A demarat primul program de Youth Leadership din Sud-Estul Europei. A ajuns Preşedinte Timișoara Toastmasters. A doua lui familie se află la Clubul Leo Timișoara. Vorbim de Cristian Onofrei, care la doar 23 de ani are realizări cu care alții se pot mândri după o viaţă întreagă. Cu un entuziasm molipsitor, Cristi are voluntariatul în sânge încă din clasa a IX-a.
Haideți să îi descoperim împreună povestea de voluntar, care cu siguranță nu este nici pe departe de a se fi încheiat!
Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?
Voluntariatul a ajuns sa fie o parte importantă a vieţii mele. Aproape tot timpul liber mi-l dedic voluntariatului şi o fac cu plăcere. Din punctul meu de vedere, fiecare persoană are o datorie faţă de propria-i persoană, o datorie faţă de familie şi o datorie faţă de societate. Voluntariatul este modalitatea prin care eu îmi îndeplinesc datoria faţă de societate.
Ce motivaţie ai avut când ai început să faci voluntariat ?
Am ajuns unde sunt acum fiindcă multe persoane mi-au dăruit timpul şi energia lor, fără ca eu să pot să le ofer nimic în afară de propria-mi recunoştinţă. Sunt convins de faptul că succesul unei persoane se clădeşte pe un efort comun al mai multor mentori. Atât la bine cât şi la greu, cineva în afara familiei mele a fost alături de mine şi m-a ajutat să mă dezvolt. Tocmai de aceea doresc şi eu la rândul meu să ofer mai departe timpul şi energia mea pentru a-i ajuta pe alţii.
O altă motivaţie puternică este bucuria unică pe care o simt atunci cand fac ceva pentru o persoană sau pentru o cauză fără să aştept nimic în schimb. Am crescut cu basmele noastre tradiţionale şi cu idealul de a face bine indiferent cât de greu este. Cred că prin activităţile mele de voluntariat îi ofer un motiv de bucurie adevarată copilului din mine. Iar acest sentiment plăcut nu-l pot simţi decât prin voluntariat.
Momentan, din ce ONG-uri faci parte şi de ce le-ai ales pe acestea?
Primul ONG în care am intrat este clubul Timişoara Toastmasters. L-am ales deoarece aveam o frică teribilă de a vorbi în public ( prima dată când a trebuit să o fac, în clasa a 9-a, era să leşin). Am devenit membru la 20 de ani, chiar de ziua mea. Am 3 ani de când sunt membru şi sunt mândru de asta.
A doua organizaţie din care fac parte este clubul LEO Timişoara “TM”. Am intrat în acest club deoarece ştiam că este o organizaţie de voluntariat al cărei scop este să servească comunitatea locală acolo unde crede de cuviinţă. Ulterior am aflat că nu este o simplă organizaţie, ci o adevarată familie. Sunt 2 ani de cand am devenit membru al acestei familii şi mă bucur de fiecare moment alături de “leuţii” mei.
Ce abilităţi ţi-ai format în urma actelor de voluntariat? 
Aproape toate! Şi nu, nu exagerez. În afară de abilităţile specifice ingineriei software, activitatea mea de voluntar mi-a folosit şi dezvoltat din plin toate celălalte abilităţi.
La Toastmasters am intrat iniţial pentru a-mi dezvolta măcar la un nivel decent abilităţile de public speaking. Am ajuns să îmi indeplinesc acest obiectiv însă de asemenea mi-am dezvoltat întreaga gamă de abilităţi necesară comunicării. Şi pot să spun că cel puţin pentru mine, cu cât comunic mai bine, cu atât mă bucur mai mult de fiecare moment petrecut în compania altor persoane.
Însa cel mai mult mi-am dezvoltat abilităţile de leadership atât prin organizarea unor evenimente cât în special prin funcţia de preşedinte al clubului pe mandatul 2011-2012. Am invăţat că nevoia de leadership în orice organizaţie/companie/instituţie este la fel de reală precum nevoia fiecăruia de oxigen. Şi o spun după ce m-am confruntat cu toată gama de provocări specifice acestui domeniu. Fiind unul dintre cei mai tineri preşedinţi de club ( şi cel mai tânăr membru al clubului meu) din cadrul unei organizaţii cu o istorie de 89 de ani, a trebuit să pornesc de jos.
A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut până acum însă m-am şi dezvoltat cel mai mult în acea perioadă. Am învăţat ce înseamnă să planific, să deleg, să aplanez conflicte şi să trec cu bine clubul prin momente dificile. Cred că din punct de vedere al leadership-ului cel mai bine mi-am dezvoltat abilitatea de a forma o echipă adevarată şi de a o coordona. După câteva experienţe nu prea plăcute am realizat că adevarata forţă constă în puterea unităţii si a solidaritatii. O echipă de oameni obişnuiţi care lucrează bine împreună pot realiza mult mai mult decât o mână de oameni extrem de capabili care însă nu pot trece peste propriile lor orgolii.
La LEO am ocazia de a pune în practică tot ce am învăţat la Toastmasters, în special din rolul de Vicepreşedinte, servind comunitatea timişoreană. Pe lângă asta, am avut ocazia să fac lucruri pe care în mod normal nu aş avea ocazia sau nevoia sa le fac: de la a rezolva în cateva minute situaţii de criză, la a găti şi până la a tăia, şlefui şi vopsi scânduri de lemn.
Povesteşte-mi ce amintiri dragi ai legate de voluntariat…
Cea mai dragă amintire este de la festivitatea programului Youth Leadership. Undeva prin 2011, am descoperit un program specializat pentru adolescenţi făcut de Toastmasters Internaţional pentru a le dezvolta abilităţile de bază de public speaking şi leadership. Instant mi-am dorit să aduc acest program în România deoarece drumul meu a început cu un curs de dezvoltare personală pentru tineri. Un an mai târziu, din postura de preşedinte al clubului din Timişoara şi cu ajutorul a încă trei colegi de club am sponsorizat şi dat drumul primului program Youth Leadership din această parte a Europei, la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara. La festivitatea de încheiere a programului participanţii ne-au mulţumit fiecăruia în parte din echipa de organizare, diplome de mulţumire şi un cadou foarte dulce. Pe lângă această surpriză mai mult decât plăcută, faptul că atât noi cât şi părinţii am observat schimbări reale la fiecare dintre ei a fost cea mai mare recompensă pentru efortul depus.
În rest, am foarte multe amintiri plăcute legat de activitatea mea de voluntar, de la şedinţele săptămânale Toastmasters pline de discursuri ravisante până la finalizarea fiecărui proiect de succes, la LEO. Voluntariatul nu este uşor însă este plin de momente pentru care niciun efort nu este prea mare.
Ce rol crezi că joacă voluntariatul în dezvoltarea tinerilor şi a comunităţii în care trăim ?
Eu cred că voluntariatul este, pentru cei tineri, în primul rând, o excelentă şcoală a vieţii. Prin voluntariat ai ocazia să îţi dezvolţi multe aptitudini, să legi prietenii frumoase şi autentice şi nu în ultimul rând, să experimentezi. De multe ori voluntariatul îţi oferă şansa de a te juca de-a viaţa fară însă a suferi consecinţele din lumea reala, în cazul în care greşeşti. Cred că dintre toate aptitudinile, voluntariatul dezvoltă cel mai bine abilităţile de leadership. Toate acţiunile voluntarilor pornesc doar din motivaţie, dorinţă şi convingere într-o idee. Tocmai de aceea organizaţiile de voluntariat sunt cele mai grele de condus, conducătorilor lipsindu-le pârghiile clasice ale conducerii. Singurele modalităţi prin care poţi sa fi un lider în aceste organizaţii este să ştii să motivezi şi să îi faci şi pe ceilalţi să creadă în ideile tale.
Din punct de vedere al comunităţii, ca sa leg de ideea interioară, eu consider că voluntariatul ofera în primul rand lideri autentici. De multe ori liderul este cel determină succesul unei instituţii, a unei companii, a unei comunităţi. Un alt atuu important al voluntariatului este faptul că încearcă să rezolve probleme comunităţii prin efortul colectiv al membrilor acesteia. Şi acest lucru este extrem de puternic atât prin reuşita proiectelor desfăşurate cât şi prin mesajul pe care îl oferă tuturor persoanelor: suntem în totalitate responsabili de bunăstarea comunităţii din care facem parte şi doar împreună o să putem face o schimbare reală. Până la urmă, calitatea vieţii a fiecăruia dintre noi depinde de calitatea vieţii celor din jurul nostru. Indiferent dacă dorim să contribuim la rezolvarea unei probleme sau să ne ajutăm pe noi înşine, în mod indirect, voluntariatul este o modalitatea foarte bună de a face acest lucru.
