De curând, am avut ocazia să participăm într-un schimb de tineri, finanțat prin programul Erasmus+, în Ostra, Italia împreună cu alți 39 de tineri din toate colțurile Europei. Care a fost tema acestui proiect? Bullying-ul: cauzele/consecințele acestuia și drepturile copilului/tânărului. Cu ajutorul educației non-formale am învățat cum să prevenim bullying-ul și cum să îi ajutăm pe cei care trec prin situații de hărțuire. Piesele de teatru pe care le-am jucat, discuțiile pe care le-am avut, activitățile și toate jocurile ne-au făcut să observăm o altă latură a celor din jurul nostru, ne-au ajutat să fim mai înțelegători cu toată lumea deoarece niciodată nu știm ce se ascunde cu adevărat în sufletul cuiva.
Prima zi a fost dedicată jocurilor de cunoaștere și de formare a echipei, pregătindu-ne în acest fel pentru activitățile din zilele următoare. Începând cu a doua zi, fiecare țară a organizat câte un atelier pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine situația din țările participante și cum putem preveni situațiile intimidante, fie ele fizice sau psihice, asupra copiilor și tinerilor din jurul nostru. Fiecare activitate a fost originală, plină de entuziasm și creativitate. Când participăm nu numai că aflăm lucruri noi, dar și realizăm situația fiecărei țări și constatăm că nu numai la noi sau doar într-un loc există probleme ci peste tot, iar unele dintre ele sunt foarte similare.
Mi-a plăcut foarte mult schimbul de tineri din Italia. Subiectul, bullying-ul, ne-a unit într-un asemenea fel încât simțeam că suntem toți o familie până la finalul săptămânii. Am avut multe conversații bune pe care n-am să le uit niciodată.
Aloisa, 18 ani, Olanda
Ne-am distrat în timp ce învățam, ne-am depășit fricile și am crescut ca oameni. Am învățat că toți jucăm un rol important în societate, că un cuvânt are puterea de a schimba starea de spirit a unei persoane și că în fiecare dintre noi se află o persoană minunată, puternică, a cărei voce merită ascultată.
Cu ajutorul activităților ne-am șlefuit personalitățile și în același timp ne-am deschis în fața unor persoane care ne-au povestit despre cum decurg lucrurile în țara lor. Ne-au șocat poveștile lor, experiențele personale și ne-au făcut să ne gândim cât de norocoși suntem. Ne-au făcut să ne gândim de două ori înainte să spunem orice cuvânt și să începem să apreciem persoanele din jurul nostru.
Activitățile erau mereu diferite: jucam piese de teatru unde eram atât victima cât și agresorul, ne-am pus în locul altor oameni cu alt trecut și alt viitor, am luat parte la un „mock trial” unde am fost avocați și judecători, însa toate au avut același scop: să ne putem răspunde singuri la întrebările pe care le avem și nu le punem din diverse motive. Înainte de fiecare activitate a avut loc un „energizer”, un joc menit să ne alunge oboseala. O nouă zi, un nou joc.
Au avut loc și două seri interculturale în care fiecare grup de voluntari și-a prezentat țara. Nu voi uita prea curând dansurile tradiționale ale lituanienilor și slovenilor, cuvintele olandeze, expresiile portugheze și gesturile faimoase ale italienilor. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul că toată lumea știa melodia „Dragostea din tei”. Deși nu înțelegeau versurile deloc, cu toții cântau și dansau de fiecare dată când se auzea această melodie la boxe și, bineînțeles, a fost nelipsită de la
noaptea interculturală.
M-am simțit bine fiindcă am putut să-mi împărtășesc povestea fără să fiu judecat de către ceilalți. M-am bucurat să văd cum toată lumea era foarte prietenoasă și amabilă cu noi toți.
Jochem, 15 ani, Olanda
Ultimele zile au fost inundate de emoții și lacrimi când ne pregăteam de evenimentele finale. Cu toții am ales să arătăm ce am învățat, ce ne-a impresionat și ce va rămâne mereu cu noi prin intermediul unor scurte filmulețe. În timp ce le vizionam, retrăiam momentele petrecute cu persoanele cu care deja formasem o legătură incredibil de strânsă și deși trecuseră numai cinci zile, simțeam că ne cunoaștem de ani întregi. Astfel, am ajuns la ziua plecării: o zi în care emoțiile au fost mai puternice decât noi, o zi în care am fost nevoiți să ne luăm la revedere de la prietenii noștri și să ne întoarcem la realitate, o zi caracterizată de lacrimi și îmbrățișări care parcă nu mai aveau sfârșit. Ne-am promis că ne vom revedea și, cu greu, ne-am despărțit.
Odată ce am ajuns înapoi în București, am insistat să le arătăm părinților și prietenilor noștri dansurile tradiționale pe care le-am învățat și nu am ratat nicio ocazie să vorbim despre toate momentele care au devenit amintiri plăcute: cum mergeam câte 15 persoane în același timp să ne luăm înghețată, cum ne jucam volei zilnic în piscină, cum am mers la mare (în Senigallia), cum stăteam seara târziu să dansăm și să vorbim și deși eram incredibil de obosiți preferam să stăm împreună în loc să mergem să ne culcăm.
Curajul este cuvântul cheie al întregului proiect. Avem nevoie de curaj pentru a ne deschide în fața celorlalți, pentru a vorbi cu oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, avem nevoie de curaj pentru a putea cere ajutor cuiva, pentru a trece peste o situație dificilă, avem nevoie de curaj pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru. Pot spune că toți ne-am găsit curajul de-a lungul acestei experiențe. Am legat prietenii, ne-am depășit fricile, am învățat și am plecat determinați să facem o schimbare în jurul nostru, fiindcă orice mic efort poate avea un impact puternic asupra tuturor.
Cred că a acest program a fost foarte bun pentru mine deoarece am învățat cum putem să prevenim bullying-ul și cum să-l recunoaștem. Totul a fost non-formal, cu metode captivante de învățare. Dar cel mai important, am creat niște prietenii care nu vor fi niciodată uitate.
Jose, 14 ani, Portugalia
*Articol redactat de Irina Dobreanu și Ilinca Pricope, participante la schimbul de tineri ”Stay Human 3: Bullying”, organizat de The Youth Company, în perioada 14-22 iunie 2018, în Italia.
