După ce, la începutul anului trecut, a părăsit poziția de coordonator la vechea asociație de voluntariat, pentru a-și începe propriul program educațional (Ajungem MARI) dedicat copiilor din centrele sociale, Iarina Ștefănescu a reușit să bifeze o listă impresionantă de noi inițiative, proiecte, parteneriate și idei grozave. Cireașa de pe tort a fost titlul de Voluntarul anului 2014 în domeniul educației, pe care l-a câștigat acum câteva luni, în cadrul Galei Naţionale a Voluntarilor. Aflăm despre toate acestea în interviul de mai jos, pe care Iarina l-a oferit echipei Blogunteer:
Blogunteer: Care este povestea din spatele Ajungem MARI? Ce te-a inspirat să creezi acest program educațional dedicat copiilor din centrele de plasament?
Iarina: Am lucrat o vreme la o altă asociație unde creasem și coordonam un proiect național de voluntariat. Era proiectul meu de suflet – învățându-i engleza într-un mod interactiv, tinerii voluntari le aduceau multă bucurie copiilor din centre sociale. Am văzut ce impact poate avea învățarea interactivă pentru copii, dar nevoile lor erau mai mari decat le puteam oferi prin doua ore interactive pe săptămâna și nu găseam în asociație susținerea pentru dezvoltarea programului.
Astfel că am încercat să colaborez cu o altă organizație care se ocupa exact de centre de plasament și mi-a promis sprijin în toate inițiativele. Ceea ce nu s-a întâmplat, deşi îmi aprobaseră programul educațional pe care voiam să îl implementez pentru copii. A fost un moment foarte greu, dar am decis să încerc singură în loc să caut susținerea unei alte asociații și să fiu poate iar dezamăgită. Credeam prea mult în proiect ca să nu îl pornesc. Și așa s-a născut Ajungem MARI, pe 8 iunie. Era și păcat să nu îmi fac curaj– aveam tot programul educațional în minte, parteneriate în plan, inclusiv promisiuni ferme de finanţare pentru două proiecte. Am descoperit atunci că pot face mai multe decât îmi imaginam.
B: Cu ce e diferit programul Ajungem MARI?
I: La Ajungem MARI ne dorim să îi formăm pe copiii instituţionalizaţi şi din familii sărace, să le dăm şansa să ajungă cineva, oameni mari responsabili şi independenţi, cu o educaţie solidă şi valori sănătoase. Prin cursuri şi activităţi urmărim să îi învăţăm, să le transmitem cunoştinţe, dar mai ales, vrem să le transmitem valori şi principii de viaţă, să le formăm abilităţi, să îi încurajăm şi să îi motivăm. Par multe lucruri pentru un voluntar, dar unindu-ne forţele, printr-o serie de proiecte care compun programul Ajungem Mari, se pot obţine rezultate spectaculoase. Asta se întâmplă când un copil participă la 3 cursuri pe săptămână cu 6 voluntari care îi sunt modele, tot săptămânal la un atelier de teatru, merge o dată pe lună la film cu voluntarii, vara merge într-o tabără de dezvoltare personală şi vizitează diverse locuri de muncă pentru a înţelege şi practic importanţa educaţiei.
B: Copiii din centrele sociale se confruntă cu o multitudine de probleme. Ce crezi că le lipseşte cel mai mult?
I: Material au cei mai mulţi de toate, însă emoţional sunt foarte afectaţi de abandon sau separarea de familie. Într-o activitate non-formală de teatru labirint i-am intrebat pe copii obsesiv ce îşi doresc cu adevarat. „O familie” a fost răspunsul tuturor şoptit partenerului din echipă. De multe ori vizitatorii centrelor sunt întâmpinaţi cu îmbrăţişări şi declaraţii de dragoste, înainte ca cei mici să le ştie numele. Mulţi nu cunosc profunzimea sentimentelor, se ataşează rapid de oricine, se încred în orice şi asta îi face foarte vulnerabili. Trebuie lucrat foarte mult la capitolele încredere în sine, comunicare şi relaţionare.
B: Care este cel mai de succes proiect derulat de la lansarea programului?
I: În mod sigur proiectul „Dă-ţi pasiunea mai departe” se bucură de cel mai mare succes. La 7 luni de la start s-au implicat în proiect 200 de voluntari din Bucureşti: 70 pe timpul verii, 150 în semestrul 2 şi acum poate vom avea 300 în semestrul 3. Am reuşit să lucrăm cu 300 de copii care abia îi asteaptă pe voluntari în fiecare săptămână. Voluntarii susţin în centre pregătire şcolară şi ateliere creative, aşadar voluntarii pot alege de la matematică şi engleză, la cinematografie, dans, teatru sau muzică. Acum programul se extinde şi în ţară şi vin multe solicitari din oraşe, dar şi din sate. Eu sper că vom ajunge treptat peste tot, pentru că educaţia e singura şansă a acestor copii abandonaţi sau săraci şi izolaţi.
B: Ştiu că voluntarii AjungemMari sunt cu adevărat speciali. Povesteşte-mi despre o întâmplare care te-a făcut să realizezi ce oameni grozavi ai lângă tine.
I: Ar fi atât de multe întâmplări de povestit! Am avut, într-adevar şansa să am voluntari extraordinari în echipă, care îşi folosesc toată energia să îi ajute pe copii. Cu toţii se implică foarte mult, îşi pregătesc cu grijă atelierele în aşa fel încât copiilor să le fie drag să înveţe, se bucură enorm de toate realizările lor – faptul că îi învaţă cuvinte noi, să scrie, ordinea operaţiilor, fotografie, dansuri şi multe altele, că îi învaţă să împartă, să fie buni şi generoşi, să se respecte unii pe alţii şi să îşi susţină colegii. Sunt lucruri care nu pot fi măsurate în cuvinte. Însă voluntarii care au facut gesturi deosebite au fost cei puşi în faţa unor situaţii dificile.
Silvia, Simona şi Raluca au suferit mult când 3 dintre copiii lor au fost mutaţi din centru într-un apartament de tip familial, dar i-au urmat pe copii şi acum fac ore de engleza, matematică şi teatru şi la centru, şi la apartament. Ba chiar le-au dus copiilor din apartament brad şi globuri şi au sărbătorit împreună, aşa cum au sărbătorit şi zile de naştere cu cei mici.
Oli şi Iulia lucrează cu adolescenţi de pe stradă, cu mari traume, care nu ştiu să scrie sau să citească nici la 16 ani, sau care nu au fost niciodată într-un muzeu. Astfel că că vin săptămânal cu tot felul de idei cât mai creative care să-i motiveze pe copii să participe: îi iau la plimbare şi în vizite la muzee sau fac experimente ştiinţifice care să le atragă atenţia. Copiii au fost foate miraţi când Oli a lăsat un pix să cadă şi i-a întrebat „De ce cade pixul?”. Nimeni nu i-a mai provocat în acest fel.
Corina şi Andreea mai fac o echipă extraordinară. Corina e scriitoare, iar Andreea e în lumea cinematografiei, dar nu se opresc la atelierele de scriere creativă: le-au cumpărat copiilor papuci, ghetuţe, au mers la mai multe centre să ajute mai mulţi copii, au tot felul de initiaţive şi idei şi pun mult suflet în promovarea cauzei.
Şi au mai fost voluntari care s-au tot gândit ce să facă pentru copii, cum să îi ajute mai tare. Theodora a strâns la petrecerea de Crăciun a facultăţii ei tot felul de lucruri în campania noastră „Donează ORICE!”, iar acum a reuşit să convingă nu unul, ci 4 cluburi de fotbal să primească un băieţel de la ora ei, cu bursă. Probabil va mai găsi încă 3 băieţi talentaţi să ocupe şi locurile oferite.
Am lăsat-o pe Ina la final. Ina are 17 ani acum şi este coordonator de voluntari. Coodonator pentru 150 de voluntari. A fost mâna mea dreaptă de la începutul programului Ajungem Mari – e foarte organizată şi matură şi reuşeşte să pună ordine printre ideile mele. Ina s-a numărat şi printre finaliştii secţiunii „Voluntarul Junior al Anului” la Gala Naţională a Voluntarilor. E grozavă!
B: Am aflat că, înainte de a merge în centrele sociale şi de a lucra cu cei mici, voluntarii voştri iau parte la câteva training-uri. Ce învaţă acolo şi cum îi ajută aceste training-uri să “ajute” mai departe?
I: La training-uri învaţă despre educaţia prin joc şi despre cum să o aplice pe fiecare materie, dar şi despre problemele copiilor instituţionalizaţi. Cum să evite conflictele, cum să le menţină copiilor atentia, cum se face linişte la oră fără ţipete, cum să îi încurajeze constant şi ce îi motivează pe copii. De fapt, la toate întrebările acestea ar putea răspunde fiecare dacă s-ar gândi un pic la întrebarea „Mie cum mi-ar plăcea să învăţ?”. Cât mai interactiv, prin jocuri de echipă, de mişcare, prin mici competiţii, cu multe exemple şi aplicaţii în viaţa de zi cu zi. Voluntarii mai învaţă cum să le transmită copiilor şi lucruri mai importante decât informaţii: valori pe care poate nu le întâlnesc în mediul lor, cum ar fi respectul pentru ceilalţi, fair-play-ul, solidaritatea, toleranţa. Prin exemple personale, prin poveşti cu tâlc, prin încurajarea comportamentelor pozitive, iar voluntarii pot observa după câteva sedinţe rezultatele. Şi se bucură atât de mult pentru fiecare succes! Chiar şi când reuşesc să îi înveţe să împartă cariocile, când implică în activităţi un copil marginalizat sau care nu răspundea sau când un copil îi zice colegului în loc de „Băi, taci că eşti prost!”, „Hai, mai, zi acolo, că ştii!”. Am postat pe pagina de Facebook Ajungem MARI poveşti ale voluntarilor de la ore, ca să înţelegeţi exact atmosfera.
B: Cum reuşiţi să vă finanţaţi proiectele?
I: Am pornit pe 8 iunie cu 0 resurse financiare, iar anul trecut ne-am finanţat prin evenimente sportive. Fondurile au fost alocate din start proiectelor: la Swimathon 5 fundraiseri au înotat pentru modulul de vară al proiectului de voluntariat, la Maratonul Transilvaniei, 6 fundraiseri au alergat pentru a le lua 10 biciclete copiilor şi pentru a-i învăţa să pedaleze, la Maratonul Bucegilor 10 fundraiseri au strâns fonduri pentru tabara de dezvoltare personală cu 30 de copii, iar la Ciclaton 14 ciclişti au pedalat 3800 de km în 5 zile pentru modulul de toamnă al proiectului de voluntariat. Fundraiserii s-au înscris în competiţii afirmând că sprijină cauza noastră şi au invitat prietenii să îi susţină cu donaţii. Cu paşi mici am reuşit să finanţăm astfel proiectele de anul trecut, iar efortul oamenilor de bine ne-a dat multă încredere şi speranţă. Dacă 4 oameni pot pedala 650 de km pentru proiectul nostru, înseamna ca nici noi nu trebuie sa ne oprim sub nicio forma!
Au mai fost şi câteva evenimente caritabile, unele organizate chiar de voluntari. Acum pregătim surprize mai jucăuşe şi concerte. Cine vrea să susţină învăţarea prin joc, o poate face participând la un atelier de râs, unde biletul va fi donat pentru Ajungem Mari, sau poate fi fundraiser – jucător în campionatul caritabil de Catan. Jucătorii îşi vor invita prietenii să îi susţină prin donaşii, iar din banii strânşi vrem să organizăm o tabără de dezvoltare personală pentru copii. Tabăra de anul trecut a fost pentru copii cea mai tare de până acum – ne-am împrietenit şi ne-am jucat în fiecare zi – jocuri de echipă, de încredere, de creativitate, lucruri pe care nu le fac în mod obişnuit. Se poate dona online pentru proiectele noastre pe site – http://www.ajungemmari.ro/implica-te/doneaza/, iar până pe 4 februarie fără comision şi pe Bursa Binelui – https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/Da-ti-pasiunea-mai-departe.
B: Tocmai aţi lansat un nou apel pentru noi voluntari şi am văzut că vă extindeţi în mai multe oraşe din ţară.
I: DA! E mare nevoie de educaţie în toată ţara şi marea mea dorinţă este să putem implementa programul educaţional Ajungem Mari peste tot! Începem acum cu oraşe mari, apoi sperăm să ni se alăture şi orase mai mici şi scopul final este să ne ocupam şi de educaţia copiilor din mediul rural. Cu voluntari de la oraş, cu transportul asigurat. Dar asta mai târziu, când vom avea fonduri şi mai ales, oameni implicaţi, iar oamenii potriviţi apar în timp. Acum nu am lansat apel la voluntariat în alte orase decât după ce am găsit un coordonator care să vină spre noi cu mult entuziasm. Nici nu are nevoie de prea multe resurse, poate fi chiar şi un tânăr de liceu, aşa cum se întâmplă la Buzau. Însă trebuie să fie responsabil şi motivat şi ceilalţi îl vor urma spre copii. Fie ca sunt copii din centrele de plasament, fie din medii defavorizate, educaţia prin joc şi încurajările voluntarilor le sunt extrem de benefice pentru a-i ţine la şcoală, motivaţi să înveţe.
Cei care vor să fie voluntari, în Bucureşti sau în ţară (în special Buzău, Râmnicu Sărat, Iaşi, Cluj, Oradea şi Timişoara), sau chiar coordonatori, ne pot trimite un e-mail la adresa office@ajungemmari.ro cu CV-ul şi o scurtă scrisoare de intenţie. Teoretic am încheiat înscrierile pe 29 ianuarie, dar ne e greu să refuzăm voluntari care vor să se implice. Sfatul este să trimită cât mai repede aplicaţia, ca să putem forma grupele şi să poată participa la training-uri modulul acesta. Activitatea la noi este structurată pe module ce se suprapun semestrelor sau vacanţei de vară. Modulul de primăvară începe pe 16 februarie şi se încheie pe 19 iunie, ultima zi de şcoală. Voluntarii merg în centre doar două ore pe săptămână, dar îşi pot lua din aceste două ore energie de la copii pentru toată săptămâna!
