin fapte – aceasta este misiunea noastră ca oameni pe pământ.

Exemplul nostru îi motivează şi alţii care, dând o mână de ajutor, pot scăpa de supărări sau chiar de depresie aducând zâmbetul pe buze altor oameni şi primind mulţumiri sincere.

Articole asemanatoare:

Posteaza un comentariu