Unii oameni sunt ca o poveste… Prin cuvântul pe care îl poartă în lume, dar mai ales prin faptele pe care le lasă în orice loc prin care trec, în orice suflet pe care îl petrec prin simpla prezență. În această categorie intră și Cătălin Ionuț Bîrsan, un tânăr care la cei 23 de ani, are un CV impresionant și nu neapărat prin proiectele în care a fost parte activă, organizațiile în care a ales să fie o voce, ci mai ales prin contribuția pe care o aduce în domeniul educației nonformale. De ani buni, Cătălin este trainer, împărtășind tinerilor din experiențele sale de viață, ajutându-i să își găsească o direcție, să își dezvolte o serie de abilități și competențe sau, pur și simplu, să devină la rândul lor o voce.
Citind despre Cătălin, am aflat cu suprindere, că pe lângă multele proiecte în care se implică, studiază, în paralel, teologia și dreptul. Mi-am propus să aflu, chiar de la el, cum îmbină, în același timp, legile, religia și voluntariatul.
Blogunteer: Cătălin, îți mulțumesc pentru că îți rupi din timpul tău pentru a ne împărtăși nouă și altor tineri din experiențele tale. Pentru început, pe scurt, cum arată viața unui student la două facultăți care este implicat și în numeroase proiecte?
Cătălin: Încep prin a spune că mă onorează invitația de a susține acest interviu. La o primă vedere, am putea spune că cele două facultăți sunt puțin antagonice, însă îmi place să cred că acolo unde se termină dreptul omului, începe dreptul lui Dumnezeu, acesta fiind și motivul pentru care m-am apucat și de Facultatea de Drept. Încerc, și cred că îmi și reușește, să le îmbin cât pot de bine și mă bucur de foloase din ambele părți. La aceasta adaug și activitatea zilnică de coordonator de voluntari și alte proiecte particulare.
Blogunteer: Te cunosc de ani buni deja și te admir pentru tot ceea ce ai făcut și faci pentru tinerii din jurul tău. Ești un adevărat model și, totuși, de ce voluntariat când ai putea face orice altceva? Când a început mai exact relația ta cu voluntariatul?
Cătălin: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.. Activitatea a început în clasa a IX-a, când eram elev la Seminarul Teologic din Galați. Într-una din primele zile, un părinte profesor a venit să-mi propună să merg să reprezint liceul la Consiliul Județean al Elevilor. Am acceptat și am mers la prima întrunire de acest tip din viața mea. Acolo am aflat că, începând cu anul în curs, există o metodologie nouă potrivit căreia se vor organiza alegeri la nivelul liceului și ulterior la nivel județean, regional și național. Mi-a surâs ideea, am candidat și am reușit să ocup postul de președinte la nivel de liceul și poziția de vice-președinte la nivel de județ.
Aceste funcții mi-au adus oportunitatea de a participa la multe întâlniri regionale și naționale cu reprezentați din mai multe județe, iar cu prilejul acestor întâlniri, încet încet s-a dezvoltat în mine dorința de a mă implica, de a dezvolta și implementa proiecte pentru colegii mei, dorința de a schimba în bine lucrurile din jurul meu, deviza de la acea vreme fiind: fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!
Totodată, am început să particip la diferite traininguri și cursuri de formare care mi-au deschis apetitul spre zona de dezvoltare personală și formare, motiv pentru care am participat la toate cursurile accesibile și, după fiecare astfel de curs, când reveneam la școală, adunam o grupă de colegi și diseminam cu ei informațiile și tehnicile dobândite.
Blogunteer: Ce s-a schimbat de la primul proiect în care ai fost implicat? Ți-ai dezvoltat un alt set de valori în care crezi și pe care le împărtășești și altor tineri sau…?
Cătălin: De atunci am crescut, am început să fiu și inițiator de proiecte mari, nu doar beneficiar sau participant, am început să susțin cursuri de formare la un alt nivel. Îmi place să cred că nu m-am oprit niciodată din urcare și nu am refuzat nicio oportunitate de a învăța ceva nou sau din a îi învăța câte ceva pe ceilalți. Nu-mi amintesc să fi avut vreun moment în care să spun nu vreau să mă implic, nu am timp și de asta, lasă să facă altții…
Alt set de valori? Aș spune că mi-am schimbat puțin deviza după care îmi conduc acțiunile: Suntem suma alegerilor noastre!
Blogunteer: Ai avut un mentor în ale voluntariatului sau un om care te-a inspirat în tot acest timp?
Cătălin: Persoana care m-a inspirat în mod deosebit în zona de training, unde voluntariez acum cel mai des, a fost Oana Moșoiu. Training-urile susţinute de ea m-au făcut să-mi doresc să ajung în locul ei și m-am străduit, așa cum spuneam, spre a deveni la rândul meu formator. Cu ea fac mentoring și acum, ea fiind persoana cu care mă sfătuiesc cel mai des în ceea ce privește parcursul profesional și nu numai. O altă sursă de inspirație a fost reprezentată de cele mai multe ori chiar de către persoanele din jurul meu care nu au vrut să se implice. În ce sens? Uitându-mă la persoanele lipsite de dorința de implicare, mi-am dat seama că nu-mi doresc în mod deosebit să arăt așa…
Blogunteer: Poți să enumeri, te rog, câteva dintre proiectele de voluntariat pe care le-ai inițiat sau în care ai fost implicat?
Cătălin: Cele mai faine au fost cele pe care le-am inițiat, alături de echipă de atunci, la Galați, prin Consiliul Elevilor. Acum realizez cât de faine au fost momentele în care, neavând nimic, de multe ori nici măcar simpatia celor care trebuiau să ne susțină, am reușit să organizăm întruniri regionale și naționale și de câte 200 de participanți. Un alt proiect drag sufletului, din care am făcut parte, a fost Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea, organizată în 2016 la București, precum și celelalte activități desfășurate cu Arhiepiscopia Bucureștilor. Nu pot să nu menționez și activitatea de voluntariat de la PROEDUS, de la Asociația Elevilor Mehedințeni sau de la alte ONG-uri unde, am încercat în permanență să-i determin și pe ceilalți să nu rămână pasivi la ce se întâmplă în jurul lor. Dacă mi-a reușit sau nu… s-o spună alții.
În ultima vreme fac voluntariat periodic pentru că trebuie să susțin lucrarea de licență la Teologie și m-am și angajat, însă nu refuz nicio oportunitate de a-mi aduce în mod voluntar aportul acolo unde mi se solicită.
Blogunteer: Din perspectiva unui voluntar cu experiență, care consideri tu că sunt principalele avantaje ale implicării tinerilor în astfel de activități/ proiecte?
Cătălin: Socializarea, dezvoltarea personală, lărgirea cercului de prieteni, satisfacția lucrului bine făcut, bucuria de face ceva, dezvoltarea de abilități și competențe noi, experiențe diverse și unice și lista continuă de la o persoană la alta, în funcție de nevoile fiecăruia pentru că da, cred că voluntariatul poate răspunde fiecăruia la nevoile pe care le are, ajutându-l să ajungă la cea mai bună variantă a sa.
Blogunteer: Dar dezavantaje?
Cătălin: Poate ieșirea din zona de confort nu este văzută la fel de bine de toți însă, cu vremea, mi-am dat seama de câte beneficii poate avea. Alt dezavantaj nu cred că pot identifica… Poate doar lipsa de profesionalism a unor coordonatori de centre sau activități de voluntariat însă aceste cazuri sunt sporadice și de multe ori voluntarii nu rămân să-și desfășoare activitatea în condiții precare.
Blogunteer: Există un next step în ceea ce privește voluntariatul?
Cătălin: Există. În orice exist un next step. Pentru mine a fost angajarea în aceeași arie de activitate, de la simplu voluntar ajungând la coordonator de proiecte și programe de voluntariat, posturi plătite. Cât ești elev sau student și te pot susține părinții, bunicii sau cei apropiați, voluntariatul este cea mai simplă și ieftină cale de a te dezvolta personal și a benefica de experiențe care pot contribui la formarea ca om însă, la o vreme apare și punctul în care trebuie să dovedești independență. Dacă perseverezi ca voluntar și dovedești seriozitate și consecvență, sunt mari șansele de a te angaja chiar în organizația sau centrul în care ai voluntariat. De asemenea, după o perioada serioasă de voluntariat, nu e foarte greu să-ți găsești un job mai aproape de dorință. Cumva, experiențele prin care treci în perioada de voluntariat te ajută și să-ți definești mai bine nevoile și planurile de viitor însă, nu aș vrea să spun că angajarea este pasul de după voluntariat ci aș spune ca angajarea este o etapa spre care te împinge voluntariatul, fără ca cele două aspecte să se excludă; cu alte cuvinte, nu cred că aș renunța la activitățile voluntare odată cu angajarea. Cu siguranță voi distribui timpul altfel însă păstrez voluntariatul printre priorități.
Blogunteer: Au existat momente în care ai vrut să renunți? De unde-ți iei energia pentru a mai face un pas și a-i ajuta pe ceilalți?
Cătălin: Au existat momente în care am vrut să renunț și am și renunțat. Dar nu am renunțat la activitatea de voluntar ci la a voluntaria acolo unde nu simțeam că fac voluntariat în adevăratul sens al cuvântului. Am mers acasă, am plâns puțin și-am căutat altceva…
Blogunteer: Ce sfaturi ai pentru tinerii care sunt la început de drum în ceea ce privește voluntariatul sau care nu au descoperit încă oportunitățile existente?
Cătălin: Mă feresc în a oferi sfaturi însă aș dori în final să instig la a voluntaria! Folosesc cuvântul instig pentru că mi se pare cel mai sonor dintre sinonimele sale: a incita, a provoca, a întărâta. Instig la a schimba lucrurile în bine, la a vă descoperi și a descoperi noi voi. Se spune că dacă pe mare, un marinar schimbă cu un grad cârma vaporului, pe o distanță mare această schimbare va duce vasul într-un alt port. Invitația mea este de a ne schimba și noi zilnic, cu câte un grad, pentru a cunoaște noi porturi în viața noastră, iar această schimbare pentru început poate fi simplă: îmi pot propune să beau mai multă apă, să merg mai mult pe jos, să fac mai mult binele, să mă implic mai mult, să…
