Biroul de Statistica al Statelor Unite ale Americii numara in septembrie 2010 aproximativ 62.3 milioane de voluntari, ceea ce inseamna 26.3% din populatie. Dintre acestia, unul din 28 de americani voluntariaza la Humane Society, sau romaneste spus, asociatia animalelor abuzate si abandonate. Statisticile arata ca 11 milioane de americani sunt solidari cu aceste animale pe care asociatia le ingrijeste, de la animale de casa precum cainii si pisicile, la animale salbatice si chiar reptile.
Chelsey Wilson, studenta la Universitatea Idaho, specializarea Educatia si Dezvoltarea Timpurie a Copilului (Early Childhood Development and Education), face voluntariat in cadrul Humane Society, plimband cainii din adaposturi. Cand am intrebat-o prima data daca voluntariaza, mi-a raspuns ca nu. Chelsey face ceva ce iubeste de copil, fara a se gandi ca poate sa treaca in CV plimbarile cu cainii abandonati sau donatiile anuale de 20 de dolari in contul fundatiei. Toate acestea vin ca ceva natural, vine la centru de mai bine de opt ani si nu are de gand sa renunte prea curand la vizitele saptamanale.
Ce inseamna voluntariatul pentru tine?
Pentru mine, cuvantul “voluntariat” semnifica ceva ce este productiv. Ceva ce faci in mod gratuit si ceva ce ajuta pe altcineva. Voluntariezi pentru ca asa iti dicteaza inima, pentru ca vrei, nu pentru bani sau pentru ca ti se impune in mediul scolar.
De ce ai ales sa voluntariezi la Humane Society?
In primul rand, pentru ca sunt o mare iubitoare de animale. Acele animale au fost neglijate si batute. Vroiam sa le arat ca imi pasa de ele, sa se simta iubite mai ales pentru ca indiferent de prezenta mea acolo, ele vor trai in continuare fara afectiunea de care cu totii avem nevoie, deopotriva oameni si animale.
Cum a fost prima ta zi acolo?
Tin minte ca eram foarte trista. Vroiam sa iau toti cainii acasa si sa ii ingrijesc, sa se simta iubiti si apreciati. Insa am realizat ca singurul ajutor pe care pot sa il ofer reprezinta vizitele mele cat mai dese si cat mai lungi.
Care este povestea ta legata de caini? Ti-au placut intotdeauna animalele?
Da, intotdeauna am iubit animalele. Imi aduc aminte ca intr-o zi, cand am iesit de la scoala, un caine era langa gardul scolii, schiopatand. Din grupul meu de prieteni, eu am fost singura care s-a apropiat de el si i-am vazut rana de la labuta. Am observat ca sangera, si cand m-am uitat mai atent, avea o aschie. I-am scos-o fara sa ezit, pentru ca ochii lui imi inspirau durere si totodata incredere. Prietenii mei au incercat sa ma convinga sa-l las in pace, pentru ca ma putea musca, insa eu am simtit durerea catelului si am vrut sa-l ajut, fara sa ma gandesc prea mult la consecinte.
Spune-mi o poveste amuzanta care ti s-a intamplat la Humane Society.
Prima data cand am ajuns acolo, am ales un caine de talie medie si am iesit cu el in curte, iar dupa ce s-a vazut in aer liber, m-a trantit la pamant de bucurie. Nu i-a fost prea greu, aveam putin peste un metru. A fost foarte amunzat apoi sa-l linistesc, sa fiu un “dog-handler”.
Cat de des mergi la centru?
De cate ori am timp, cel putin o data pe saptamana. Drumul pana la Humane Society il fac pe jos, pentru ca este destul de aproape de casa. Insa acum este iarna si e mai greu pentru ca este foarte frig si zapada este destul de mare. Intotdeauna mi-am incurajat cunoscutii sa mearga la centru, mai ales ca este un loc excelent pentru a cunoaste persoane noi.
In ce categorie de varsta se incadreaza voluntarii care vin la Humane Society?
In general sunt multi tineri de varsta mea care sunt interesati de actiuni filantropice. Insa am vazut si oameni care se intretin prin jogging, si vin in fiecare dimineata sa scoata un caine la alergat cu ei, ceea ce mi se pare extraordinar. Cred ca majoritatea sunt doar iubitori de animale. Moscow, orasul in care eu locuiesc, este recunoscut ca orasul iubitorilor de animale, unde majoritatea oamenilor au animale de companie si in permanenta ies cu ele.
Ca o concluzie a discutiei cu un American teenager, voluntariatul este o stare generala, care se manifesta cu normalitate in special in comunitatile mici. Voluntariatul inseamna sa iubesti si sa ajuti. Inseamna sa iti pese, fara a te gandi la beneficii, cel putin din perspectiva americana.
Daca ar exista mai multi oameni care gandesc asa, ar fi mult mai putine animale fara stapan. Dar din pacate noi romanii mai avem mult pana acolo.
Cum bine ai spus, n-avem nici educatia si nici locatia sa facem asta.