Prima întrebare pe care le-am adresat-o a fost aceea legată de motivația pe care au avut-o pentru a se alătura proiectului Blogunteer. Am primit răspunsuri precum:
La momentul la care am aplicat urmăream deja articolele publicate pe blog și îmi plăcea tare mult faptul că exista, undeva, o mică echipa de oameni care ajuta la promovarea voluntariatului in România;
Era o ocazia bună să îmbin plăcerea de a scrie/ storytelling și de a aduce recunoaște voluntarilor din România și nu numai;
Eram în liceu și doream să ma implic în cat mai multe proiecte din care puteam să învăț. Îmi plăcea să mă provoc, să ies din zona de comfort și îmi plăcea echipa;
Aveam experiență pe scrierea de articole și doream să folosesc acea experiență ca voluntar;
Mi-am dorit să îmi dezvolt abilitățile de a transmite informații în scris într-un mod atractiv și accesibil pentru cititori. Mai mult, mi-am dorit să fac auzite poveștile de voluntariat ale oamenilor care schimba comunitățile din care fac parte.
Scopul proiectului și misiunea organizației, activitatea în sine de intervieva oameni pasionați de voluntariat și de a le scrie poveștile, colectivul.
Eram interesata să voluntariez și să scriu despre acest subiect pentru a răspândi „microbul” :);
Entuziasmul pentru voluntariat și dorința de a-mi dezvolta creativitatea;
În momentul respectiv nu mai exista alt blog despre voluntariat în România. Apoi, au contat și pasiunea mea pentru scris și voluntariat și posibilitatea de a deveni vocea din spatele poveștilor unor voluntari.
Pentru următoarea întrebare referitoare la tipul articolelor scrise pentru Blogunteer, cu răspuns multiplu, am primit următoarele informații:
88,9% dintre respondenți au spus că au scris povești despre voluntari și organizații, respectiv au realizat interviuri cu persoane din sectorul non-profit;
44,4% au scris știri despre voluntariat, iar 33,3% au propus recomandări pentru voluntari.

În continuare, redactorii au fost invitați să motiveze care a fost cel mai drag material pe care l-au redactat pentru Blogunteer. Astfel, am primit răspunsuri precum:
Nu pot spune punctual, poate interviurile au avut cel mai mare impact asupra mea, m-au inspirat oamenii;
Fotoreportajul despre Festivalul Enescu. Am fost mândră să reprezint Blogunteer la un asemenea eveniment. Articolul a fost preluat de pagina oficială a Festivalului Enescu;
Un interviu cu o alpinistă implicată în activități de voluntariat, am fost impresionata de povestea și pasiunea ei;
Cel mai drag mi-a fost interviul și articolul cu Ana-Maria Brânză, deoarece și eu am practicat scrima de performanță și am avut o conexiune specială cu tranziția ei din lumea sportului către lumea voluntariatului.
”Ați încercat vreodată micro-voluntariatul?” cred ca a fost articolul pe care l-am scris cu cel mai mult drag. Reprezenta nu numai un îndemn de a te apuca de voluntariat, de a ajuta comunitatea in care trăiești, dar oferea soluții și pentru cei care sunt „prea ocupați pentru astfel de activități”.
Nu pot decide între 2, așa că o să zic „Alternative Sociale – perspectiva unui ONG despre copiii deținuților”, pentru că aduce în discuția o problemă socială despre care se vorbește destul de puțin și un ONG care promovează această cauză; și „Paula Herlo – voluntariatul înseamnă fericire” – în acea perioadă, pentru mine a fost important că am reușit să iau interviu unei persoane publice și pentru că m-am convins, încă o dată, când de important e să spui poveștile potrivite, ca jurnalist, care să aducă o schimbare în societate;
Cele cu absolvenți Fulbright. Erau persoane care aveau ce povesti;
Momentul in care am scris despre povestea mea de voluntar în cadrul AYI. A fost momentul în care am realizat că am atâtea povești de voluntariat pe care le pot da mai departe;
Următoarea întrebare a vizat cele mai mari satisfacții pe care le-au avut redactorii din implicarea în proiectul Blogunteer:
Dacă aș cunoaște impactul pe care e posibil să-l fi avut unele dintre articolele mele, m-ar bucura să știu că am atras atenția asupra acestui subiect, că am contribuit poate, într-o măsură, în felul meu;
Participarea la diverse evenimente, apartenența la Asociația Young Initiative, colegii și echipa care mi-a fost dragă;
Oamenii cu care am interacționat, faptul că am putut să scriu povești cu ale căror valori am rezonat;
Cea mai mare satisfacție a fost atunci când Blogunteer m-a ajutat să merg la un training Erasmus+ pe tema NGOs Branding, iar apoi am putut să aplic cele învățate în scrierea articolelor. Am simțit că am câștigat skill-uri foarte importante;
Când vedeam ce articole faine ieșeau și eram mândră de munca mea;
Cred ca cea mai mare satisfacție a venit din faptul ca am cunoscut oameni frumoși, din diferite părți ale țării, foarte pasionați de voluntariat, care mi-au arătat ca acesta se practica la orice vârsta – contrat a ceea ce văzusem in comunitatea mea, unde voluntariatul era “un hobby” al liceenilor sau un mod de a-ți îmbogăți CV-ul;
Am simțit întodeauna că am încrederea, încurajarea și sprijinul necondiționat al echipei, și mai ales PM-ului, în tot ce făceam;
Contactul cu oamenii de valoare din echipa Blogunteer si cu cei cărora le luam interviuri;
Am cunoscut atâția oameni și am stat de vorbă cu atatea persoane care își dedicau timpul activităților de voluntariat. Faptul că prin articolele pe care le-am scris am devenit cumva vocea lor, a fost de departe cea mai mare satisfacție.
De asemenea, i-am întrebat pe voluntari care sunt lucrurile pe care le-au învățat prin implicarea în Blogunteer și care le-au fost de folos ulterior în ceea ce au făcut pe mai departe:
Să mă implic mai mult ca voluntar și să am idei pentru alte proiecte;
Creativitate, organizare, folosirea platformei WordPress, informații despre redactarea unui articol;
Am învățat mai multe despre ce înseamnă un blog, independența în sine de a cauta subiecte, de a structura și plănui anumite interviuri și participarea la evenimente din domeniu;
Transmiterea informațiilor în scris într-un mod accesibil și interesant.
M-a ajutat mult să fiu mai curajoasă și să abordez oameni ca să le cer ceva (țineam multe interviuri și până la momentul respectiv nu prea știam exact cum să intru în vorbă cu necunoscuți, mai ales să le cer să mă ajute cu ceva). M-a ajutat să mă simt ok atunci când fac publică munca mea și să nu mă gândesc constant la ce ar zice ceilalți, ci să mă bucur de ce am făcut, chiar dacă nu era perfect;
Alături de celelalte activități de voluntariat care îmi ocupau o buna parte din timpul liber, implicarea in acest proiect mi-a oferit niște skill-uri de time management foarte prețioase;
Cred că din poveștile despre care am scris mi-am luat motivația să fac întotdeauna (și) ceva ce ar putea avea un impact asupra lumii, într-un fel sau altul. Din implicarea propriu-zisă, am învățat despre lucrul în echipă, susținerea colegilor și cum să abordezi anumite subiecte ca să fie de interes pentru public;
Mi-am îmbunătățit calitatea scrisului;
Pe lângă lucrurile evidente: faptul ca am fost disciplinată să scriu constant, să mă organizez când a venit vorba de scris, să fiu comunicativă și să lucrez împreună cu echipa de redacție, cred că lucrul pe care l-am învățat este că există o grămadă de oportunități de a face bine. Am învățat că lumea poate fi mai bună dacă fiecare dintre noi face ceva mărunt și constant pentru o cauză în care crede. Unele persoane ajută copiii, alții batranii, alții mediul, unii cladirile … și toate acțiunile astea sunt egal importante. Voluntariatul ne face mai frumoși, mai optimiști și mai putin preocupați de propria persoană.

Le mulțumim tuturor celor care au fost aproape de Blogunteer în primii 10 ani de activitate, dedicarea și energia lor ne motivează să ne continuăm misiunea. Prin Blogunteer, vom spune mereu povestea voluntariatului din România.
Învățare prin conectare
Magia învățării de la începutul lui martie a fost asigurată de Vika și Aiste, cele două facilitatoare care au organizat spațiul de învățare. Încă de la început, au creat o relație bazată pe autenticitate, deschidere și sprijin, atât prin felul lor de-a fi, cât și prin activitățile practice, care ne-au pus în situația de a ne autodepăși. Inițial, au făcut o trecere în revistă a așteptărilor noastre, a temerilor, a ceea ce putem noi să oferim și au ținut cont de acestea până în ultima zi.
Pentru mine, un moment important a fost cel de conectare a grupului, care s-a făcut într-un mod interactiv. După jocurile de cunoaștere, prima provocare a săptămânii a fost crearea de grupuri și rezolvarea unor sarcini prin intermediul unei aplicații pe telefon: am creat turnuri din monede, am creat un imn al trainingului Inside Out, am realizat mișcări de yoga. După această activitate de tip team building, s-a creat o relație între participanți și traineri, care mi-a permis să mă simt vulnerabilă atunci când am avut nevoie și să ies din zona de confort atunci a fost cazul.

Cum găsesc o soluție
Trainingul din Olanda a fost primul pas din ceea ce urmează să se întâmple. Proiectul „Inside Out” implică patru etape, reprezentate de un training, o vizită de planificare, două schimburi de tineri și o evaluare finală. La finalul acestora, participanții vor fi familiarizați cu metode de educație non-formală de lucru cu tinerii, cu scopul de a le dezvolta gândirea critică și spiritul civic.
Activitățile la care am participat au fost concentrate pe ideea principală: cum să devii un bun facilitator pentru comunitate. În acest sens, toată săptămâna ne-am ghidat după trei metode: brainstorming – consens – autoreflecție. Fie că am lucrat în grupuri mici, medii sau în plen, acești piloni au permis valorificarea fiecărei idei și toți participanții au fost implicați. Metodele au fost folosite pe întreg parcursul săptămânii ori de câte ori se lansa o temă de dezbatere. Brainstorming-ul a permis fiecăruia să-și facă vocea auzită, autoreflecția ne ajuta pe fiecare să înțelegem care sunt punctele tari și punctele slabe ale propriilor idei, iar consensul ne ajuta să ajungem la un acord fără a fi nevoie să votăm o idee în defavoarea alteia.
O altă metodă pe care am experimentat-o este Kolb’s Circle. Aceasta presupune patru etape de bază: experiență / reflecție / contextualizare / aplicare și am explorat-o printr-un joc de încredere: ne-am împărțit în grupuri de câte trei, doi stăteau față în față, iar al treilea se balansa ca un pendul; pe rând, fiecare a luat locul pendulului. Apoi, ne-am așezat și am povestit despre experiență, am reflectat asupra acesteia, am analizat-o din mai multe puncte de vedere (al pendulului și al persoanei de pe margine) și ce am face diferit data viitoare. Kolb’s Circle poat4e fi folosită și în numeroase activități de învățare, atât în medii formale, cât și în medii nonformale.
Metoda 4 D mi-a atras atenția în mod deosebit deoarece este un bun instrument de facilitare. Respectând cele 4 D-uri (Dream – explorează conceptul din mai multe perspective, stabilește direcția; Discover – analizează conceptul; Design – identifică soluții cu privire la context; Decide – aplică soluțiile identificate), am format patru echipe, fiecare fiind responsabilă cu un tip de „D” pentru facilitarea unei activități cu tema „Identitatea tinerilor”. Cele mai multe dintre activități au fost bazate pe metode nonformale, cum ar fi brainstorming, role-play, teatru forum și reflecție. O adevărată provocare pe care ne-am asumat-o, un context de învățare în care ne-am dat voie să visăm, să descoperim, să proiectăm, să greșim și să îmbunătățim unde a fost necesar. Momentele de reflecție nu au lipsit nici de dată această, la nivel individual și de echipă. Toate activitățile derulate au fost doar o etapă premergătoare a ceea ce urmează să se întâmple cu toate informațiile pe care le-am dobândit în aceste zile.
Ne vedem în Lituania!
Relația creată în grup, bazată pe autenticitate și respectând pilonii brainstorming – autoreflecție – consens, au făcut ca săptămâna din Olanda să fie una de creștere din toate punctele de vedere. Pe de-o parte, am învățat multe lucruri noi. Pe de altă parte, am reușit împreună să decidem tema schimbului de tineri: „Human Rights Education”.
Cred că cel mai mare plus al acestui curs a fost îmbinarea învățării cu activități de reflecție și de conectare. Am plecat din Lettele cu multe idei pe care abia aștept să le aplic la clasă și în comunitatea în care lucrez. Modelele acestea de învățare m-au inspirat întrucât pot fi utilizate în multe contexte atunci când dorești să faci o schimbare, fie că vorbim de o comunitate sau de viața personală. Acum urmează să pregătim schimbul de tineri care va avea loc anul acesta, în Lituania, unde vom avea oportunitatea să fim în spatele scenei, unde vom înțelege mai bine ce înseamnă să te ocupi de derularea unui proiect Erasmus+.

*Articol redactat de Cosmina Dranga, profesoară și participantă la trainingul „Inside Out”, din partea Asociației Young Initiative, alături de Simina Sîrbu (autoarea fotografiilor din articol) și Valentin Netejoru.
]]>Este pentru prima dată când particip la un training Erasmus+ în afara României și sunt mai mult decât nerăbdător să fac asta. Deși sunt “membru cu drepturi depline” al departamentului de relații internaționale din cadrul Asociației Young Initiative încă din octombrie 2017, abia în februarie am reușit să găsesc perioada liberă și proiectul potrivit pentru o astfel de mobilitate. Nu e deloc un mister ca “am spionat” activitatea Asociației cu destul de mult timp înainte să mă alătur echipei, întotdeauna cautând să aflu cât mai multe despre programul Erasmus+.
Astfel că, pe 28 februarie 2018 m-am îmbarcat într-un avion care credeam eu că o să mă ducă spre Paris. Plecam cu planuri pe care acum le consider modeste: să învăț lucruri noi, să împărtășesc din propriile experiențe, să cunosc oameni, să stabilesc colaborări, de ce nu?
Dar avionul nu m-a dus tocmai la Paris.
Undeva în jurul prânzului coboram pe aeroportul din Tille-Beauvais, înfruntând un ger cumplit care sfida soarele strălucitor. Pășeam pentru prima dată în legendara țară a lui Napoleon, iar entuziasmul deja ma copleșea; atât de multe lucruri de văzut și atât de puțin timp! După o scurtă vizită prin Beauvais – acest orășel simpatic dominat de Catedrala Saint-Pierre – am pornit către Amiens, alt oraș despre care nu prea știam multe lucruri, dar pe care doream foarte mult să îl descopăr. Încetișor, am ajuns la destinație și în autogara din centru, cea mai mare parte a echipei României s-a reunit: Giorgia, Estela, Elena, Diana și eu. Ulterior ni s-a alăturat și Nadia.
Ușor, ușor, am pornit spre liceul La Providence, locul unde pentru următoarele șapte zile urma să ne petrecem cea mai mare parte din timp, învățând și experimentând ce înseamnă migrația. Cu sprijinul asociației franceze Concordia Picardie, căreia țin să îi mulțumesc a mia oară, 18 oameni simpatici au pornit pe căile migrației cautând înțelesurile sale ascunse și soluții la problemele cu care se confruntă imigranții și refugiații.
Începutul a fost greu, căci bariera lingvistică era o problemă destul de importantă; cu toate acestea, am reușit să găsim o cale de comunicare, iar relațiile s-au îmbunătățit substanțial. Punctul focal al întregului training nu era simpla interacțiune a 12 tineri din două țări diferite: România, respectiv Estonia, ci un grup mic, dar reprezentativ de imigranți cu povești de viață sfâșietoare (și îmi asum termenul). Deși poveștile sunt tragice, am ales să o împărtășesc totuși pe una dintre ele, sub rezerva tăinuirii numelui protagonistului și a atribuirii primei litere din alfabet, din motive de securitate personală.
Numele lui este A. Are puțin peste 20 de ani și s-a născut în Africa, în Guineea Franceză, ca să fiu mai precis.
Ei bine, nu. Oameni care nu au părăsit niciodată continentul “civilizat” pentru a vedea Africa, oameni care refuză să comunice, refuză să se documenteze, refuză să înțeleagă… Acei oameni continuă tradiția ignoranței, a xenofobiei, a intoleranței; prin vanitatea fals justificată, acei oameni continuă îndelungata pierzanie.
Torturat. Trădat. Hăituit. Respins. Exilat. Aici, în Europa. Încă.
Îmi pare atât de rău, A. Îmi pare atât de rău că suferi pentru că vrei o viață normală, iar ceilalți refuză să vadă asta și să se gândească la imigrație ca fiind un proces strict negativ.
Povestea lui A nu este singulară. Anual, mii de oameni caută refugiu în Europa – eternul ținut al făgăduinței care încă îi trădează. Avionul nu m-a dus la Paris. Avionul m-a dus dincolo de fațadele gotice ale secolelor trecutului, dincolo de câmpurile verzi, dincolo de păduri, dincolo de Marea Interioară, dincolo de nesfârșitul deșert.
Avionul m-a purtat spre mine. În adâncul minții mele unde am redescoperit faptul că sunt vulnerabil. Iar vulnerabilitatea mea trebuie să devină putere; puterea de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie indiferent de culoarea pielii lor, indiferent de religie, sex, situația financiară, etc. Gândindu-mă din nou la planurile cu care plecasem, pot spune că tot ce am învățat acum depășește orice așteptări. Introspecția, metamorfoza sinelui reprezintă poate cel mai bun follow-up pe care l-ar putea avea acest proiect.
În ciuda poveștilor tragice ale celor patru prieteni imigranți, pot spune că echipa României, respectiv a Estoniei, au reușit cu mare succes să creeze punți între oameni prin muuultă muzică, dans, bună dispoziție, optimism și simple acte de caritate neașteptat de apreciate.
Aș repeta experiența? DA! Unde mă înscriu?!
Mulțumesc din nou lui Marie, lui Melaine, lui Didier și lui Anais pentru sprijinul lor. Mulțumesc tuturor participanților care au reușit să creeze o atmosferă atât de frumoasă.
Și pentru că sunt sigur că mai există suficienți oameni acolo care ar vrea să guste din experiența neașteptată a mobilităților Erasmus+, nu pot decât să îi trimit către pagina de Facebook a Asociației și site-ul web unde se pot găsi informații din belșug despre proiectele europene aflate în derulare.
Sper ca tot mai mulți tineri să aibă parte de asemenea experiențe și să contribuie la schimbarea mentalităților celor din jur.
*Articol realizat de Andrei-George Dobrea, ofițer relații internaționale în cadrul Asociației Young Initiative și participant la trainingul Erasmus+ ”What can we do together”, organizat de Asociația Concordia Picardie.

© Anaïs Morgane Balende
]]>
sursa: MagiCAMP
Târgul este și sus – așa mă întâmpină un afiș scris de mână, care mă duce cu gândul imediat la scrisul unui elev de școală primară. E pe material textil, scris cu acuarelă albastră imitând cerneala.
Sub fulgi mari în formă de stea, cum nu am mai văzut decât în poze, în curtea Muzeului Țăranului Român, stau meșterii și artiștii în spatele măsuțelor pline cu mici obiecte de artă, legate cu șnurul alb și roșu. În urechi îmi răsună Târgul este și sus, așa că intru în clădire, urc treptele și constat cu bucurie că sus sunt obiecte realizate de asociații umanitare.
Cu ce ne așteaptă Muzeul Țăranului Român în inima Bucureștiului, pană pe 1 Martie inclusiv?
Cu 241 de creatori, artiști și meșteri, nouă asociații umanitare care ne așteaptă cu mărțișoare realizate manual. Asociațiile prezente sunt: Asociația Firul Întors, Asociația Sindrom Down Bucuresti, Asociația Caritas, Asociația Hoffnung Romania, Asociaţia M.A.M.E., AUTISM ROMANIA, Fundația Hospice – Casa Speranţei, MagiCAMP, Worldvision.
Cu reprezentanții a două dintre acestea am stat de vorbă pentru a afla mai multe detalii despre cine a realizat obiectele, unde merg banii strânși și ce alte proiecte mai au.
Prima dintre acestea este asociația Firul Întors, de la care am aflat că mărțișoarele sunt realizate de membri ai asociației, din pânză, lână, ghindă, sfoară, pastă ceramică, panglici cu motive tradiționale, toate realizate manual, folosind tehnici precum coasere, țesere și modelare de lut. Un detaliu care mi-a atras atenția este că pe fiecare etichetă se află numele celui care a realizat mărțișorul.
Povestiți-mi, vă rog, despre asociația Firul Întors. Când s-a format, cu ce se ocupă, care este misiunea acesteia?
Asociația noastră are ca principal scop educația etnografică a copiilor și tinerilor , sprijinirea meșterilor și a celor care realizează obiecte hand – made. Organizăm în școli și grădinițe ateliere – șezători cu subiect etnografic, în care participanții învață despre patrimoniul material și imaterial, realizând totodată obiecte reprezentative.
Cât privește sprijinirea meșterilor și a artiștilor care realizează obiecte hand-made, organizăm târguri tematice (de Sfânta Maria, Buna Vestire) în parteneriat cu Primăria municipiului Brașov (anul acesta sperăm că și cu Muzeul de etnografie). În cadrul acestor târguri desfășurăm ateliere gratuite demonstrative sub îndrumarea meșterilor și a artiștilor participanți la târg. Asociația noastră funcționează din 2015.”

sursa: Firul Întors
Ce ar trebui să știe cel care cumpără mărțișoare de la Firul Întors? Unde merg fondurile obținute din vânzarea mărțișoarelor?
Mărțișoarele noastre sunt inspirate din meșteșugurile de altădată: fuior cu lână și prâsnel frumos ornat cu simbol tradițional; ie în miniatură, din pânză de bumbac, ornată cu panglică cu motive tradiționale; ghinda din lână împâslită; ghinda naturală pictată cu motive tradiționale; căluți năzdravăni, fluturi, flori (din pastă ceramică);
Fondurile obținute din vânzarea acestor mărțișoare vor susține prezența noastră în cât mai multe școli și grădinițe, centre de plasament, vor contribui la creșterea calității bazei materiale, utilizate în cadrul programelor pe care le derulăm.
Unde mai putem găsi asociația Firul Întors în această primăvară?
Suntem în școli, grădinițe (”Săptămâna altfel”, programe Erasmus). Suntem în tratative cu Primăria municipiului Brașov pentru un târg în Piața Sfatului.
Cei care doresc să sprijine Firul Întors, îi găsesc la telefon 0722 833 660 și pe pagina de Facebook. Nu au sediu permanent întrucât nu își permit chiria și sunt în căutare de voluntar pentru a realiza site-ul asociației.
Mergând mai departe am dat de MagiCAMP, asociația sub umbrela căreia se defășoară toate proiectele MagicHOME, MagicBOX, MagiCALL, MagicTICKET.
MagiCAMP a venit la Târgul de Mărțișor de la Muzeul Țăranului Român cu o mulțime de mărțișoare minunate, colorate și creative, realizate din fetru, nasturi mai mici și mai mari, fimo, etamină, ațe.
Spuneți-mi, vă rog, de cine sunt realizate mărțișoarele?
Echipa de mâini dibace care au făcut minunatele mărțișoare este alcătuită din Iza Mariș, Raluca Alexandru, Cătălina și Otilia Asimov, Cristina Petrescu, Gilda Ștefan și este coordonată de artista Andreea Brînzoiu – oameni care și-au luat din timpul pentru ei, după zile de muncă. Oameni care ar fi putut sa meargă acasă și sa își vadă de ale lor, dar au ales sa își doneze timpul și abilitățile.
Fiecare mărțișor este făcut cu grijă și cu dragoste, pentru că au un scop în care credem toți. Sunt creative, sunt frumoase, sigur cei care sunt în căutare de mărțișoare găsesc ceva pe gustul lor, pentru cei dragi.
Ce ar trebui să știe cel care cumpără mărțișoare de la MagiCAMP? Unde merg fondurile strânse la acest târg?
Toți banii merg către proiectele MagiCAMP, dedicate copiilor diagnosticați cu cancer și leucemie și familiilor lor, atât de greu încercate. Fie ca sunt taberele de vară din 2018, la care am început deja lucrul, fie ca sunt proiecte sociale sau prin care susținem copiii talentați, fiecare ban primit în urma vânzării unui mărțișor este folosi în beneficiul lor. Copiii sunt întotdeauna în centrul fiecărei acțiuni întreprinse de MagiCAMP!
Oricine ne poate întreba oricând ce am făcut cu banii, cum i-am cheltuit, iar noi suntem mai mult decât bucuroși sa povestim sau sa arătam faptele concrete.
Unde vă mai găsim primăvara aceasta?
Uite, spre exemplu la târgurile dedicate campaniei pentru strângerea de formulare 230, care permit direcționarea către o cauza sociala a 2% din impozitul pe venit. Iar dacă cineva știe pe cineva dintr-o companie care organizează astfel de eveniment,e îl rugam sa ne dea de știre la contact@magicamp.ro. Este o sursa de venit esențială pentru orice ONG. Ca să vă dați seama, cu un singur formular 230, MagiCAMP a putut asigura, spre exemplu, masa unui copil pentru o zi de tabără, sa asigure o parte din materialele necesare unui atelier în tabere sau să poată organiza transportul în și din tabere al copiilor. Toate aspecte esențiale în economia taberelor de vară. Altfel, lucrăm să facem cât mai sustenabile proiectele MagiCAMP, suntem în plin șantier pentru amenajarea MagicHOME, refugiul părinților ai căror copii sunt diagnosticați cu cancer. Ah, și pregătim un eveniment care ne umple inimile de bucurie de pe acum! O sa vedeți!
Acestea fiind spuse, dacă sunteți în căutare de mărțișoare, sau dacă nu erați și v-am stârnit interesul, mergeți la Muzeul Țăranului Român și nu ratați expoziția de la etaj.
Pentru mai multe detalii despre târg urmăriți și site-ul www.muzeultaranuluiroman.ro.
]]>
Pentru prea mulți, însă, această perioadă a anului nu este decât o altă ocazie de a-și aminti de greutăți și lipsuri. Dar, mai mult decât oricine, copiii nu ar trebui să își piardă nicicând credința în Moș Crăciun și spiritul sărbătorilor.
De aceea, în fiecare an, această perioadă este marcată de mai multe campanii caritabile. Scopul acestora este de a ajuta copiii și familiile defavorizate și de a le aduce un zâmbet pe chip. Iată câteva dintre acestea:
1. Festivalul Brazilor de Crăciun
Având o istorie de 13 ani, primul eveniment din listă este Festivalul Brazilor de Crăciun. Inițial, a fost creat în Anglia, unde s-a bucurat de un mare succes.
În 2001, a fost preluat și în România, fiind organizat de organizaţia Salvați Copiii România cu scopul de a strânge fonduri destinate programelor educaționale pentru copiii defavorizați. Ideea festivalului constă în inventarea celor mai originali și creativi brazi de Crăciun. Anual, tot mai mulți designeri români acceptă provocarea și se implică în proiect. De asemenea, tot mai mulți sponsori şi companii doresc să contribuie la eveniment.
De la demararea proiectului și până în prezent, au fost adunați 2.824.100 euro care au ajutat 20.700 de copii. În acest an, 2.500 de copii din comunități defavorizate vor beneficia de sprijin, în scopul facilitării accesului la educație și prevenirii abandonului școlar.
Gala celei de-a 14-a ediţii a Festivalului Brazilor de Crăciun va avea loc pe 4 decembrie 2014, la Stejarii Country Club, Bucureşti. Mai multe informații despre acest eveniment puteți găsi pe pagina oficială.
2. Secret Santa
Este următorul eveniment din calendarul magic. Nu se știe cu certitudine când și de către cine a fost născocit, dar se presupune că ar fi vorba despre Larry Dean Stewart. Filantropul american a inventat numele și, timp de 20 de ani, a făcut acte de bunătate aleatorii, pe tot parcursul anului. În curând, ideea a avut priză la public, oamenii văzând-o ca pe un mod de a face schimb de cadouri de Crăciun, în mod anonim. Tradițional, evenimentul are loc în data de 5 decembrie.
În prezent, Secret Santa a ajuns să fie un fenomen la nivel mondial. Au fost create numeroase pagini online, unde oricine poate fi Moșul secret al cuiva, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla.
Procedura este simplă. Te înregistrezi, îți este repartizat un partener, aduni într-o cutie diverse lucruri, în sumă de aproximativ 15$, și o expediezi prin poștă.
La o simplă căutare pe Google, sintagma Secret Santa generează o întreagă listă de opțiuni. Una dintre cele mai populare este pagina redditgifts. În 2013, aici au fost implicați mai mult de 85.000 de oameni, din peste 120 de țări.
Impresionant, nu? Dacă te încântă ideea și ai vrea să participi, grăbește-te! Înscrierile se fac până pe 1 decembrie.
3. ShoeBox
Cât praf magic încape într-o cutie de pantofi? Dar în 30.669?
În 2007, Valentin și soția lui, doi tineri din Cluj, își învățau băiețelul să împartă dulciurile și hăinuțele lui cu alți copii din bloc, mai săraci. După câţiva ani, proiectul ShoeBox a luat amploare, astfel încât, în 2013, s-au adunat 30.669 de cutii, de la români din 8 țări, 66 de orașe și 107 centre de colectare.
Valentin este conștient că nu putem salva lumea cu o cutie de pantofi umplută cu dulciuri și alte daruri. Dar este sigur că, prin astfel de acțiuni, vom învăța să prețuim mai mult ceea ce avem și vom fi mai puțin disperați după ceea ce ne dorim în plus. „Dar din dar se face rai, spune zicala, și eu zic „cutie din cutie se schimbă realitatea unui copil sărman, în prag de Crăciun.”
Proiectul se desfășoară între 1 – 15 decembrie, 2014. Anul acesta, s-au organizat 124 de centre de colectare în toată România și 14 în diasporă. Scoateți pantofii din cutie, pune câteva obiecte fermecate, intră aici, caută cel mai apropiat punct de locația ta și fă un suflet mai fericit de Crăciun!
4. Inspiraţie de Crăciun
Anul acesta, în Bihor se încurajează practica „ne dezvoltăm personal și ajutăm, în același timp”. Pe 3 decembrie, Fundația Comunia organizează un eveniment de business în scop caritabil.
Noutatea acestei ediții este faptul că s-a renunțat la taxa de participare în valoare de 100 de euro. În schimb, intrarea se face pe pachete. Acestea trebuie să conțină anumite produse alimentare și de igienă, iar opțional – diverse obiecte pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor. O alternativă celor de mai sus este o donație minimă de 50 de lei. Pachetele adunate vor fi distribuite copiilor orfani şi marginalizaţi din Oradea şi judeţul Bihor.
Dacă vei fi în Bihor și ești interesat să participi la eveniment, trebuie să completezi acest . Mai multe detalii despre seminar găsești aici.
5. Crăciun din inimă de student
Circulă prin ținutul românesc tot felul de mituri despre studentul din cămin. O fi trăind el numai din zacusca mamei, ho-ho, dar suflet bun sigur are. Așadar, pe 8 decembrie, ne mutăm rapid în celălalt capăt de țară și ajungem la Iași, la Casa de Cultură a Studenților. Aici, Asociația Studenților Informaticieni Ieșeni (ASII), împreună cu Facultatea de Informatică Iași (FII) invită la o seară caldă, cu muzică folk, recitaluri de colinde și alte momente artistice.
Pentru cea de-a XI-a ediție a evenimentului, studenții au pus la cale mai multe recitaluri susținute de către Emeric Imre & Jimi El Lako, Ciprian Cotruță și Claudiu Cârstean, trupele ieșene Aproape Unplugged și The Curls. În încheiere, va fi organizată o licitație de materiale handmade, portrete lucrate cu grijă de către voluntarii ASII și produse de anticariat. Prețul unui bilet este de 10 lei, iar banii colectați vor ajunge la 28 de copilași de la Centrul de Zi din Ciurea.
Se mai pot face donații și într-un cont bancar, deschis în acest scop. Intră pe pagina oficială a proiectului, pentru a aflat mai multe detalii.
6. Sacul lui MOŞ CRĂCIUN
Este mare, încăpător și încă gol. Dar tu poți contribui la umplerea lui! În perioada 22 noiembrie – 19 decembrie, Institutul Geologic al României organizează evenimentul caritabil “Sacul lui Moș Crăciun”. Ia cu tine o carte, o jucărie sau orice crezi că ar putea bucura câteva suflete de copii. Mergi cu ele la Muzeul Național de Geologie și pune-le în sac. Moșul le va duce copiilor din centrele de plasament din București și Voluntari.
Informații suplimentare se pot obține la numărul de telefon: 021/212.89.52.
Vrei să știi ce ascunde Moș Crăciun în sac? Atunci fii chiar tu Moșul!

150 ONG-uri prezente la ONGFest 2013
În perioada 10 – 11 Mai ONG-urile își dau întâlnire cu bucureștenii în Parcul Herăstrău din București pentru a le arăta cum schimbă România în bine zi de zi și modul în care se poate implica fiecare dintre noi. Vorbim de a 5-a ediţie a ONGFest, eveniment organizat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), devenit deja emblematic pentru societatea civilă românească.
Anul acesta, ONGFest lansează o provocare inedită participanţilor sub deviza „Tu vrei (r)evoluţie? ”, urmărind o creştere a ratei de implicare în societate a asociaţiilor şi fundaţiilor din România. De asemenea, tematica ediţiei a 5-a aduce în prim plan combaterea discursului instigator la ură. Astfel, în cadrul evenimentului vor avea loc o serie de momente artistice, dezbateri şi activităţi deosebite ce vor ilustra tema aleasă.
ONG-urile care doresc să se întâlnească cu bucureștenii se pot înscrie online până pe data de 23 aprilie. Cu peste 25.000 de vizitatori şi 160 de ONG-uri atât din România, cât şi din ţări precum Polonia, Grecia, Spania, Portugalia, festivalul reprezintă locul ideal pentru dezbateri şi schimb de bune practici.
Deschiderea oficială a evenimentului are loc la Palatul Parlamentului pe data de 9 mai. Prima parte a zilei este dedicată interacţiunii dintre organizaţiile neguvernamentale din România şi cele din ţările implicate în programul de finanţare Fondul ONG. Ziua nu se încheie aici, pregătind ulterior 4 sesiuni pe teme precum:

Pe 10 și 11 mai, Parcul Herăstrău va fi cuprins de magia nonformalului. Numeroase momente artistice vor prinde viaţă pe scenă, iar trupele şi artiştii prezenţi la eveniment vor aduce un plus de farmec întregului festival. De asemenea, vizitatorii nu ar trebui să omită standurile expoziţionale ale organizaţiilor, fiind un prilej de a cunoaşte oameni frumoşi, cauze măreţe şi poveşti pline de emoţii.
De ce să participi la ONGFest 2014 în Parcul Herăstrău?
Asociația Young Initiative și Blogunteer.ro te așteaptă la ONGFest pe 10 și 11 mai să ne întălnim, să povestim, să schimbăm împreună România! Book the date și să ne vedem cu bine în Herăstrău!
Mai multe detalii referitoare la programul festivalului se regăsesc aici.
]]>
De mai bine de 10 ani am făcut voluntariat în Botoșani și Iași, trecând prin toate nivelurile existente într-un ONG. Dar ceea ce mi-a lipsit a fost o experiență în afara granițelor, iar după o mică cercetare pe internet am dat peste programul Serviciul European de Voluntariat, un program finanțat de Uniunea Europeană, pe o perioadă de maxim 12 luni de zile, pentru toate țările din Europa (inclusiv Georgia, Armenia, Turcia și Azerbaidjan) pentru europenii cu vârsta între 18-30 de ani.
Prima oară când am citit despre acest program m-am hotărât să merg în Polonia. Nu datorită asemănărilor lingvistico-istorice dintre noi și ei (deși sunt destule) ori fiindcă aș vrea să lucrez acolo după ce îmi termin programul. Ci din pură curiozitate: am vrut să văd cum e societatea civilă în Polonia. Iar răspunsul e evident: e mult mai bine văzută și mai puternică decât în România, având susținere din partea tuturor autorităților. Dar aici nu voi vorbi despre diferențe și asemănări între cele două societăți civile, ci despre experiența de voluntar SEV în Polonia.
După câteva luni de căutat organizații potrivite, aici, cărora să le trimit e-mail-uri, am primis un răspuns pozitiv prin luna februarie. Urma să merg pentru 11 luni de zile în Gdańsk pentru a face voluntariat pentru persoanele ce au dizabilități mentale. Deși experiența mea era mai mult în zona de cultură, organizare evenimente, resurse umane și PR, mi-am zis că puțină muncă socială nu îmi va strica. Și chiar mi-a fost de folos, chiar dacă au fost momente grele.
Începutul experienţei poloneze
La începutul lunii septembrie 2012 am ajuns în Gdansk, după ce am mers cu trenul o zi și jumătate, din Cluj până în Gdansk, prin Budapesta și Varsovia. Când am ajuns, cu un bagaj negru si rucsacul tip militar, una din voluntarele organizatiei PSOUU Gdansk m-a așteptat. În câteva zile am făcut cunoștință și cu noii mei camarazi: Anna ori Ania (Ucraina), Schobsi (Austria), Charlotte (Franța), Cecile (Franța) și Oscar (Spania).
De la stânga la dreapta: Anna ori Ania, Schobsi, Charlotte, Cecile, eu, Oscar și Jarek – coordonatorul (cel cu barbă și păr lung).

Nu le spuneam persoane cu dizabilităţi mentale, ci participanţi
Coordonatorul nostru, Jarek, ne-a arătat oraşul în primele două săptămâni, locurile unde vom lucra, ne-a ajutat să ne facem cardul pentru bibliotecă (iar singura persoană care l-a folosit a fost Anna), ne-a explicat anumite diferențe dintre polonezi și străini. O voluntară de la PSOUU, Michalina, ne-a sprijinit să ne facem carduri municipale pentru transportul în comun, pentru Gdansk SKM-ul Sopot și Gdynia. Orașul, fiind turistic, autobuzele și tramvaiele ajung la timp în stații și există și autobuze de noapte. În schimb, trebuie să ştii că dacă vrei să te online casino întorci la o oră după miezul nopții acasă și ai ajuns după un minut în staţie faţă de timpul precizat ori mergi pe jos ori mai aştepti o oră/două până vine celălalt.
Tot în primele săptămâni, am cunoscut o parte din mentori, în centrul vechi și acolo am mâncat pentru prima oară pierogi cu carne de porc mistreț (organizația a plătit
). La întâlnire ni s-au explicat mai multe despre organizație și despre felul activităților pe care le vom avea. Am vorbit despre cursurile de limba poloneză planificate a avea loc în fiecare săptămână (gratuite) și despre munca noastră cu participanții. Nu le spuneam persoane cu dizabilităţi mentale, ci participanți.
După 2 săptămâni în care ne-am cunoscut mai bine și ne-am adaptat cât de cât ţării și limbii fiecăruia, am ales locurile unde vom lucra. Eu am ales 2 zile la birou cu coordonatorul, 3 zile la centrul de zi. Pe lângă acestea, mai aveam în fiecare marți teatru și în fiecare joi întâlnire cu “fratele mai mic” Lukas (vă povesc puţin mai încolo despre el :D). Ceilalți colegi ai mei au avut un program puțin diferit. Organizația fiind destul de mare și de veche avea nevoie de oameni care să ajute. Deși existau voluntari polonezi, noi aduceam un plus valoare prin faptul că eram străini, iar participanții aveau contact cu un alt mediu și alt gen de oameni.
Să lucrezi cu persoanele cu dizabilități mentale e greu. În special când au și dizabilități fizice. Organizația, Polskie Stowarzyszenie na Rzecz Osób z Upośledzeniem Umysłowym w Gdansku, există de prin anii 1980 și lucrează cu toate categoriile de dizabilități. De la cele mai severe până la cele mai minore. Pe unii reușeau să îi integreze în societate, să aibă un loc de muncă și să locuiască singuri. Unii erau și căsătoriți. Cei mai mulți erau pe la mijloc. Nu avea o dizabilitate mare, gen sindromul Down, dar nici nu putea să fie independenți. Unii aveau nevoie de 1 an de zile să învețe să mănânce cu lingura, iar alții nu aveau un progres semnificativ nici după o perioadă lungă de timp. E multă muncă cu ei și ai nevoie de multă răbdare. Dar rezultate sunt.
Amintiri de pe parcursul stagiului
Pe parcursul stagiului, am cunoscut și alți voluntari în cele trei orașe (Gdansk, Sopot și Gdynia), care lucrau cu persoane cu dizabilități ori erau pe cultură, artă, predau o limbă străină la liceeni ș.a . M-am întâlnit şi cu români, care erau voluntari ca mine (Andra și Oana) ori erau cu bursă Erasmus sau pur și simplu lucrau. Deși vorbeam în engleză nu mi s-a făcut dor de limba română, fiindcă o exersam în cap. Iar dacă mai eram cu un român/româncă într-un grup cu alți străini preferam să vorbesc în engleză.
Una din cele mai interesante activități pe care le aveam, era cu programul “Big Brother/Big Sister”, iar ideea e să mă întâlnesc în fiecare săptămână, cel puțin 2 ore, cu o persoană cu dizabilități și să avem activități astfel încât lui să îi fie mai ușor să se integreze și să aibă cât mai mult contact cu exteriorul. Eu l-am avut pe Lukas, care e pasionat de sport și dorea cam tot timpul să mergem la un meci. Deși limba era un inconvenient am avut noroc că știa puțină engleză și în general ne-am descurcat.
Am avut 2 training-uri la care trebuia să participăm, dar toate cheltuielile (transport, cazare, mese și vizitarea orașului) erau asigurate de către Agenția Națională din Polonia. Primul dintre acestea a fost în Varşovia, unde am stat o săptămână și am vorbit despre proiectele noastre, organizațiile din care proveneam, ce așteptări am avut, dacă proiectul e ok și ce nu merge. Am fost în jur de 20 de persoane din toată Europa și de toate vârstele (desigur, din intervalul 18-30 de ani). Dacă vei merge cu SEV, vei observa că nemții și austriecii au între 18-20 de ani, spanioli, greci și italieni au peste 25 de ani, iar restul între 21-26 de ani. Schobi, din Austria, avea 18 ani iar Oscar, din Spania, avea 29 de ani. Al doilea training a fost în Torun unde am reflectat asupra proiectului și asupra a ceea ce vom face după ce vom finaliza stagiul de voluntariat. A fost momentul în care am realizat că se va termina experienţa poloneză și că ar trebui să ne facem ceva planuri pentru viitorul apropiat. Timpul trece altcumva. În special dacă mai ai alți colegi care vor să exploreze țara și să cunoască oameni noi. Câteodată e intens, alteori e plictisitor. Dar în general e frumos, cu amintiri interesante, o experiență de neuitat pe care trebuie să o încerci, cel puțin o dată în viață.
Între 25 – 27 octombrie 2013, s-a desfășurat la Brașov Volunteque 3.0, eveniment aflat deja la a treia ediție. Volunteque reprezintă o experiență de învățare minunată, un eveniment la care au participat 100 de oameni pasionați de voluntariat, fiecare cu povestea proprie. Serviciul European de Voluntariat s-a aflat în centrul atenției în această perioadă prin prisma promovării și valorizării experiențelor din proiectele SEV, a implicării organizaţiilor acreditate și neacreditate, precum şi a voluntarilor, lucrătorilor de tineret şi a altor actori interesaţi de această tematică. Pe parcursul a 3 zile au avut loc aproximativ 40 de ateliere.
Cei 100 de participanți reprezentând organizații de trimitere și găzduire acreditate, organizații care încă nu sunt acreditate, însă își doresc acreditarea sau au un potenţial de a dezvolta în viitor proiecte SEV, voluntari români și voluntari SEV, practicieni, lucrători de tineret, formatori, mentori, au învățat și au schimbat experiența lor. Participanții au fost în același timp facilitatori și nimeni nu a simțit o barieră între cei care învață și cei care dau mai departe din cunoștințele lor. Au avut loc ateliere pe teme variate și extrem de interesante precum:
Volunteque face parte dintr-un proiect mult mai generos și care are multe de oferit celor care vor să afle și să utilizeze eficient informații, dar și know-how și expertiză în SEV. Proiectul gONG este un proiect best online casino finanțat de Comisia Europeană, derulat de Pro Vobis în parteneriat cu Asociaţia A.R.T. Fusion, Asociaţia CREATIV, Asociația Team for Youth și Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca și urmărește transmiterea informaţiilor la scară largă privind oportunitățile oferite de Serviciul European de Voluntariat către organizații și tineri, iar în acelaşi timp este axat pe creșterea calității proiectelor din acest domeniu. Mai multe informații despre gONG sunt disponibile pe pagina dedicată de pe site-ul ProVobis, gONG voluntariatul intră în-scenă.
O altă componentă a promovării stagiilor de voluntariat este reprezentată de comunitatea SEVex, care este deschisă tuturor celor care au fost voluntari SEV. Mai important însă, pe site-ul sevex.voluntareuropean.ro chiar și cei care nu au fost voluntari SEV au acces la unele secțiuni și pot afla informații utile. Vrei ca organizaţia ta să afle mai multe despre SEV ori îţi doreşti să iei legătura cu un SEVex – ist? Nimic mai simplu, pe site-ul deja menționat există un formular de solicitare care îți permite ca prin intermediul comunității să intri în legătură cu un voluntar SEV din regiunea ta, dornic de a împărtăși din experiența lui. De altfel, SEVex este o platformă ce urmărește să ofere sprijin și informații viitorilor voluntari cu ajutorul celor care au făcut deja un stagiu; de asemenea comunitatea acordă sfaturi despre cum poate fi valorificată experiența SEV inclusiv prin certificatul Youthpass și cum poate fi utilizată o asemenea experiență în plan profesional.
În ceea ce priveşte evenimentele din domeniu care se vor desfăşura în următoarea perioadă recomandăm atelierul TiA: Mentorat şi procesul de învăţare. Organizat în cadrul proiectului gONG, în perioada 16-17 noiembrie, evenimentul se adresează actorilor din SEV precum: traineri din reţeaua de formatori Tineret în Acţiune, mentori, coordonatori de proiecte şi voluntari cu experienţă SEV. Pentru înscriere, trebuie completaţi acest formular, iar pentru detalii şi informatii suplimentare puteti scrie un email pe adresa anailie3009@gmail.com. Termenul limită pentru aplicare este 4 noiembrie.
Volunteque a fost o poartă, o cale pentru cei implicați, de a afla informații despre poveștile frumoase țesute în jurul Serviciului European de Voluntariat care va continua și în cadrul noului program Erasmus , 2014-2020. Pentru că suntem siguri că doriți să aflați mai multe despre ce se va întâmpla pe viitor, vă recomandăm să urmăriți și pagina de facebook ErasmusPlusRO, pentru mai multe informații.
]]>
În perioada 4 – 25 octombrie are loc în Cluj-Napoca cea de-a XLVII-a ediţie a Toamnei Muzicale Clujene, cel mai important festival de muzică clasică din România după Festivalul George Enescu. Organizat de către Filarmonica de Stat “Transilvania”, festivalul internaţional reuneşte în inima Transilvaniei pentru 21 de zile artişti aparţinând diferitelor categorii instrumentale şi vocale.
Pe scenele pregătite de către organizatori au urcat deja nume sonore ale muzicii româneşti sau internaţionale, iar următoarea perioadă se anunţă a fi la fel de interesantă. Programul următoarelor două săptămâni este unul încărcat de emoţie şi de invitaţi cu renume. Astfel în perioada 14 – 25 octombrie, vă invităm să vă alăturaţi spectatorilor care şi-au achiziţionat deja bilete şi să vă lăsaţi urechile în compania unor lucrări marcate de măiestrie.
Luni, 14 octombrie 2013, ora 19, Colegiul Academic
Nestemate ale Barocului
Ansamblul La Follia (Codrin Emandi – vioară, Diana Emandi – vioară, Ciprian Câmpean – violoncel, Paola Erdas – clavecin)
Program:
Arcangelo Corelli – Triosonata în Sol major, op. 2, nr. 12
Henry Purcell – Sonata nr. 3 în la minor, Z. 804
Georg Friedrich Händel – Passacaille din Triosonata în Sol major op. 5, nr. 4, HWV 399
Georg Philipp Telemann – Gulliver Suite pentru două viori, TWV 40:108
Luigi Boccherini – Sonata nr. 6 în la major pentru violoncel şi bas continuu
Claude Bénigne Balbastre – La d’Hericourt pentru clavecin
Carl Philipp Emanuel Bach – Triosonata în do minor, Sanguineus et Melancholicus
Marţi, 15 octombrie 2013, ora 19, Biserica Romano-Catolică „Sf. Mihail”
Jubilee muzicale
Johann Ludwig Krebs 300/ Paul Hindemith 50 (Erich Türk – orgă)
Program:
Johann Ludwig Krebs – Preludiu şi fuga dublă în re minor
Paul Hindemith – Sonatele nr. 1 şi nr. 2 pentru orgă
Miercuri, 16 octombrie 2013, ora 19, Sala Studio, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”
Serate camerale (Cvartetul Arcadia, Ana Török – vioara I, Răsvan Dumitru – vioara a II-a, Traian Boală – violă, Zsolt Török – violoncel)
Program:
Joseph Haydn – Cvartetul de coarde în Re major, op. 76, nr. 5
Leoš Janáček – Cvartetul de coarde nr. 1, Kreutzer Sonata
Ludwig van Beethoven – Cvartetul de coarde în Si bemol major, op. 18, nr. 6
Joi, 17 octombrie 2013, ora 19, Colegiul Academic
Serate camerale ( Răzvan Suma – violoncel, Josu Okiñena (Spania) – pian)
Vă place Brahms?
Program:
Johannes Brahms
Sonata pentru violoncel şi pian nr. 1 în mi minor, op. 38
Sonata pentru violoncel şi pian nr. 2 în Fa major, op. 99
Vineri, 18 octombrie 2013, ora 19, Abonament 4, Colegiul Academic
Concert Simfonic
Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”
Dirijor :Ferenc Gábor (Germania)
Solist: David Grimal (Franţa) – vioară
Program:
Jean Sibelius – Concertul pentru vioară în re minor, op. 47
Franz Schubert – Simfonia nr. 9 în Do major, D. 944
Sâmbătă, 19 octombrie 2013, ora 19, Sala Studio, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”
Panoramic componistic contemporan
ClarinetoMania
Răzvan Poptean – clarinet
Mara Pop – pian
Program:
Răzvan Metea – Schizo Folk pentru clarinet şi muzică electronică
Şerban Marcu – Cinci studii pentru clarinet solo
Ciprian Gabriel Pop – Klarinetix pentru clarinet şi muzică electronică
Ciprian Bence-Muk – Golem pentru clarinet, pian şi muzică electronică
Piese compuse în cadrul proiectului de cercetare de tip TE Impactul artistico-social al creaţiei muzicale contemporane în secolul al XXI-lea prin prisma relaţiei creator-interpret-public consumator, finanţat de C.N.C.S. şi U.E.F.I.S.C.D.I. prin contract nr. 5/ 5.08.2010 (director de proiect: lect. univ. dr. Cristian Bence-Muk)
Luni, 21 octombrie 2013, ora 19, Sala Studio, Academia de Muzică “Gheorghe Dima”
Serate camerale
Canzoni italiane
Bianca Manoleanu – soprană
Stanca Maria Manoleanu – soprană
Remus Manoleanu – pian
Program:
Vincenzo Bellini – Vaga luna che inargenti; Malinconia, nimfa gentile; Il fervido desiderio; Dolente immagine di Fille mia; Per pietà bell’idol mio; Ma rendi pur content; La ricordanza
Alfredo Catalani – Senza Baci
Gaetano Donizetti – Me voglio fa’ ‘na casa
Ruggero Leoncavallo – Vuoi tu?
Umberto Giordano – E l’april che torna a me
Pietro Mascagni – Ballata; Serenata
Giacomo Puccini – Terra e mare; Morire
Marţi, 22 octombrie 2013, ora 19, Sala „Tonitza”, Muzeul de Artă Cluj
Nestemate ale Barocului
Trio „Barocco”
Mihail Ghiga – vioară
Csata István – viola da gamba
Erich Türk – clavecin
În program lucrări de Francesco Maria Veracini, Georg Philipp Telemann şi compozitori anonimi (recuperări din manuscrisele de la Sf. Gheorghe, 1757).
Joi, 24 octombrie 2013, ora 19, Sala Studio, Academia de Muzică “Gheorghe Dima”
Jubilee muzicale
Giuseppe Verdi – 200 – Richard Wagner
Silvia Sorina Munteanu – soprană
Silvia Sbârciu – pian
Program:
Giuseppe Verdi
Sei Romanze: Non t’accostar all’urna, More, Elisa, lo stanco poeta, In solitaria stanza, Nell’orror di notte oscura, Perduta ho la pace, Deh, pietoso, o, addolorata
Franz Liszt / Richard Wagner
O du mein holder Abendstern aus Tannhäuser, S. 444
Isoldens Liebestod, S. 447
Sentas Ballad aus Der Fliegende Holländer, S. 441
Richard Wagner
Wesendonck-Lieder: Der Enger, Stehe still, Im Treibhaus (Studie zu Tristan und Isolde), Schmerzen, Träume (Studie zu Tristan und Isolde)
Vineri, 25 octombrie 2013, ora 19, Colegiul Academic
Concert extraordinar de închidere a Festivalului
Orchestra şi Corul Filarmonicii de Stat „Transilvania”
Dirijor: Olíver Díaz (Spania)
Solişti:
Vesmás Tamás – pian
Adela Zaharia – soprană
Ştefan Korch – tenor
Lucian Petrean – bariton
Dirijorul Corului: Cornel Groza
Program:
Wolfgang Amadeus Mozart
Uvertura la opera Cosi fan tutte, K.V. 588
Concertul pentru pian nr. 24 în do minor, K.V. 491
Carl Orff – Carmina Burana
Printre evenimentele la care am participat, în calitate de blogger invitat se numără şi concertul de muzică electroacustică “Panoramic” din data de 7 octombrie 2013, ce i-a avut ca artist video pe Claudia Robles Angel (Germania) şi inginer de sunet pe Adrian Borza (cadru didactic al Academiei de Muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca). Ineditul acestui eveniment a fost dat de caracterul aparte al muzicii redate. Îmbinând sunete din diverse contexte, autorii au reuşit să creeze adevărate poveşti muzicale, dublate de jocurile de lumini din sală. Mai mult de atât, am aflat că invitata din Germania este autoarea unei lucrări realizate din sunetele produse de o electrocardiogramă. La un prim auz, am putea crede că doar instrumentele clasice sunt menite să încânte urechea cu sunete aparte, dar adevărul este că se poate face muzică din aproape orice sunet emis de obiectele din jurul nostru. Cum altfel poate fi explicată muzicalitatea vântului care adie pe la ferestre, a stropilor de ploaie care cad pe pământ ori a fâlfâitului produs de aripile unei rândunici?
Fii ambasador Blogunteer
Fiindcă ne dorim să fiţi ambasadorii blogului nostru la acest eveniment cultural clujean, lansăm un concurs, în care punem la dispoziţie o invitaţie dublă valabilă pentru recitalul celor de la Clarinetomania din data de 19 octombrie 2013 şi la recitalul din 24 octombrie, la secţiunea “Jubilee muzicale”, moment în care se vor comemora 200 de ani de la naşterea compozitorilor Richard Wagner şi Giuseppe Verdi.
Pentru a intra în posesia invitaţiei, trebuie să ne lăsaţi un comentariu cu răspunsul la întrebarea “În ce cuvinte ar putea fi descrisă muzica simfonică?” până în data de 18 octombrie, ora 12:00. Câştigătorul va fi ales cu ajutorul site-ului www.random.org şi va fi anunţat într-o actualizare a acestui articol pe data de 18 octombrie, ora 21:00.
Aşadar, în ce cuvinte aţi descrie muzica simfonică?
UPDATE (18.10.2013) : Câştigătoarea invitaţiei duble este Gabriela D. Felicitări!
]]>Iată cum a fost înființată organizaţia :
În anul 1995 câţiva francezi, impresionaţi fiind de informaţiile din mass-media despre situaţia copiilor abandonaţi în spitalele din Romania, au venit în țară pentru a-i ajuta. Primul caz care i-a impresionat a fost acela al unei fetiţe pe nume Valentina, ce suferea de o malformație cardiacă, abandonată la 12 zile după naştere, la spitalul Marie Curie. S-au străduit să strângă bani și au plătit operația însă, în momentul când fetița s-a însănătoșit și s-a întors acasă în condițiile precare de locuit, a decedat. În urma acestei întâmplări nefericite, francezii sensibilizați au început să facă voluntariat în case de copii și spitale, unde au ajutat la îmbunătățirea calității vieții aducând jucării, hrană, îmbrăcăminte și alte lucruri necesare.
Care este scopul Asociaţiei?
Încă de la început, Asociatia Valentina şi-a dorit să răspundă unor necesităţi reale astfel încât, de-a lungul timpului, priorităţile, structura şi modul de acţiune au fost adaptate în funcţie de evoluţia situaţiei sociale în România. ONG-ul are ca obiectiv principal prevenirea abandonului şcolar şi familial prin diverse proiecte ale căror beneficiari sunt familiile cu venituri foarte reduse. Principalele arii de implicare sunt:
– Preşcolarizare: plata hranei la grădiniţă
– MIA “Mama în Acţiune”: atelier de formare profesională în domeniul croitoriei
– Servicii de asistenţă şi consiliere familială
– Suport şi consiliere pentru părinţii care vor să urmeze un curs de formare profesională
Cele mai mari proiecte ale Asociaţiei:
Derulează în prezent două mari programe: programul de preşcolarizare, în cadrul căruia se plătește hrana la gradiniță pentru un număr de 60 de copii și programul « Teme pentru acasă » în cadrul căruia un număr de 40 de copii vin la Centrul de Zi al asociației pentru a primi ajutor în efectuarea temelor. Pe lângă acestea, se ocupă şi de un program de igienă denumit « Dinți sănătoși » unde copiii primesc periuțe și sunt îndrumați să se spele pe dinți într-un mod corespunzător, iar beneficiarii proiectelor au la dispoziţie două maşini de spălat pentru curăţarea hainelor.
Poveştile copiilor de la centru
În primul caz, este vorba de un copilaș de 8 ani care provine dintr-o familie foarte săracă. Atunci când a venit prima oară la Centrul de Zi era foarte anxios, timid, introvert, nu zâmbea, nu vorbea cu ceilalți copii și era foarte retras. După un an petrecut alături de ceilalți copii, acum zâmbește, râde, s-a deschis foarte mult, este mai sociabil și comunicativ. La școală este mai organizat, iar învățătorea este mulțumită de el. Participarea la activitățile din cadrul asociației l-a ajutat nu numai pe plan educaţional, ci și afectiv-emotional.
Un alt copil povesteşte cum a furat fiare vechi împreună cu prietenii săi pentru a-şi cumpăra de mâncare. “Eram un grup de prieteni de la bloc. În spatele blocului, un aurolac îşi depozitase fiarele vechi pe care le strânsese ca să le vândă. Noi, copiii, adică Mihăiţă, eu, Răzvan, David şi Robert zis Neghiniţă, am ochit fiarele vechi şi le-am pus gând rău. Când boschetarul a lipsit din casa lui din carton şi lemne, pe care şi-o făcuse in spatele blocului nostru, n-am mai stat la vorbă şi am luat fiarele în spinare să le ducem la centrul de recuperare. Le-am dus la Vadul-Nou, unde am primit 60 de lei pe ele. Eram cei mai caraghioşi copii, îmbrăcaţi care în salopetă scurtă, care în maiou şi chiloţi, micuţi şi cu sacii de fiare în spinare.
Cu banii luaţi, am mers împreună la alimentara de la noi, iar de acolo am cumpărat salam Victoria şi pâine albă, caldă. A fost cel mai bun salam pe care l-am mâncat în viaţa mea.”
Mesaj din partea membrilor Asociaţiei Valentina
Dacă în voi se naște dorința de a deveni voluntari, contactați-ne! Suntem deschiși să primim cât mai mulți voluntari interesați să lucreze cu elevii care vin la centru. Cei din voi care au timp și vor să-l folosească frumos și util sunt aşteptați să vină și să îi cunoască pe copiii de la centru. Aici vor primi satisfacția de a vedea cum, de la an la an, copiii cresc și devin oameni educați. Astfel contribuiți și voi la asigurarea viitorului copiilor!
De altfel, pe data de 7 octombrie 2013, vom organiza “Ziua Porţilor Deschise“, moment în care vă aşteptăm pentru a ne cunoaşte. Ne găsiţi între orele 14:00 şi 17:00, la Centrul de Zi de pe Str. Dârste, Nr. 4, Sector 5 (lângă staţia de metrou Eroii Revoluţiei).
Mai multe informaţii puteţi găsi pe:
http://www.valentina-romania.ro/
asociatia@valentina-romania.ro
]]>