Nu este ciudat cum viata, despre care se spune ca ar fi atat de complexa, poate fi redusa la dimensiunea unei monede, din perspectiva voluntariatului? Pe fata “a fi”, pe spate “a privi”. Doua dimenensiuni fundamentale si definitorii. O alegere care depinde de fiecare.
Atitudinea oamenilor asupra voluntariatului poate fi caracterizata cu ajutorul unei monede. A fi si a privi. Ce inseamna fiecare dintre acestea?
A privi. Inseamna a sta departe de ceea ce inseamna actiune de voluntariat. Inseamna a-i privi pe ceilalti cum intreprind astfel de actiuni si inseamna a nu intelege nimic din satisfactiile pe care munca de voluntar ti le ofera. E ca si cum am sta si ne-am uita, de exemplu, cum unii oameni stau sa stranga gunoaiele de pe strada si ne-am intreba de ce fac asta si pentru ce fac asta. Este exact acea atitudine de neintelegere si suspiciune in legatura cu satisfactiile unor astfel de munci.
A fi. Inseamna a te implica. A simti cum poti contribui la o schimbare, fie si ea oricat de mica, pentru tine si pentru cei din jurul tau. Inseamna a fi mereu preocupat de lumea in care traiesti si a te bucura de marile satisfactii pe care nu le-ai putea obtine altfel decat prin voluntariat. E ca si cum ai fi acum in pielea celui care strange gunoaiele si te-ai bucura de faptul ca in urma ta a ramas curat si ca oamenii care vor trece pe acolo se vor bucura de o strada mai curate.
Volunariatul este o alegere. Iar moneda voluntariatului nu este asemeni acelor monede pe care le arunci in aer atunci cand esti indecis.
Moneda volunariatului este altfel. Mereu avem ocazia de a alege intre “a fi” si “a privi”. Cat inca suntem tineri si avem posibilitatea de a face ceea ce credem. Cat inca mai credem in daruire si pasiune.
Fie ca in noul an care urmeaza sa facem cele mai bune alegeri!
Pentru ca ceea ce alegem, de fapt, ne defineste pe noi ca oameni.