One World, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului a ajuns la editia a patra si se desfasoara in aceste zile la Bucuresti, in cinci locatii diferite: Centrul Ceh, Noul Cinematograf al Regizorului Roman, Cinema Union, Cinemateca Eforie si Cinema Corso.
“Traim intr-o lume minunata. Ar arata si mai bine daca unele documentare nu ne-ar deschide ochii.
Recunoastem solemn: noi suntem cei care strica imaginea omenirii. In timp ce imaginea Romaniei in lume este pazita cu indarjire de multi dintre cetatenii ei, unele tari mai slabe au ramas fara aparare. Asadar, am complotat impreuna cu regizori din toata lumea: fie ei britanici sau egipteni, mexicani sau estonieni, italieni sau americani, cu totii vorbesc in mod iresponsabil despre suferinta, injustitie, coruptie sau conflicte de familie.”Aceasta este provocarea organizatorilor, care timp de sase zile, de la orele pranzului pana seara, ne asteapta la sesiunile documentare.
Anca Solacolu este absolventa a Facultatii de Filosofie si in prezent isi continua studiile la Universitatea Politehnica Bucuresti, dorind sa se faca inginer. Desi la prima vedere n-ar avea nicio legatura cu evenimentul, ea este Volunteer Coordinator in cadrul festivalului One World Romania, conducand cu succes un numar de 43 de voluntari, inrolati pentru promovarea drepturilor omului prin film.
Primul contact cu voluntariatul l-a avut in liceu, apoi a continuat prin inscrierea intr-un ONG, la care astazi este vicepresedinte, iar intalnirea cu One World a avut loc inca de la prima editie a festivalului, cand unul din profesorii de la Facultatea de Filosofie a proiectat un film cu tema drepturilor omului si i-a intrebat daca sunt interesati de organizarea unui astfel de eveniment. Anca a spus “da”, marcata mai mult de film decat de dorinta de a organiza un astfel de festival. De la prima editie din 2008, a ramas in familia One World, in special datorita echipei si a organizatorilor de la Centrul Ceh.
In fisa postului de coordonator Anca a notat preselectia voluntarilor, preferintele lor in materie de film, disponibilitatea fiecaruia, intalnirile de prezentare a festivalului, sedintele de echipa si coordonarea efectiva in timpul festivalului. Se lucreaza dupa un orar stabilit, astfel incat fiecare membru sa stie unde si cand trebuie sa fie prezent.
Am intrebat-o de ce One World, iar raspunsurile ei au fost conceptul proiectului, filmele difuzate si nu in ultimul rand, echipa. In patru ani, a crescut o data cu festivalul, iar contributia ei a devenit din ce in ce mai semnificativa. Echipa din spatele proiectului a ramas in mare parte cea de la prima editie, ceea ce a convins-o ca an de an sa fie la festival.
Despre momentele interesante din backstage-ul unui astfel de festival, primul lucru care i-a venit in minte Ancai a fost deschiderea. Intotdeauna este o intreaga nebunie, lucrurile se desfasoara extrem de rapid. Apoi a mentionat cel mai greu si totodata cel mai challenging moment, editia care s-a sustinut la Ateneul Roman. Ca organizatori, au trebuit sa aiba grija de exponatele aflate in interiorul cladirii, iar punctul culminant a fost intreruperea curentului electric timp de 30 de minute, chiar inainte de inceperea festivalului, cand invitatii erau deja in holul Ateneului, asteptand sa intre. Tot la capitolul momente memorabile, Anca povesteste despre unele documentare, care te marchiaza, te bulverseaza si te fac sa meditezi la esenta lucrurilor. Se intampla ca si dupa doua-trei saptamani sa ai in minte unele imagini, fragmente, discutii. Sunt lucruri pe care n-ai cum sa le uiti, orice ar fi, raman intiparite.
O data deschisa o astfel de cutie a Pandorei, se nasc intrebari si dorinte de a afla mai mult. In acest scop, dupa proiectii sunt organizate dezbateri cu regizorii, producatorii, protagonistii filmelor. La inceput, public nu reactiona deloc, era timid in a dezbate problemele prezentate in pelicula, insa acum este greu de stapanit si cel mai dificil a devenit sa inchei o astfel de discutie.
In afara festivalului One World, Anca se ocupa de organizatia Service Civil International, de proiecte internationale si nationale. Despre viitor, s-a decis din pacate sa plece la studii in Germania, din motive personale si obiective. Stim cu toti care este calitatea invatamantului romanesc.
Anca este o persoana cu adevarat interesanta, cu o baza filosofica peste care se sedimenteaza ingineria si se orneaza cu voluntariat in domeniul educational. Personal, ii doresc sa exceleze in cele trei domenii pe care si le-a ales si sa demonstreze ca se poate si altfel.
Programul filmelor (click pentru marire):
