Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Blogunteer On March - 4 - 2011

Gabriela Solomon este absolventa a Universitatii Politehnice Bucuresti, Automatica si Calculatoare. Spune despre ea ca nu o reprezinta in totalitate faptul ca este inginer, ci doar putin. In timpul facultatii a activat patru ani in Fundatia CODECS pentru Leadership si un an in firma CODECS, care a fondat fundatia. De asemenea, este membru fondator al Clubului Liderii Mileniului Trei, care este un program de educatie non-formala, de formare de abilitati soft pentru liceeni. Initial a fost asistent de program si apoi managerul programului. Ulterior a devenit trainer in program, adaugand ca “o gramada de lucrusoare au decurs de acolo.”

Am cunoscut-o pe Gabriela in cadrul taberei de vara “Branding Romania 2010: Yes, we can!”, proiect organizat si implementat de Clubul Liderii Mileniului Trei.  Tabara s-a desfasurat in perioada 26 august-1 septembrie 2010, in judetul Valcea.

 

1.Care a fost prima actiune de voluntariat la care ai luat parte si de ce? Ce anume te-a determinat sa te implici?

In cadrul LMT, primul modul de LMT a fost in 2002 la Valcea. De acolo am plecat intr-o tabara cu voluntari in Anglia. Prima actiune de voluntariat a fost in cadrul unui grup de ecologie. Dar dupa tabara de care povesteam, am inceput sa fac mult mai multe. Acolo erau foarte multi activisti din ONG-uri din toata lumea. Fiecare isi povestea experienta lui. Atunci cand te duci si spui ceva despre un proiect de ecologie din Romania si altcineva vine si spune ca in timpul razboiului civil a fost soldat, desi avea 10-12 ani si dupa razboi a trebuit sa se lupte cu dependenta de droguri si cu faptul ca nu aveau apa potabila, iti spui ca in Romania totul e foarte bine, totul e absolut minunat. Dar daca oamenii astia au putut si au dezvoltat o intreaga comunitate, atunci pot si eu. De acolo s-a schimbat atitudinea din mine: eu fac, eu pot.

 

2. Cum te-au ajutat sa cresti proiectele de voluntariat la care ai luat parte?

Cu fiecare lucru mic pe care-l faci, castigi incredere in tine si in rezultatele pe care poti sa le ai. Sa zicem ca organizezi un seminar. Faptul ca oamenii vin acolo si invata ceva iti da o satisfactie mult mai mare decat daca stai acasa si te uiti la televizor. Dar lumea de obicei spune ca “Bine, vin la seminar, nu invat mare lucru, ma duc acasa si nu fac nimic.” Eu spun ca nu cred asta. Daca un singur om a venit acolo si i s-a schimbat ceva in modul de a gandi, pentru mine este suficient. Totul trebuie masurat in bine.

 

3. Cum ai defini conceptul de dezvoltare personala?

Nu ne nastem la fel. Unii dintre noi primesc la nastere doi banuti si altii mai mult sau unii primesc doi banuti de arama si altii doi banuti de aur. Mie mi se pare ca talentul cu care ne nastem, lucrurile care ne vin genetic, nu sunt suficiente. La un moment dat incepi sa te prinzi ca este talentat la asta si la asta, dar ca iti mai trebuie ceva, ca ai mai putea sa cresti si sa construiesti pe ce ti-a dat Dumnezeu. Cred ca despre asta e vorba cu dezvoltarea persoanla: sa iti dai seama care sunt punctele tale tari, sa continui sa construiesti pe baza lor, apoi sa-ti dai seama care sunt punctele tale slabe si sa le diminuezi.

4. Daca ar fi sa alegi trei cuvinte pentru a defini educatia non-formala, care ar fi acelea?

Invatare, distractie, spirit civic.

 

5. Imagineaza-ti ca poti schimba orice in Romania in momentul acesta. Trebuie sa alegi un singur lucru pe care sa-l schimbi. Care ar fi acela?

As schimba presedintele. (Zambeste)

 

6. Care sunt planurile tale de viitor?

Lucrez cu ITOL, care este o asociatie profesionala a oamenilor care se ocupa de invatare si dezvoltare, adica traineri, profesori, tutori din lume. Incercam sa dezvoltam o comunitate pasionata de acest domeniu, care sa colaboreze si care sa lucreze pentru educatie si invatare. In Romania, oamenii au pareri despre orice, dar nu sunt neaparat experti in ceea ce spun. Noi vrem sa cream un think-thank pe educatie, sa dezvoltam aceasta directie – oameni care sa fie experti, sa gandeasca cu mintea lor, sa fie promovati in sensul asta, politicile pe care le propun sa fie ascultate de cine ar trebui sa le asculte. In al doilea rand, este vorba de Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti (CROS). Aici vrem sa construim o universitate alternativa – un nou model de invatare pentru oameni ca tine si ca mine, oameni care activeaza in organizatii de tineret, care pun deja in practica lucruri si care au intrebari de genul “Cum recrutam?”, “Cum ne promovam proiectele?” Pornind de la practica spre teorie, am dezvoltat un model de invatare sau de educatie.

7. Crezi in puterea reala de a schimba ceva in Romania in momentul de fata? De unde ar trebui sa vina forta asta pentru a misca ceva?

Eu cred in faptul ca putem sa schimbam lumea. Lumea ma intreaba “O.K., dar ce te ajuta in lupta?” si eu le spun ca schimbarea vine de la fiecare dintre noi in sensul ca te prinzi ca tu singur poti sa faci ceva si atunci actionezi in acest sens. Mai cred ca forta vine din faptul ca ne unim. Nu neaparat fiecare ONG face lucrusoarele lui, ci ne unim mai multi si suntem mai puternici in directia respectiva. Nu neaparat Ministerul Educatiei schimba educatia, ci Ministerul Educatiei cu oamenii de business, cu mediul ONG se pun impreuna si se gandesc incotro ar trebui sa se duca. De aici ar trebui sa vina forta, de la faptul ca toti ne punem mintea la contributie si mergem catre un scop comun.

 

8. Ce mesaj ai pentru tinerii aflati la inceput de drum?

Sa-si puna intrebari. Am inceput si eu sa fac asta de curand si nu e usor deloc. Sa-si puna intrebari de genul “Chiar vreau sa fac asta?”, “E pentru mine sau e pentru mama?”. Sa descopere si sa exploreze multe lucruri si sa descopere ce vor ei cu adevarat, unde sunt ei cei mai buni, sa-si descopere elementul – intersectia dintre pasiune si talent, adica acel ceva la care esti bun si care iti place foarte tare.

Articole asemanatoare:

  • No Related Posts
Categorii: Interviuri

Posteaza un comentariu