Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Blogunteer On October - 17 - 2010

Tiberiu Anghel este un tanar student in an terminal la Facultatea de Relatii Economice Internationale din cadrul ASE Bucuresti. Fire pragmatica, spirit creativ si caracter dinamic, la numai 20 de ani isi poarta pasii incet-incet spre o cariera de succes. In prezent, membru senior in organizatia studenteasca ASER si adviser la ASERInvest, Tibi ne arata ca voluntariatul reprezinta parghia perfecta pentru un salt fulminant catre job-ul mult visat. In randurile de mai jos, l-am „descusut” pe Tibi asa cum am stiut mai bine si ramane ca voi sa „teseti” concluziile. Enjoy!

 

Evelyn Bobocea: Buna Tibi, si multumin ca ai acceptam invitatia noastra pe Blogunteer.ro.

Tiberiu Anghel: Buna, buna. Si eu ma bucur sa fiu aici.

E.B.: Sa incepem cu inceputul. Ce te-a atras spre zona voluntariatului?

T.A.: Buna intrebare. Cred ca a fost dorinta acerba de a nu sta degeaba. Plus de asta luasem contact cu voluntariatul din liceu si m-am gandit ca ar fi o idee buna pentru a dezvolta alte idei, mai ales ca Bucurestiul prezenta alte oportunitati decat Braila.

E.B.: Din ce ne spui deduc deja un background destul de consistent. Povesteste-ne despre prima ta experienta ca voluntar.

T.A.: Prima oara am fost voluntar intr-un mic club de voluntariat din Braila. Fusese fondat de un voluntar american din cadrul PeaceCorps. Nu pot sa spun ca am facut lucruri decisive, aveam proiecte mici ce tineau mai mult de ecologie si de curatenia orasului. Insa am prins gustul pentru ce avea sa urmeze.

E.B.: Dupa acest prim contact cu lumea voluntarilor, care a fost impresia ta? Ce ai avut de castigat? Ce ti s-a parut in neregula?

T.A.: Inainte de toate primul contact mi-a demonstrat ca se poate. Faptul ca am realizat asta din liceu a fost un mare pas inainte pentru mine. Am avut de castigat la capitolul incredere. Cand am venit la Bucuresti aveam precis ca scop o astfel de asociatie. Sunt multe in neregula. Probabil ca cea mai mare problema ar fi mentalitatea. Cine aude de voluntari, de obicei, crede ca sunt niste oameni care aduna gunoaie din parc. Multi nu stiu, de fapt, cat de multe lucruri sunt miscate de ONG-uri in Romania.

E.B.: Deci, liceul la tine a fost o perioada in care te-ai implicat activ in viata comunitatii. Deduc din ceea ce imi spui ca ti-ai descoperit o pasiune pe care doreai sa o cultivi mai departe. In afara de colaborarea cu PeaceCorps, ai mai fost implicat si in alte proiecte mari,  ai mai activat si in alte ONG-uri pana sa vii in Bucuresti?

T.A.: Pana sa vin in Bucuresti, nu. Am avut un proiect prin care am pus bazele primului club de debate in Braila, insa intre timp eu am plecat la facultate si clubul nu a rezistat. Din nou, a fost o problema de deschidere a tinerilor de liceu fata de educatia non formala. Dar, tot in liceu am avut un proiect Comenius dezvoltat cu Euroschulen din Erfurt. Cred ca a fost cea mai importanta experienta a mea ca voluntar pentru ca m-am implicat destul de mult in acest proiect, nu numai pentru ca aveam ocazia sa plec intr-un exchange, ci si pentru ca pentru prima oara imi rezolvam taskuri cu placere si ma zbateam ca totul sa iasa bine. Si in final a iesit bine, proiectul a fost un succes foarte mare atat pentru liceul nostru, cat si pentru echipa care a participat activ la dezvoltarea acestuia. A fost si prima oara cand am lucrat in echipa si a fost intr-adevar un sentiment nou, neincercat pana atunci.

E.B.: Ce sarcini aveai mai exact? Cum ai simtit legatura cu o comunitate de elevi dintr-o alta tara europeana, una cu exigente destul de mari?

T.A.: Sarcini nu pot sa zic ca aveam. Imi luam singur. La sedinte, unde vedeam ca e ceva de facut, luam si faceam. Marele avantaj era ca alegeai ce iti placea in general. Legatura cu studentii din Germania nu a fost stabilita chiar usor. Caracterul german nu s-a dezmintit nici de data asta. Cred ca succesul proiectului a constat tocmai in faptul ca am ramas in relatii de prietenie cu persoane foarte reticente la inceput fata de noi.

E.B.: Acum spune-ne despre lansarea ta ca voluntar de Bucuresti.

T.A.: Sunt multe de spus aici. Este o istorie despre doi ani de facultate absolut superbi pentru mine. Dupa cum spuneam, cum am ajuns in Bucuresti m-am interesat despre piata ONG-urilor de aici si m-am decis sa aplic pentru ASER, una din cele mai mari asociatii de studenti din Romania. Dupa ce am trecut printr-un program de recrutare care a tinut o luna am reusit sa devin membru. Din start trecerea a fost monumental de mare. Am fost la interviu, am avut o perioada de proba de 3 saptamani unde am avut mentori care ne dirijau fiecare miscare. Nu imi venea sa cred cum persoane la 20 de ani pot sti atat de multe si pot fi atat de organizate.

E.B.: Asadar, ASER a insemnat o adevarata deschidere de drumuri . pentru viitorul tau. In ce proiecte ai participat activ?

T.A.: Primul proiect la care am participat activ a fost ASER Umanitar, editia 2008. Am inceput asa cum toata lumea incepe: am impartit flyere, afise, am promovat ideea proiectului. A fost un real succes, proiectul a strans undeva in jur de 4000 de euro care au fost donati catre o casa de copii din judetul Brasov. Un prim pas reusit pentru mine care nu a facut decat sa imi creasca apetitul pentru mai mult. Asadar in februarie 2009 am aplicat pentru functia de Junior Project Manager la un proiect care ma interesa in mod direct: ASER Invest. Aici combinam doua pasiuni: project management si piete de capital. Am avut ocazia sa vorbesc cu persoane din upper-mangementul romanesc cum ar fi Stere Farmache, presedintele BVB sau Mario Penados, Presedintele Alpha Mutual Funds. Proiectul s-a materializat in doua conferinte si doua workshopuri care au adunat peste 300 de studenti. Marea reusita consider ca a fost continuitatea proiectului si pentru cel de-al doilea an, iar chiar acum au inceput sedintele pentru cea de-a 3 a editie a proiectului. Un alt proiect de care sunt foarte mandru si unde am investit atat timp cat si suflet a fost ASER Umanitar, editia 2009. A fost un proiect unic pentru ca echipa cu care am colaborat a fost extraordinara: fiecare isi facea task-urile, nu contau functiile, iar ideile curgeau in continuu. Am ramas prieten cu absolut toti cei din echipa. Proiectul a inregistrat cateva premiere: pentru prim oara am avut spoturi radio la doua radiouri de top din Romania (n.r. Radio Guerilla si Radio Zu), am avut sprijin din partea mai multor fundatii si am reusit sa strangem peste 5000 de euro pentru sectia de oncologie a spitalului Marie Curie. Pe langa banii propriu-zisi, am avut mai multe donatii constand in haine, mancare sau jucarii pentru acei copii. Am reusit sa atragem in proiect si formatia Vita de Vie, dar si clubul Fabrica, care au strans 250 de persoane intr-o geroasa seara de decembrie.

E.B.: Nu multi tineri de 20 de ani se pot lauda cu un palmares atat de bogat in zona voluntariatului intr-un timp atat de scurt. Care a fost motorul care te-a antrenat cel mai tare sa continui in directia asta, fara oprire?

T.A.: E mult spus un motor. Nu exista asa ceva un motor. A fost mai degraba ceva in genul: pe asta n-am facut-o. Sau ce-ar fi daca…? Si sunt departe de a avea un palmares bogat. Presupun ca mai ales asta m-a impulsionat. Am avut si o gasca de oameni in asociatie cu care m-am inteles foarte bine si care imi sunt prieteni foarte buni acum. Conteaza mult si oamenii cu care lucrezi. Imi amintesc ca mergeam la sedinte, radeam jumatate din timp si tot terminam de discutat tot ce aveam de discutat. Era o perioada foarte tare. Si sincer, cred ca asta este esential: o echipa cu care sa poti sa faci minuni.

E.B.: Cum te-ai gandit sa implementezi tot ceea ce ai invatat ca voluntar pana in prezent in cariera ta?

T.A.: Ceea ce inveti ca voluntar iti foloseste in primul rand tie. Te maturizeaza, iti intareste caracterul si iti slefuieste calitatile. Este un fel de trambulina. Ideea e sa stii ce vrei si sa nu faci nimic din obligatie, ci din placere, dim ambitie sau din orice alt motiv care te motiveaza pe tine.

E.B.: Lucrezi in momentul de fata?

T.A.: Da, sunt Business Development Officer la Monteneo Investments.

E.B.: Wow! Putem trage concluzia ca formarea ta a fost una in care practica a avut un cuvant greu de spus, lucru rar intalnit la un student de anul III, viitor absolvent. Daca ar fi sa schitezi un do-it-yourself pentru un student aflat la inceput de drum, care ar fi pasii?

T.A.:  Nu pot sa schitez asa ceva. Fiecare om are caracterul lui si modul lui de a aborda problema. Important este sa nu stai degeaba. Facultatea iti da mimimul de informatii de care ai nevoie dar de acolo fiecare are datoria de a se dezvolta. Si cred ca cel mai importat este ca atunci cand ai o idee sa o pui in aplicare sau sa faci tot ce iti sta in putinta sa devina realitate. Nu iti iese mereu, dar inveti al naibii de multe!

E.B.: Cu o intelepciune de peste doi ani acumulata, ce sfaturi le-ai da?

T.A.: Un singur sfat: nu mai stati degeaba!

E.B.: Ce le recomanzi la capitolul ONG-uri?

T.A.: Aici probabil ca voi fi subiectiv. Eu voi recomanda intotdeauna ASER. Este asociatia care m-a dezvoltat si in care am dezvoltat foarte multe proiecte misto. Dar aici depinde de fiecare ce isi doreste si pe ce vrea sa se axeze. Burse, business, advertising, fiecare are o asociatie care i se potriveste.

E.B.: Ce le lipseste ONG-urilor in ziua de azi? Care sunt punctele slabe care merita sa fie exploatate la maximum?

T.A.: In primul rand le lipseste finantare. In al doilea rand le lipseste viziunea. De multe ori facem prea multe planuri in loc sa punem in practica mai multe. Si de multe ori nu vedem exact unde trebuie sa indeptam proiectul si unde sa tintim cu el. La maxim trebuie exploatata resursa umana. Este din belsug, este pretioasa, dar naiva. Traim in vremuri grele si credeti-ma, vor deveni si mai grele. Putini inteleg in prezent ca reusita vine ca o consecinta a pregatirii. Experienta primeaza in fata cunostintelor in prezent. De ce? Pentru ca te dezvolti fara sa fii constient. Desi am facut o groaza de proiecte si am muncit foarte mult pentru ele, am avut doi ani incredibili de facultate. Prieteni, petreceri, proiecte, intalniri importante, excursii, toate acestea au reprezentat parghii pentru o viitoare cariera. Nu e usor dar nici asa de greu pe cat pare.

E.B.: La final, un mesaj tipic voluntar pentru un blog de voluntari. 🙂

T.A.: Cum ar spune un moderator de la radio, fiti buni si fiti nebuni!

 

 

 

Articole asemanatoare: