Pe 6 februarie 2015, dis de dimineaţă, ne întâlneam, pe aeroportul Otopeni, pentru zborul către Varșovia. Urma să plecăm în Cracovia. Iar de acolo, mai departe, în centrul orașului Zakopane.
Deși drumul a fost destul de lung și cam obositor, la sfârşitul celor opt zile de proiect, ne-am convins că a meritat fiecare kilometru. De ce? Pentru că, am întâlnit, încă din Bucureşti, 1o tineri curioși, plini de entuziasm și pregățiți pentru ceea ce, cel puțin pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase experiențe.
Zakopane s-a dovedit alegerea perfectă pentru acest proiect, peisajele completând perfect toată aventura noastră. Am aflat că între România și Zakopane există chiar o legătură istorică dacă ne gândim la costumele specifice acelei zone de munte din Polonia care seamănă cu cele românești. În plus, să te trezești în fiecare dimineață în fața munților plini de zăpadă este o experienţă care te încarcă de energie pentru întreaga zi. Locaţia aleasă de organizatori pentru acest schimb de tineri a fost una de nota 10+!
La început, credeam că cele 8 zile vor trece foarte greu. A fost și primul astfel de proiect la care am participat, astfel că nu îmi imaginam cum va fi și cât de scurt se va dovedi, în final. Totodată, cred că nimeni nu își imagina cât compot vom bea în Zakopane și cât va ajunge să ne și placă!
Pe scurt, ”Against Stereotypes Together for Europe”, ediția din Zakopane, a însemnat, următoarele:
Workshop-uri interesante, în cadrul cărora am împărtăşit părerile noastre referitoare la religie, stereotipurile pe care le avem față de vecinii noștri dar și alte teme legate de dialogul intercultural și interreligios.
Un joc urban distractiv care ne-a ajutat să ne cunoaștem și să descoperim Zakopane – În ciuda viscolului de afară, am plecat prin oraș să descoperim părerea oamenilor din zonă despre religie și despre rolul acesteia, dacă au sau nu stereotipuri, dacă au participat sau nu la proiecte europene. Am stat de vorbă cu ei, am făcut selfie-uri cu principalele obiective turistice şi ne-am încălzit cu vin fiert.
Energizere, jocuri, concursuri – nu contează dacă am câștigat sau nu, important e că ne-am familiarizat unii cu ceilalți și că am ajuns să ne facem prieteni noi.
Seri naționale cu mâncare specifică, băuturi tradiționale, costume și dansuri – adică toate ingredientele pentru distracție și pentru a ne cunoaște mai bine. Bineînțeles, noi am dus, printre altele, pălincă și vișinată, dulciuri și gustări românești.
Vizite culturale la Auschwitz și în Wadowice. Vizita la Auschwitz a fost marcantă, cel puțin pentru mine și cred că ne-a făcut să conștientizăm cu adevărat monstruozitatea acelor timpuri.
Într-o notă mai veselă a fost vizita la Wadowice, locul în care s-a născut Papa Ioan Paul al II-lea. Am aflat despre viața lui, despre rolul benefic al acestuia în lume în promovarea păcii și a dragostei, despre încercările prin care a trecut. Am intrat în biserica aflată lângă casă și nu am ratat nici degustarea prăjiturii despre care am înțeles că obișnuia să o mănânce Papa când era tânăr. Confirmăm că e delicioasă.
În final, multă distracție. Da, am petrecut momente frumoase împreună, am râs, am “suferit” împreună din cauza conexiunii proaste la internet! Am cântat, am dansat, am povestit tot felul de întâmplări și am plecat de acolo cu mulți prieteni noi și cu promisiunile de a ne vizita şi pe viitor.
Ne-am și filmat, ca să vă convingeți cât de bine a fost:
https://www.youtube.com/watch?v=2xTeoRBseCg&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=_DzkKjrp5SU
Oana Groza
