Scriu acest editorial cu gândul de a răspunde, din perspectiva mea, la o întrebare frecventă folosită în ceea ce priveste voluntariatul si anume: ,, Mie ce imi iese daca fac voluntariat?”.
În epoca modernă, voluntariatul a devenit un element important al tuturor societăților. Celebra declarație a Națiunilor Unite “Noi oamenii avem puterea de a schimba lumea”’ s-a transformat în acțiuni concrete ale voluntarilor la nivel global.
Serviciile de voluntariat s-au răspândit în întreaga lume în anii 1920 și 1930, voluntariatul fiind privit în acea perioadă ca o “modalitate de a forma prietenii între tineri din țări diferite”. Dar de exemplu, în timpul crizei economice din 1929, în Statele Unite ale Americii și în Bulgaria, voluntariatul a fost o metodă de a ajuta tinerii ce nu aveau locuri de muncă, în sensul că pentru activitățile sociale desfășurate li se oferea un loc de cazare și mâncare.
Voluntariatul aduce beneficii tuturor şi îi apropie pe membrii diferitor comunităţi. Pentru cei care se oferă voluntari, este un mod de a returna un serviciu societăţii şi de a dobândi noi competenţe. Activităţile posibile sunt foarte diverse, putându-se desfăşura în şcoli, spitale, organizaţii de caritate, cluburi sportive etc. În prezent, circa 20% din europeni îşi sacrifică o parte din timp pentru a participa la astfel de activităţi.
După 1990 în majoritatea țărilor există o creștere a numărului organizațiilor non-guvernamentale și a voluntarilor. Oportunitățile de a practica munca voluntară au crescut, au fost dezvoltate programe pentru tineri care să vizeze activități de voluntariat, programe de training pentru voluntari atât în Germania, cât și în Austria, Spania sau Olanda. Însă, există și excepții, Belgia confruntându-le cu probleme în recrutarea voluntarilor datorită atitudinii schimbate a voluntarilor astfel că mai multe organizații trebuie să facă eforturi pentru a dezvolta politici mai active printre voluntari și a-i determina să se implice mai mult în proiecte.
În ceea ce privește vârsta celor care fac voluntariat, se observă că numărul tinerilor este ridicat, pe când al celor în vârstă este relativ scăzut. Olanda este singura țară unde bătrânii se implică în activitățile de voluntariat, aceștia fiind cei care petrec cel mai mult timp participând la desfășurarea acțiunilor voluntare. Societatea civilă olandeză a fost întotdeauna considerată “o piatră de temelie” pentru voluntariat și așa o să și rămână pentru că a dat dovadă de solidaritate față de semeni, persoanele în vârstă oferindu-ne un exemplu clar în acest sens.
Voluntariatul este o componentă fundamentală a societății civile. El însuflețește cele mai nobile aspirații ale omenirii – pacea, libertatea, oportunitatea, siguranța și justiția pentru toate persoanele.
În această epocă a globalizării și a schimbărilor continue, lumea devine din ce în ce mai mică, mai interdependentă, mai complexă. Voluntariatul – la nivel individual sau de grup – reprezintă o modalitate prin care:
- pot fi întărite și susținute valorile legate de comunitate, de serviciul adus aproapelui și de atașamentul față de aproape;
- persoanele pot să iși exercite drepturile și responsabilitatile de membri ai comunităților, în timp ce invață și se dezvoltă pe parcursul întregii vieți, realizandu-și astfel întregul potențial uman.
Voluntariatul nu mai este doar o muncă mărinimoasă, ci o necesitate. Acesta poate lua mai multe forme și te poate ajuta să capeți experiență în domeniul în care iți dorești să te dezvolți pe viitor. Voluntariatul înseamnă responsabilitate, iar simplul fapt că nu esti remunerat pentru activitatile prestate nu-ti dă dreptul sa fii iresponsabil.