Povestea e destul de simplă şi nu începe cu”A fost odată ca niciodată” ci cu – am 21 de ani, sunt studentă la o specializare pe care o ador, iar fiindcă nu pot sta locului nicio clipă şi mă plictisesc repede, m-am apucat de voluntariat, încă din perioada liceului.
A fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat, chiar dacă am întâmpinat critici ce vizau lipsa remuneraţiei. Din fericire pentru mine, faptul că voluntariatul nu este plătit, reprezintă unul dintre cele mai mari beneficii pe care le poate aduce cuiva. Spun asta deoarece motivaţia intrinsecă joacă un rol predominant în acest caz. Dacă e să luăm în considerare statisticile, majoritatea lucrurilor le facem pentru că există o motivaţie exterioară şi anume o recompensă materială ori de altă natură, ce reprezintă des punctul central al desfăşurării unei activităţi şi nu o consecinţă a acesteia.
Prin urmare, voluntariatul a devenit parte din viaţa mea pe când eram elevă de liceu. Zilele petrecute în scopul redactării revistei şcolii şi a organizării de diferite evenimente sau mai bine zis, nopţile dinaintea termenelor limită au reprezentat cea mai fericită alegere pentru mine la momentul respectiv, fiindcă am învăţat să pun tot sufletul în ceea ce fac şi să lucrez cu pasiune când e vorba de activităţile în a căror valoare cred.
Anii au trecut repejor şi fără să-mi dau seama, eram deja pe băncile facultăţii. Hopa, moment ambiguu, pentru că de data asta nu ştiam ce voi face ca să-mi condimentez agenda zilnică(cu alte cuvinte, să nu mă plictisesc teribil făcând doar facultate). Condusă de ideea din spatele sloganului”Studenţia e mai mult decât facultate.”, am intrat într-o asociaţie studenţească şi treptat viaţa mea a revenit la forma de dinainte. În acest context, mi-am descoperit pasiunea pentru PR şi capacitatea de a conduce o echipă. Ei bine, revin din nou la motivaţie, fiindcă e parte componentă din structura fiecărei persoane. Dacă în calitate de lider al unei echipe, reuşeşti să-ţi motivezi membrii, neavând nimic de oferit în schimb decât experienţa pe care şi-o fac şi atributele de dezvoltare profesională, asta înseamnă că atunci când vei ajunge într-un loc de muncă plătit, să-ţi motivezi angajaţii va fi atât de uşor precum ai spune ”peştişorul de aur”.
În consecinţă, am adunat până în momentul de faţă câţiva ani buni de voluntariat şi dacă e să privesc introspectiv, principalele beneficii pe care le-am avut ţin de: dezvoltarea motivaţiei intrinseci, cultivarea abilităţilor de lucru în echipă, o mai bună organizare a timpului liber şi a sarcinilor profesionale, punctualitatea(da, recunosc am fost o persoană care întârzia şi 30 de minute la o şedinţă), capacitatea de a relaţiona mai uşor cu cei de vârsta mea (timiditatea asta) şi cel mai important-am avut mereu un cadru în care să-mi desfăşor pasiunea pentru scris şi mai mult de atât, să mă perfecţionez pe zi ce trece în acest domeniu.
Pusă în poziţia de a face PR pentru o companie, am renunţat repede la această idee, fiindcă nu mă simţeam încă pregătită de a lucra în domeniul corporatist, chiar dacă asta însemna să-mi lărgesc veniturile de studentă şi să renunţ la activităţi neplătite. Cred că fiecare acţiune pe care o desfăşurăm are repercusiuni atât pe termen scurt cât şi pe termen lung şi chiar dacă mi-am format o oarecare experienţă în ale scrisului, pot spune că în postura voluntarului care militează pentru diferite cauze, mă simt cel mai bine în momentul de faţă.
Cred că voluntariatul este un domeniu care îţi intră în sânge, odată ce l-ai descoperit. Spre exemplu, nu ştiu între ce activităţi să mă împart în această vară-să fie un internship, organizarea unui festival al ONG-urilor, o şcoală de vară, un proiect nou ori toate la un loc? Sunt de părere că voluntariatul contribuie major la dezvoltarea societăţii civile, în special pentru că pregăteşte viitorii lideri care învaţă în activităţile pe care le derulează cum să dai ce e mai bun din tine pentru o cauză ce merită să mergi până la capătul lumii. Categoric, lumea voluntarilor nu e lumea oamenilor materialişti, ci a celor care au o viziune despre cum ar trebui îmbunătăţită societatea şi partea bună e că nu stau pe margine ca să aprobe părţile negative, ci sunt în mijlocul terenului ca să dicteze parcursul meciului.
În încheiere, aş vrea să menţionez două aspecte. Unul ţine de echipa Blogunteer.ro, ce face o treabă foarte bună în conştientizarea publicului larg despre beneficiile, oamenii şi oportunităţile care se ascund în spatele voluntariatului. Celălalt aspect ţine de iniţiativele de CSR derulate de diverse companii, care demonstrează în această manieră că responsabilitatea nu e doar una individuală, ci trebuie să vizeze o bună parte societăţii în care firmele îşi desfăşoară activitatea.
Cu alte cuvinte, de la mic la mare, de la libertatea de expresie promovată prin intermediul unui site, la asumarea responsabilităţii sociale a unei companii, fiecare îşi asumă un rol în promovarea unei societăţi democratice şi diversificate.
Articolul reprezinta o contributie a Blogunteer.ro pentru unul dintre cele mai mari proiecte de CSR din Romania – Tara lui Andrei.
Un comentariu
[…] VoluntStyle – Voluntariatul ca mod de viaţă […]