“Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” (Ion Raţiu)
Libertatea de exprimare este un atribut esenţial al unei societăţi libere și o caracteristică fundamentală a unei democraţii veritabile.
Libertatea de exprimare şi dreptul la informare sunt apărate, în vitrege condiţii, de oameni curajoși – jurnalişti, artiști sau activişti pentru drepturile omului. Indiferent de naţionalitate, religie sau opinii politice, în diferite colţuri ale lumii, aceştia sunt dispuşi să plătească preţul suprem pentru a nu ceda niciun centimetru din exercitarea acestor libertăţi.
Jurnaliştii – ţinte ale unor atacuri barbare
Începutul anului 2015 va rămâne cu siguranţă, unul negru, în ceea ce priveşte libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare.
Sediul ziarul de satiră Charlie Hebdo a fost vizat, pe 7 ianuarie, de un atac terorist în urma căruia 12 persoane au fost ucise. Printre acestea, 4 dintre cei mai cunoscuţi caricaturişti francezi: Stéphane Charbonnier (Charb), Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) şi Georges Wolinski (Wolinski).
În ciuda ameninţărilor constante, a includerii pe lista celor mai vânate persoane de Al-Qaida şi chiar a unui atac cu cocktail-uri Molotov, publicaţia Charlie Hebdo şi-a menţinut linia editorială, în numele libertăţii sacrosancte de exprimare, Stéphane Charbonnier – directorul publicaţiei, asumând chiar: “prefer să mor în picioare decât să trăiesc în genunchi”.
Atacul a generat un imens val de solidaritate. La doar câteva ore după atac, peste 176000 de postări pe Twitter s-au referit la subiect, iar într-o singură oră, 77000 de persoane au utilizat hashtag-ul JeSuisCharlie. Peste 100000 de mii de francezi au participat la un marş al tăcerii în Piaţa Republicii din Paris, manifestaţii similare având loc la Londra, Berlin, Sidney sau New York. De asemenea, redacţii din toată lumea au preluat, în semn de solidaritate, mesajul #JeSuisCharlie.
Anul 2014 – 66 de jurnalişti ucişi
Conform unui raport al organizaţiei Reporteri Fără Frontiere, 66 de jurnalişti şi-au pierdut viaţa, anul trecut, în timp ce-şi făceau meseria. Numărul nu este mai mare decât în anii precedenţi, dar îngrijorătoare sunt metodele barbare prin care aceştia sunt ucişi şi numărul tot mai mare de răpiri.
Cel mai odios video al anului 2014 este reprezentat de decapitarea jurnalistului James Foley de către gruparea teroristă ISIS. Acestuia i-a urmat şi reporterul freelancer Steven Sotloff.
De asemenea, Anja Niedrinhaus, fotograf al Associated Press şi câştigătoare a unui Premiu Pulitzer a fost ucisă, în aprilie, în timp ce documenta alegerile prezidenţiale din Afganistan.
Cel puţin 20 de reporteri sunt daţi dispăruţi în Siria, iar din 2006 până în prezent, peste 60 de jurnalişti au murit sau au dispărut în Mexic, în timp ce investigau cartelurile de droguri.
Abuzurile din Ungaria
Din păcate nu doar în ţări frământate de război şi radicalism libertatea de exprimare este supusă unor îngrădiri nepermise, dar şi în state europene, cu democraţii afirmate.
Este cazul Ungariei, unde guvernul popular şi Parlamentul au iniţiat o serie de măsuri legislative cu scopul de a îngrădi libertatea individuală şi a presei. Printre acestea: decizia de a pedepsi cu închisoarea crearea şi distribuirea de filme video care “aduc prejudicii umane”, lovind direct în publicaţiile de satiră sau așa zisa taxă pe reclamă creată cu scopul de a lovi într-o singură companie care nu promova politica partidului de guvernământ.
Condamnări la închisoare în Egipt
În Egipt, 3 jurnaliști Al Jazeera au fost condamnați la 7 și 10 ani de închisoare fiind acuzați de terorism, mai exact de răspândire de știri false și atentat la securitatea națională.
Decizia tribunalului egiptean, pronunțată în lipsa oricăror probe evidente, a produs un val de indignare și emoție în rândul rudelor, ambasadorilor străini și jurnaliștilor prezenți în sala de judecată. Casa Albă, diplomați și organizații media internaționale au condamnat verdictul, considerându-l un atac la libertatea de expresie și un pas înapoi în procesul de tranziție democratică în Egipt.
Inamici ai adevărului – producător de film ucis
în 2004, producătorul de film danez, Theo van Gogh a fost ucis în timp ce se plimba cu bicicleta, în Amsterdam. Atacul a avut loc la 3 luni după lansarea filmului de 10 minute Submission care critica tratamentul la care sunt supuse femeile islamice.
Filmul, care arăta texte din Coran, pe corpurile unor femei goale, a stârnit un val de indignare în rândul comunității musulmane.
Răspunsul la aceste acte violente nu este lipsa de toleranță sau blamarea unei întregi comunități religioase. Un astfel de exemplu îl reprezintă popularitatea campaniei Not in My Name, demarată de musulmani care se delimitează categoric de convingerile teroriștilor.
Un drept câștigat nu va rămâne veșnic câștigat, ci trebuie apărat, zi de zi, cu arme precum solidaritatea, curajul, nerenunţarea la principii sau respectul față de diversitate.
Aceasta ar putea fi lecţia pe care o putem învăţa de la acești eroi moderni.
Foto: Dan Perjovschi (featured) ; kractivist.org ; David Pope ; Tom Ungerer ; ibtimes.co.uk
Informaţii: sfgate.com ; rsf.org
