Totul are un început, mai ales când este vorba despre experiențele de viață. Am crezut inițial că prima saptămână din acest schimb de tineri va fi cea mai grea din pricina acomodării sau a faptului că nu ne cunoșteam prea bine între noi. Nimeni nu și-ar fi imaginat că ultima zi va fi de fapt cea mai dificilă. Cine ar fi sțiut că eram pe cale să ne creăm prietenii care par a dura mult timp? Și încă pe atât, toți eram pe cale să ne întoarcem cu un bagaj extra de informații și experiențe super interesante. De asta schimburile de tineri, ne-am convins, sunt cele mai tari!
Cine spune că 6 sau chiar 50 de oameni diferiți nu se pot înțelege? Să nu mai spună cine-ar zice!
Spre Austria, cetățeni!
Pe 14 august 2015 ne întalneam în aeroportul Otopeni patru moldoveni și doua bucureștence pentru a pleca în Austria, mai exact în Klaffer am Hochficht, timp de două săptămâni. Pe scurt, 6 personalități cu caractere puternice, dornice de aventură: Simona Năstase – liderul nostru de grup, Ștefan Ceparu omul serios și calculat, Răzvan Roșu personalitatea opusă lui Ștefan, Andreea Mardare cea care se strâmbă în poze, Ana Badea cea care își face ușor prieteni și Daniela Matei – the funny one! Deși am petrecut mult timp prin tramvaie, trenuri și metrouri, a fost un prilej bun de a ne cunoaște. Pot spune că a meritat fiecare părticică de drum, având în vedere că destinația a fost grozavă!
Încă din prima zi, am avut posibilitatea de a ne orienta către un workshop pe stilul nostru, alegerile fiind cultură, cercetare și teatru. După repartizare, fiecare a avut parte de activități numeroase. Așadar, eu (Andreea) și Răzvan am mers în grupul de cultură, Daniela și Ana în grupul de teatru și Ștefan în grupul de cercetare.
Teatru: Cum tema proiectului a fost “70 de ani după cel de-Al Doilea Război Mondial“, am ales să împărțim piesa în 3 acte. Actul 1: 1945 ziua eliberării din lagăre. Actul 2 : trebuia să fie ceva între viața de acum și viața de atunci, iar noi toți am fost de acord să prezentăm perioada anilor 1960-1990. Am vrut să arătăm revolte semnificative din istorie cum ar fi The Hippie Movement din 1969 și căderea zidului Berlinului care separă cele două lumi: estul și vestul. Pentru ultimul act am ales 2015. Spectacolul a fost construit din ideile noastre și facilitatorul le-a pus cap la cap și a mai intervenit cu câteva detalii scenice.
Cultura: Am încercat fiecare să definim cultura și am ajuns la concluzia că ea reprezintă modul diferit în care facem lucrurile obișnuite. Așadar, am luat ca reper anumite secțiuni aparținând culturii, cum ar fi: lifestyle, artă, sport, sărbători, religie și componența familiei. Fiecare țară a ajuns astfel să prezinte dansul și mâncarea sa tradițională.
Cercetare: În urma discuțiilor, s-a împărțit perioada 1945-2015 în 7 decenii distincte, care cuprind evenimente importante de ordin economic, politic, cultural și social ale țărilor participante.
Momentul cel mai marcant al acestui schimb de tineri a fost atunci când am vizionat un film al lui Alfred Hitchcock despre situația prizonierilor din lagărele din Germania în anul 1945. Ce ne-a sensibilizat și mai mult a fost vizita la lagărul de concentrare Mauthausen. În timpul vizionării filmului, refuzam să cred că imaginile derulate in fața mea sunt adevărate. Pe cât de mult mă tulbura imaginea, mă tulbura și cuvântul sau discursul supraviețuitorilor. Unii începeau să plângă, numai când se gândeau la ceea ce au trăit în lagărele de concentrare, ca și cum întrebarea intervievatorului le străpungea sufletul. Vedeam concomitent o dezumanizare a soldaților și a prizonierilor. Cât despre vizita la Mauthausen, pentru unii a fost o transpunere în scena filmului, pentru alții o dorință de a nega ceea ce s-a întâmplat.
De la celelalte țări am învățat ce e iubirea adevărată, când doi tineri, participanți de anul trecut, s-au reîntâlnit și li s-a organizat o „nuntă” de către organizatori. Am învățat să pronunțăm „Eh pardon” cu accent franțuzesc autentic și să dansăm în stil mare. Am învățat să nu ne îndoim de ceilalți și să avem răbdare să îi cunoaștem până la ziua plecării, mă refer mai ales la colegele noastre de cameră, care deși nu erau prea încântate de faptul că făceam dușuri târzii, în ultima zi au fost cele mai afectate de plecarea noastră. Am învățat că jocurile italienilor ni se potrivesc de minune, deoarece România le-a câștigat pe toate, iar când italienii au vrut să se lupte cu noi, i-am învins chiar și pe ei. Am învățat și de la Răzvan ceva, anume să fim atenți la bagajele noastre pentru a nu le pierde, nu-i așa, Răzvan?
Printre altele, am dedicat o zi austriecilor și una europenilor. Public Day, cea dintâi zi, a fost ziua în care toți am dansat, mâncat pe săturate din 9 bucătării diverse și ne-am simțit extrem de bine! Noi am ales să ne prezentăm cu o nelipsită sârbă românească, cu ciorbă rădăuțeană, bulz, chec, mici și… ceva țuică, vișinată, afinată.
De European Day, încă de dimineață, am intrat în atmosfera Jocurilor Olimpice, practicând scrima, crosul și oina românească. După care s-au facut prezentări interactive legate de sărbatorile unice, religioase, tradiții din țările participante, religie și stereotipuri. Noi am ales să prezentăm modul în care celebrăm Paştele, să vorbim despre Sânziene şi despre Anul Nou.
European Day a fost o zi plină de istorie în care am cunoscut un martor prezent la evenimentele din 1945, care în timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial lucra într-o fabrică din Mauthausen și care ne-a povestit atrocitățile întâmplate acolo. Am putut adresa întrebări martorului, organizatorilor și autorităților austriece și am ajuns la concluzia că politicienii n-au învățat tot ce trebuia după 70 de ani, existând și acum multe conflicte la nivel mondial.
Un sfat impresionant pe care ni l-a dat martorul a fost să avem grijă la persoanele publice pe care le susținem, pentru că și el, la rândul său, la vârsta de 11 ani striga „Heil Hitler” și după aceea a văzut cum toate persoanele din familia lui au murit în război.
Grupul de cercetare ne-a pregătit un traseu în jurul lacului, care conținea 7 opriri, fiecare oprire fiind un deceniu, arătând în prezentări compacte evenimentele majore petrecute în cele nouă țări în perioada 1945-2015. În final, am asistat la o scurtă piesă de teatru, care ne-a plăcut foarte mult, deoarece am văzut aceste evenimente despre care tot am discutat, privite dintr-o altă perspectivă, cea artistică.
Am mai avut parte de nelipsita distracție, de o excursie nemaipomenită la Linz și de momente ce trezesc sentimentul de bucurie o dată reamintite. Am dansat pe melodiile belgienilor seară de seară, am prăjit cârnăciori, am asistat la un concert pe lac, câte și mai câte.
Concluzii?
- Aș repeta experiența aceasta la orice oră din zi și din noapte, pentru că am învățat extrem de multe lucruri din diverse domenii;
- Voi ține legătura cu o mare parte din participanți, deoarece mi-au înmânat o parte din sufletul lor.
- Am întâlnit 5 români deosebiți, pe care îi iubesc extrem de mult și cu care am format o mini rețea, care cred eu, va fi durabilă și invincibilă în timp.
- Mă simt norocoasă că am avut parte de o așa experiență, că am putut fi un tânăr cu atitudine și că am putut să învăț și să fiu învățată!
Articol redactat de Andreea Mardare, participantă la schimbul de tineri ”After 70 Years”, realizat de organizația Kinderfreunde Mühlviertel din Austria.
