Mihnea Florea face parte din tinerii care au reuşit să spargă gheaţa, un antreprenor în economie socială care a pus bazele propriului său ONG. Privind în urmă cu un an, această dorinţă nu părea realizabilă, dar ambiţia tânărului a depăşit o mare parte din obstacole, astfel încât astăzi ne vorbeşte cu entuziasm de munca sa.
Mihnea este din Bucureşti, are 24 de ani şi o experienţă vastă legată de voluntariat. După 4 ani de implicare continuă ca voluntar în diferite asociaţii, acest domeniu a devenit prioritar în interesele sale. În rândurile următoare, tânărul ne povesteşte despre întreaga sa activitate şi totodată, despre determinarea cu care a reuşit să-şi depăşească barierele.
Cum ai descrie, pe scurt, activitatea ta de voluntariat de până acum?
Nu aş putea să povestesc într-o frază tot ce am realizat cu ajutorul voluntariatului. Am început să mă implic după terminarea liceului deoarece doream să învăţ lucruri noi, să mă familiarizez cu responsabilităţile.
Prima experienţă ce-mi provoacă şi acum emoţii a fost legată de instruirea unor persoane migrante în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă. Poate nu sună captivant, dar nu lucram numai cu persoane adulte. O mare parte din cazuri erau copii, cu vârste fragede, ce aveau nevoie mai mult de sprijin moral decât de o instruire propriu-zisă. Deseori întâmpinam obstacole lingvistice în calea comunicării, dar am învăţat să mă înţeleg cu ei prin orice mijloace. Pot spune că această experienţă m-a schimbat foarte mult; nu puteam să lucrez la fel cu două persoane, întotdeauna trebuia să mă adaptez cerinţelor fiecăruia.
Apoi, am fost voluntar la asociatia Empower timp de 5 luni. Experienţa acumulată în cadrul acestui ONG mi-a fost de mare ajutor în dezvoltarea mea personală şi profesională. Fiind asistent de formator, am învăţat să mă organizez eficient şi să iau atitudine atunci când este necesar.
De-a lungul celor 4 ani, am lucrat preponderent cu persoane cu dizabilităţi. Această ramură a voluntariatului m-a atras în mod special deoarece mă simt deosebit când îi ajut pe cei din jurul meu. Uneori am impresia că în asta constă esenţa vieţii, să încercăm să devenim mai buni, mai altruişti, mai axaţi pe rezolvarea suferinţelor celorlalţi.
Ai avut un model, o persoană care să te inspire în mod special?
Cu siguranţă. Persoana care m-a inspirat, care mi-a îndrumat paşii spre voluntariat a fost mama. Tind să cred ca are puteri magice deoarece mereu are dreptate. Aceasta a văzut în mine o persoană capabilă de a realiza ceea ce-şi doreşte, deşi eu nu eram conştient că pot fi în stare să mă autodepăşesc. Deseori mi-a fost cea mai apropiată prietenă, m-a sprijinit la greu, mi-a oferit o educaţie de care sunt mândru şi o mulţime de sfaturi.
Dacă voi avea succes în viaţă, totul se datorează mamei mele.
Cum te-ai decis să-ţi înfiinţezi asociaţia şi care au fost etapele principale în acest sens?
Ideea de a-mi înfiinţa propria organizaţie a apărut în urma unui curs de formare profesională, mai precis de antreprenor în economie socială. Am pornit cu paşi mărunţi, învăţând să realizez un studiu de fezabilitate, să elaborez un plan de afaceri, să conturez proiectul social al unei firme, noţiuni care îmi erau necunoscute până în acel moment.
După dobândirea certificatului de antreprenor în economie socială, am avut posibilitatea să particip la un concurs pe această temă în februarie 2013, în care trebuia să realizez un proiect POSDRU. Cele mai bune 5 proiecte din Bucureşti urmau să se constituie în asociaţii.
Astfel, am fost cuprins de o bucurie imensă în clipa în care am fost anunţat că fac parte din câştigători. Toate nopţile albe pe care le-am dedicat proiectului şi întreaga mea implicare au dat roade. Ideea înfiinţării unei organizaţii nu mai părea imposibilă. Eram la un pas de a-mi realiza visul.
Apoi, totul a venit de la sine. Proiectul a obţinut fonduri europene şi totodată, sprijin din partea unei alte asociaţii ce s-a oferit să-mi asigure spaţiu pentru sediul organizaţiei. În cele din urmă, ONG-ul a căpătat un nume, o identitate : Asociaţia Promovarea economiei sociale prin formare continuă Bucureşti. Fiind un nume amplu, îmi place să-i spun PRO ES.
Obiectivul principal al acesteia constă în ajutarea persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vulnerabile, şomerilor de lungă durată, să-şi găsească un loc de muncă mai uşor, prin participarea la cursuri de formare profesională.
Totodată, urmează să punem la punct un plan referitor la tinerii ce-şi doresc să se implice în calitate de voluntari la PRO ES. Având o experienţă deosebită legată de voluntariat, mi-am propus să le ofer mediul propice pentru dezvoltarea lor personală şi profesională. În acest sens, tinerii vor învăţa să se descurce cu probleme organizatorice, fiind asistenţi de manageri, sau vor desfăşura activităţi la secretariatul organizaţiei. După trei luni de implicare, ne propunem să le oferim un curs gratuit de formare profesională, în funcţie de dorinţele fiecăruia.
În momentul de faţă, doar 20% din populaţia României practică activităţi de voluntariat, cum crezi ca s-ar putea realiza o îmbunătăţire în acest sens?
Nu cred că trebuie să ne facem griji legate de rata implicării actuale a populaţiei din România. Din punctul meu de vedere, voluntariatul a prins contur de câţiva ani încoace şi continuă să atragă din ce în ce mai mulţi oameni. E adevărat, avem nevoie de campanii de promovare mai consolidate. De asemenea, consider că a venit timpul ca media să evidenţieze adevăratele valori. Impactul ar fi unul semnificativ dacă televiziunile, posturile radio, ar acorda câteva minute zilnice în scopul promovării ideii de voluntariat.
Ai un sfat pentru tinerii care se decid să ofere din timpul lor voluntariatului?
Dacă îşi doresc să facă asta, să nu renunţe şi să meargă mai departe. Va fi o experienţă unică şi vor descoperi în propriile persoane calităţi, abilităţi la care probabil nu visau vreodată. De asemenea, implicarea totală şi seriozitatea vor face diferenţa , nu numai în voluntariat, ci pe parcursul întregii vieţi.
Mai multe informaţii despre PRO ES se regăsesc pe pagina de facebook a asociației .