Treptat, pe parcursul celor 8 ani, asociaţia a crescut, proiectele s-au înmulţit, adresându-se unor nevoi multiple identificate în societate, la fel ca şi voluntarii dornici să se implice pentru a aduce o schimbare pozitivă în comunitate.
În contextul unui ritm cotidian alert şi al provocărilor constante ce apar în viaţa fiecărui om, voluntarii AYI aleg să investească cea mai importantă resursă pe care o deţin: timpul. Majoritatea dintre ei şi-au descoperit şi explorat potenţialul prin intermediul activităţilor de voluntariat la care au participat şi oamenilor pe care i-au întâlnit.
Astfel, și anul 2017 a fost unul plin de proiecte și campanii de succes, experiențe frumoase, atât pentru voluntari, cât și beneficiari.
Iată imaginea generală a ceea ce s-a întâmplat în 2017 în cadrul AYI:
– 3 premii câștigate de Asociația Young Initiative la Gala Națională a Voluntarilor, ediția 2017:
- Premiul Proiectul de Voluntariat al Anului în domeniul Activism Civic și Drepturile Omului obținut de proiectul Carta Albă a Tinerilor Fără Adăpost din România;
- Premiul Voluntarul anului în domeniul Tineret câștigat de Gabriela Toma, vicepreședinte, Manager Proiect, coordonatoarea proiectului Punți către cunoaștere;
- Titlul de finalist la categoria Coordonatorul de voluntari al anului obţinut de Eliza Vaș, vicepreședinte, Manager Relații Internaționale.
– organizarea primului eveniment în afara țării în Oslo, Norvegia pe tema inovării în sectorul non-profit, oportunitate cu care a fost lansat RePlan – primul board game de planificare strategică pentru ONG-uri dezvoltat de Asociația Young Initiative, tradus în limba engleză și norvegiană;
– peste 500 de evenimente găzduite gratuit în CMON, 2 programe educaționale pe termen lung lansate, 2400 de cursanți online la cursul de MOOC și peste 40 de organizații care utilizează RePlan începând cu acest an;
– 66 de tineri trimiși în 27 de mobilități europene, 8 voluntari EVS plecați în stagii pe termen lung, 6 voluntari EVS din Franța, Germania și Italia ”adoptați” temporar de asociație;
– lansarea primului document de politică publică de AYI – Carta Albă a Tinerilor fără Adăpost;
– reinventarea proiectului ”Punți către cunoaștere”, proiect derulat de aproximativ 7 ani de către AYI, ce a implicat în acest an 72 ore de voluntariat, nenumărate donații și sponsorizări, evenimente, ateliere și campanii caritabile, precum Just Eat UK, Îmi donez ziua de naștere pentru copiii defavorizați, Campania de strângere de cărți – Festivalul de colinde și cântece de iarnă U.N.A.T.C.;
– participarea la numeroase evenimente și proiecte internaționale, precum UN ECOSOC Youth Forum (New York), 18th German Youth Congress (Dusseldorf) ce a inclus un workshop pentru proiectul Overhope, EU Youth Strategy Consultation (Brussels), Youth Policy Group – YMCA Europe (Brussels), Conferința Europeană de Tineret la care a luat parte și Grupul Național de Lucru pentru Dialogul Structurat cu Tinerii, și multe altele, ce au avut în atenție influențarea politicilor publice de tineret la nivel global, european sau național;
– primul summer school inițiat de asociație, adresat adolescenților, cu ateliere de dezvoltare personală prin dans contemporan și teatru, public speaking în engleză, despre activism, relații interpersonale, siguranță (tehnici de self-defense), contracepție.
Și lista continuă cu multe alte rezultate semnificative.
Pentru următorul an, AYI își propune să contribuie în continuare la crearea de povești care să inspire comunitatea și membrii ei.
Pentru mai multe informații despre întreaga activitate a AYI, puteți urmări site-ul oficial www.younginitiative.org sau pagina de Facebook www.facebook.com/fb.young.initiative/?fref=ts.
Blogunteer: Mulțumesc mult, Zoli, pentru că ai acceptat invitația de a ne face cunoscută povestea CAVNICarilor care poate fi o sursă reală de inspirație pentru noi toți! Pentru început, de unde și de ce CAVNICarii?
Zoltan Mica: Facebook, o rețea de socializare atât de controversată în zilele noastre, a jucat un rol deosebit de important în ceea ce înseamnă organizația noastră de astăzi. Totul a început ca un simplu grup de discuții creat de Levente Kaucz (căvnicar plecat în Cluj Napoca). În acel grup care a avut ca temă principală orașul Cavnic, s-au dezbătut multe subiecte și au fost multe schimburi de replici, iar de aici am pornit împreună o serie de activități marca “Grupul CAVNICarii”.
Împreună cu membrii grupului, am reușit să mobilizăm primarul și echipa lui de la acea vreme la o super ecologizare în oraș. A fost o experiență frumoasă văzând că și polițistul care ne însoțea pe teren (undeva în zona pârtiilor de ski) a început să strângă doze de bere sau pungi aruncate la întâmplare. Au urmat strângeri de fonduri pentru diferite cazuri sociale și nu am uitat să fim vreo trei ani la rând Moș Crăciunul copiilor nevoiași.
B.: Care a fost cea mai mare realizare a Grupului CAVNICARII și cum ați ajuns la statutul de Asociație?
Z.M.: Cea mai importantă investiție a grupului a fost într-un vagonet minier. În urma discuțiilor purtate, s-a ajuns la concluzia că era necesar să fie recondiționat și amplasat în centrul orașului pentru a aminti trecătorilor că în localitate a existat cândva activitate minieră. Banii au fost strânși ușor, având donații chiar și de la căvnicari demult plecați din localitate. Provocarea a fost găsirea vagonului care până la urmă nu a fost găsit la mină ci… într-un grajd. Am făcut rost de vagonet după care activitatea grupului a fost din ce în ce mai scăzută…vagonetul a stat într-o curte aproximativ un an jumate. O ideea venită de la teacher Claudia, fosta mea profesoară de engleză din liceu a reînviat totul. Împreună cu ea am scris un proiect prin care am implicat câțiva tineri în activități de educație nonformală (teambuilding, comunicare, empatie, toleranță), tineri care au lucrat în același timp și la panouri turistice informative, la recondiționarea vagonului, dar și la o mică broșură care conține informații despre localitate. Finanțarea a venit din partea Comisiei Europene, iar în una din categoriile de cheltuieli ale proiectului ”Perfect pentru TINEri” ale cărui activități le-am enumerat mai sus, au fost incluse costurile necesare înființării asociației. Așa am ajuns noi de la Grup Informal la Asociație în 2014. Și în momentul de față, suntem recunoscuți ca fiind “ăia cu vagonu’”. De aceea ziceam că existența asociației se învârte în jurul acelui mic simbol al mineritului.
B.: Pe lângă vagonetul minier, ce alte proiecte sau realizări a mai avut Asociația CAVNICarii?
Z.M.: În acest moment, cea mai mare realizare a Asociației este simplul fapt că existăm și că reușim cu greu să supraviețuim. Dacă vorbim de realizări materiale, bineînțeles că ne putem mândri cu vagonetul minier, dar și cu Broșura “CAVNIC, ieri și azi”, în care am reușit să adunăm informații despre istoricul comunității, despre oamenii locului, dar și fotografii vechi din localitate. În momentul de față implementăm proiectul FOTO-ACTIV care suntem siguri că o să fie un real succes. Faptul că suntem înconjurați de tineri minunați și dornici de implicare… pot să spun fără nicio reținere că aceasta este cea mai mare realizare!
B.: Cât de mult contează componenta voluntariat în proiectele pe care le desfășurați?
Z.M.: Din experiența proiectelor pe care le-am desfășurat, pot să spun că ceea ce fac voluntarii este deosebit de important, începând de la omul responsabil de energizer, până la cel care aduce sticlele de apă. Fiecare își are locul lui pentru că un proiect nu presupune doar 2-3-4 ore de activități pe zi, ci multe alte acțiuni mărunte, întâlniri și o grămadă de documente.
B.: Cum sunt motivați tinerii să se implice în dezvoltarea comunității sau, mai degrabă, ce anume îi motivează?
Z.M.: Cel mai probabil tinerii conștientizează că este necesară implicarea lor în comunitate. Noi nu facem decât să le oferim un mediu prietenos unde pot să-și exprime ideile și punctele de vedere fără a fi judecați în vreun fel. Faptul că localitatea Cavnic este o comunitate destul de mică, alternativele de petrecere a timpului liber, în afară de baruri, nu prea există. Venind cu ceva nou care îi ajută din multe puncte de vedere, tinerii nu ezită să ni se alăture. Bineînțeles că pe lângă activitățile asociației, mai organizăm cu tinerii dornici câte o excursie pe munți sau în împrejurimi, gătim în aer liber și discutăm, ceea ce cred eu că joacă un rol important.
B.: Câți membri activi are organizația în acest moment?
Z.M.: Suntem la început și timpul nu ne-a permis să ne axăm doar pe dezvoltarea asociației. Claudia (n.r. președintele Asociației CAVNICarii) e profesor la liceul din localitate, iar eu tocmai am finalizat studiile și intenționez să mă angajez. Nu putem vorbi de foarte mulți membrii. Suntem o mână de 10 oameni (3 din echipa din conducere) și 7 voluntari cu care muncim cot la cot.
B.: Cum se pot implica cei dornici să susțină activitatea ONG-ului?
Z.M.: Oricine poate să ni se alăture în orice moment atât cu sprijin moral, cât și cu sprijin fizic prin voluntariat sau mai ales financiar pentru că fiind la început depindem foarte mult de donații și de acel 2 %.
B.: Dat fiind faptul că vorbim despre proiecte în comunitate, menite să contribuite și la dezvoltarea orașului, primiți ajutor și din partea autorităților?
Z.M.: Nu pot să spun că autoritățile locale din Cavnic au vreun aport în activitatea noastră, însă ne bucurăm de sprijinul Consiliului Județean. Chiar în acest moment implementăm un proiect (FOTO-ACTIV) care este finanțat 90 % din fonduri de la Consiliul Județean Maramureș.
Este pentru prima dată când aplicăm la ei și pot să spun că deși sunt necesare foarte multe documente, persoanele responsabile din instituție sunt deschise pentru a da explicații și sprijin în orice moment. FOTO-ACTIV se adresează unui număr de 15 tineri care participă la un training foto, iar ca produse finale vom avea cărți poștale, albume foto și o expoziție, toate acestea fiind realizate cu lucrările tinerilor.
B.: Pentru că vorbești cu așa mare drag despre Cavnic, te rog să-mi spui care ar fi potențialul zonei, ce ar fi important să se facă pentru a deveni atractivă din punct de vedere turistic, dar nu numai?
Z.M.: Cavnic este o comunitate mică în mijlocul județului Maramureș, având statut de oraș, deși are doar 4976 de locuitori. Este cunoscut ca important centru minier în România, aici fiind exploatate până în 2006 minereuri aurifere, argintoase, cuprifere și altele. Este recunoscut la nivel național și mondial datorită mineralelor extrase aici (flori de mină) care apar în muzeele de specialitate din toate colțurile lumii, dar și în colecții personale. Din 2000 s-a încercat reconversia localității către turism pentru că localitatea are un potențial turistic bogat. Se practică turismul de iarnă (ski, snowboard), în localitate fiind prezente pârtii de ski totalizând 10 km. În momentul de față, nu există o alternativă de turism pe timpul verii deși avem peisaje, păduri unde s-ar putea practica și alte sporturi precum mountain bike, dar și trasee turistice pe parcursul cărora pot fi observate specii din flora și fauna montană precum și multe altele. Deși mina a fost cea care a pus pâinea pe masa căvnicarilor de-a lungul timpului și în ciuda minunatelor minerale extrase de aici, nu există un muzeu al mineritului unde cei pasionați de turismul industrial să poată afla lucruri extraordinare despre localitate.
B.: Ce planuri aveți ca Asociație?
Z.M.: Ne dorim foarte mult să ne dezvoltăm și să implementăm cât mai multe proiecte benefice comunității. Bineînțeles, intenționăm să atragem mai mulți tineri voluntari care, la rândul lor, să fie parte din proiecte frumoase.
Despre cel mai recent proiect al Asociației CAVNICarii- FOTO-ACTIV- puteţi afla mai multe aici: https://www.facebook.com/Foto-Activ-CAVNICarii-1986824298219222/
]]>Sunt oameni care renunță la familie sau la timpul lor pentru a se dedica binelui comun. Sunt cei care își doresc să facă ceva cu timpul lor și aleg să-i facă pe ceilalți să zâmbească.
Asociația Șansa Ta a derulat zeci de proiecte sociale pentru cei aflați în nevoie, oferă zilnic o masă caldă pentru 150 de oameni ai străzii și are în grijă o familie cu 12 copii. Despre toate șansele pe care le oferă celor din jur am stat de vorbă cu Gabriel Ciobotaru, președintele asociației.
1. Sunt foarte multe proiecte sociale pe care le-aţi desfăşurat, de-a-lungul timpului, pentru copii, tineri sau persoane din diverse categorii defavorizate. Cum ar arăta, pe scurt, un inventar al faptelor bune pe care le-aţi făcut, până în prezent?
Un “inventar” al faptelor bune presupune comunicare, empatie, curaj – de acestea avem nevoie pentru a construi fapte bune.
În final, faptele bune se centrealizează prin mulţumirile şi împlinirea nevoilor celor aflaţi în dificultate.
„Inventarul” Şansa Ta include multe proiecte dezvoltate în sprijinul comunităţii, precum „O şansă caldă” (o masă caldă oferită în fiecare joi persoanelor fără adăpost din Bucureşti, proiect premiat anul acesta la Gala Societăţii Civile cu locul I), ,,Zâmbetul din cutie” (cadouri de Crăciun, împachetate în cutii de pantofi, oferite copiilor nevoiaşi), Cupa „Şansa Ta” (o competiţie de fotbal pentru copiii orfani sau săraci), „Voluntar pentru sănătate” (controale medicale gratuite), „Rechizite pentru viitorul tău” (rechizite şi ghiozdane oferite copiilor săraci sau celor din centre de plasament) sau „Să construim speranţe împreună” (construirea de case pentru familiile sărace). Asociaţia Şansa Ta a inaugurat în 2015, la Buftea, o sală de calculatoare, unde își propune să alfabetizeze digital peste 100 de copii proveniți din familii sărace, şi în 2016, în judeţul Dâmboviţa, un „Conac social” unde găzduieşte şi educă copii orfani sau lipsiţi de posibilităţi.
2. Îi sprijiniţi activ pe cei lipsiţi de resurse sau curajul de a merge mai departe. Ce vă motivează pe acest drum al dăruirii voluntare?
Viaţa de voluntar este un stil de viaţă, cu care m-am obişnuit de ani de zile: am crescut într-un centru de copii, am învăţat de la alţii cum să ajut, însă chemarea a venit din interior. Prin urmare, voluntariatul a devenit parte din viaţa mea încă de când eram elev şi îmi ajutam colegii din centrul de copii.
Voluntariatul este una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat, chiar dacă am întâmpinat critici ce vizau lipsa remuneraţiei. Din fericire pentru mine, faptul că voluntariatul nu este plătit, reprezintă unul dintre cele mai mari beneficii pe care le poate aduce cuiva. Spun asta deoarece motivaţia intrinsecă joacă un rol predominant în acest caz.
Am creat Asociaţia Şansa Ta pentru a le da şi altora şansa sa fie parte din sociatatea în care trăim, bucurându-se de mai multe beneficii.
Ceea ce mă motivează este faptul că îi ajut pe cei din jur – nu am timp să fiu trist sau să mă îmbolnăvesc, pentru că ştiu că cineva are mereu nevoie de mine.
Voluntariatul este un domeniu care îţi intră în sânge, odată ce l-ai descoperit. Sunt de părere că voluntariatul contribuie major la dezvoltarea societăţii civile, în special pentru că pregăteşte viitorii lideri, care ştiu că merită să mergi până la capătul lumii. Categoric, lumea voluntarilor nu e lumea oamenilor materialişti, ci a celor care au o viziune despre cum ar trebui îmbunătăţită societatea.
3. Sunt probabil zeci de poveşti mai puţin fericite pe care le-aţi întâlnit în decursul atâtor activităţi de voluntariat. Ne puteţi spune câteva momente care v-au impresionat?
Poveşti sunt multe, deosebit de multe, însă una a ieşit în evidenţă – Asociaţia Şansa Ta are grijă de o familie cu 12 copii, pe care îi ajutăm să crească frumos şi să meargă la şcoală, chiar daca sunt foarte săraci. Ei locuiesc cu tatăl, iar mama lor vine rar acasă din cauza unei situaţii în care se află, însă copiii sunt simpli, îngrijiţi şi fac faţă provocărilor, cu sprijinul pe care încercăm să îl oferim constant.
4. Proiectul „O Şansă Caldă” a fost recent premiat la Gala Societăţii Civile. Oferiţi zilnic o masă caldă pentru 150 de oameni fără adăpost din zona Gării de Nord. Ce înseamnă pentru ei acest gest?
Oamenii străzii ne cunosc de 6 ani şi vin mereu în locul binecunoscut din Gara de Nord, unde primesc haine, hrană, asistenţă medicală, consilere etc. În plus, dacă e nevoie, îi ajutăm să îşi obţină şi actele de identitate (în cazul în care nu le-au avut niciodată sau le-au pierdut). Noi suntem o familie pentru ei. Iar gestul voluntarilor noştri arată că mai sunt oameni care ies din zona lor de confort săptămână de săptămână, pentru a-şi ajuta semenii, ceea ce e minunat.
5. Cum arată o zi din viaţa acestor oameni, cu ce tip de probleme se confruntă şi cum priveşte societatea românească, în ansamblu, situaţia acestor oameni ai străzii? (Spuneaţi, în cadrul Galei, la momentul premierii, că sunt consideraţi suboameni).
Tabloul trist al oamenilor fără adăpost a devenit unul obișnuit pentru ţara noastră. Casa lor este strada. Îşi duc zilele de azi pe mâine sub cerul liber, se hrănesc din coşurile de gunoi, dorm prin parcuri, canale sau scări de bloc. Şi, totuşi, trăiesc. Respiră acelaşi aer şi calcă acelaşi pământ asemenea celorlalţi muritori, realmente dezgustaţi de prezenţa lor. Copii, tineri sau bătrâni, cei mai mulţi oameni ai străzii – cum sunt numiţi generic – cerşesc pentru o bucată de pâine.
Cauzele pentru care unii oameni ajung în stradă? Pe primele locuri sunt divorţurile, conflictele familiale, pierderea locuinţei, imposibilitatea de plată a întreţinerii şi a chiriei. Cele mai multe persoane care ajung pe stradă sunt bărbaţii. Odată ajunşi sub cerul liber, aceşti oameni se şochează. Se trezesc deodată într-o situaţie în care nu au mai fost până atunci, se simt neajutoraţi şi nu ştiu cui să ceară ajutorul.
Lipsa actelor, lipsa unui loc de muncă, lipsa hranei – îi transformă în “suboameni”, o categorie la care îi limitează societatea de astăzi.
6. Viaţa socială nu o duce foarte bine în România – familii care trăiesc în sărăcie limită, tineri în prag de abandon şcolar sau bătrâni fără adăpost. Încercaţi să construiţi speranţe pentru ei, dar ce putem face noi ca societate, în ansamblu pentru aceştia?
Aşa este! Însă avem şi multe speranţe, pentru că societatea se implică din ce în ce mai mult, vrea să dăruiască… apar tot mai multe ONG-uri care dedică timp şi resurse acestor categorii. Împreună putem reuşi să schimbăm în bine lumea!
Iar noi, toţi, trebuie să fim săritori, deschişi şi pozitivi. Să fim un exemplu pentru cei din jur, un exemplu de curaj şi bunăvoinţă, şi să aratăm că se poate!
7. Cum v-a schimbat toată această activitate dedicată binelui comun (pe dvs sau pe cei din echipa asociaţiei) şi de ce ar trebui să vă urmăm exemplul?
Calea de realizare a binelui comun şi a păcii este, înainte de toate, respectul faţă de viaţă.
Toată activitatea pe care o desfăşurăm ne-a ajutat să ne organizăm mai bine, să evoluăm. Tot ce facem ne motivează şi mai mult: să vezi că cel de lângă tine are o şansă la viaţă te ajută pe tine să te vindeci de golurile pe care viaţa ți le-a scos în cale. Fiecare gol trebuie umplut prin fapte – aceasta este misiunea noastră ca oameni pe pământ.
Exemplul nostru îi motivează şi alţii care, dând o mână de ajutor, pot scăpa de supărări sau chiar de depresie aducând zâmbetul pe buze altor oameni şi primind mulţumiri sincere.
]]>Un model de voluntar prin determinare şi implicare într-o organizație cu experiență în dezvoltarea serviciilor sociale și cultural-educaționale pentru grupuri vulnerabile.
B: Care au fost motivele care te-au determinat să faci primii pași în lumea voluntariatului?
Dorința de a-i ajuta pe cei din jur, de a contribui la o societate mai bună și, mai ales, conștientizarea importanței voluntariatului în societate.
B: Descrie în câteva cuvinte cum este o zi de voluntariat pentru tine.
O zi la finalul căreia mă simt împlinit pentru că am adus zâmbetul pe chipul persoanelor pe care le-am ajutat, ceea ce, pentru mine, valorează mai mult decât orice altă recompensă. Voluntariatul este cel mai minunat lucru pe care o persoană îl poate face pentru cei din jur. Să îi ajuți pe cei aflați în nevoie, fără să aștepți nimic în schimb, este un sentiment aparte ce nu poate fi simțit decât de un voluntar.
B: Ai realizat 1025 de ore de voluntariat în 2016. Cum reușești să îți împarți timpul între viața personală și voluntariat?
Voluntariatul reprezintă un aspect important al vieții mele, un lucru de care sunt convins că nu mă voi îndepărta curând. În anul 2016 am încercat pe cât posibil să pun voluntariatul înaintea vieții personale, preferând să îmi petrec timpul făcând ceva util, atât pentru mine, cât și pentru cei din jur.
B: Care sunt proiectele în care te-ai implicat în cadrul A.C.C.E.S Oltenia?
Eroi de Poveste: eroii fiind cei 80 de voluntari, specializați în psihoterapie, terapie prin joc și asistență socială, pentru a merge în spital și a se juca împreună cu micii pacienţi – copiii de la Spitalul Județean nr. 1 din Craiova.
Discurs cultural – competiție de Public Speaking, dezbatere organizată cu prilejul celebrării Zilei Mondiale a Diversității Culturale, pe tema diferențelor și diversităților socio-culturale la nivel mondial, prin comparații între culturi.
EuroDEM – Youth Development (EDYD), realizat în parteneriat cu Biroul de Informare al Parlamentului European în România, Model European Union Craiova (Model E.U. Craiova), un proiect cu 10 voluntari din Italia, Spania, Lituania, Franța și Estonia pentru o perioadă de 10 luni.
Târgul Jucăriilor – ediția a VII-a, organizat alături de Parorhia ”Sfântul Nicolae” – Brândușa din Craiova, cu scopul de a colecta fonduri şi jucării pentru copiii dezavantajați social și Europa season și Friendship Season, realizate în parteneriat cu Filarmonica ”Oltenia” Craiova. La cel din urmă, au fost organizate 28 de concerte cu lucrări muzicale contemporane din fiecare stat membru al Uniunii Europene, expoziții de artă, lansări de carte, activități culturale destinate copiilor și tinerilor sau discuții și întâlniri cu reprezentanții mediului internațional de afaceri.
B: Care îți este cel mai drag proiect?
”Eroi de Poveste”, cel cu care mi-am început activitatea de voluntariat în anul 2015. Prin proiect ne-am dorit să creștem gradul de conștientizare de către societate și autoritățile publice a importanței asistenței sociale în spitale prin inițierea și promovarea unui program specializat de voluntariat.
B: În anul 2016 ai fost nominalizat pentru Voluntarul anului în domeniul Artă și Cultură în cadrul Galei Naționale a Voluntarilor. Ce a însemnat pentru tine această experiență? A condus la noi oportunități?
Gala Națională a Voluntarilor este o competiție la care am visat să particip încă de la începutul activității de voluntar. Faptul că, în anul 2016, am ajuns până în finală, a însemnat enorm pentru mine. Am avut ocazia de a cunoaște și interacționa cu oameni care sunt implicați în proiecte deosebite și de a afla mai multe despre comunitatea din care sunt mândru să fac parte – comunitatea voluntarilor. Nu pot vorbi însă despre existența unor noi oportunități, dar pot spune că participarea la GNV m-a motivat în acțiunea de voluntariat.
B: Ce calități consideri că ar trebui să aibă un voluntar?
Un voluntar trebuie să fie pasionat de ceea ce face, să fie dornic să se implice, să fie punctual, și să aibă un caracter puternic, deoarece, câteodată, poveștile oamenilor cu care interacționezi te pot afecta emoțional.
B: Care este cea mai frumoasă amintire din experiența de voluntariat?
Întregul proiect ”Eroi de Poveste”, proiect în care am întâlnit săptămânal diverși copii aflați în situații mai puțin fericite. Văzând dorința imensă a acestora de a se implica în activitățile create de mine și colegii mei, am ajuns să realizez cât de importante sunt pentru ei acele momente petrecute împreună și să îmi doresc să fac cât mai multe acțiuni de voluntariat.
Salvează
]]>
Un nou început de primăvară şi pentru CMON, prin susținerea unui seminar în Oslo pe tema inovării în sectorul nonprofit, prilej cu care a fost lansat RePlan – primul board game de planificare strategică pentru ONG-uri dezvoltat de Asociația Young Initiative, în limba engleză și norvegiană. Un pas important în context european, pregătit încă din primăvara trecută, alături de Asociația Norsensus Mediaforum, partenerul actual din Norvegia în diseminarea RePlan.
Pe parcursul desfășurării seminarului, au avut loc discuţii despre evoluţia ong-urilor din România şi Norvegia, fiind prezentate şi instrumentele inovatoare pentru ONG-uri create în cadrul proiectului CMON:
- cursul MOOC “Managementul Sustenabil al Organizației NonProfit”, primul curs online în format MOOC dedicat ONG-urilor în România. Cuprinde 56 de lecții și 6 ore de materiale video, cu diverse instrumente educaționale, organizate în 5 module despre managementul ONG-urilor, fiind adresate în special celor aflați la început în domeniul managementul ONG-urilor, dar și celor cu experiență. Cursul este gratuit și poate fi accesat la https://www.udemy.com/management-ong/ .
- spațiul Centrului și facilitățile oferite, rețeaua de traineri CMON creată care a susținut 12 training-uri gratuite pe perioada proiectului și continuă să realizeze sesiuni de formare pentru ong-uri.
- RePlan, primul board game de planificare strategică pentru ONG-uri care a ajuns între timp la peste 250 de ONG-uri din ţară.
Fiecare participant a primit câte un joc gratuit pe care să-l testeze împreună cu echipa, nu înainte de a juca primele două etape ale jocului, chiar în cadrul seminarului. Jocul lansează o serie de provocări cu situații imprevizibile, majoritatea inspirate din realitate, cu care s-ar putea confrunta ong-urile; situaţii care le testează capacitatea de reacție sau creativitatea.
În cadrul seminarului, alături de voluntari sau lucrători din sectorul nonprofit, Ambasada României la Oslo a fost şi ea reprezentată, prin prezenţa Alinei Beldescu, Deputy Head of Mission.
Experiența CMON în Oslo nu s-a încheiat aici. În zilele următoare, au avut loc vizite la Norwegian Helsinki Committee, una din organizațiile care coordonează EEA Grants, YMCA Norway și Consiliul Național al Tinerilor.
Ce am aflat, în urma discuţiilor, despre sectorul non profit din Norvegia?
– ONG-urile norvegiene primesc câte 15€/lună pentru fiecare membru pe care îl au. Astfel, există 10 milioane de membri în diverse ONG-uri. La o populație de 5 milioane.
– Orice grup de minimum 5 rezidenți, inclusiv grupurile informale, poate să solicite fonduri de la primărie pentru a implementa mici proiecte, în special în zona culturală. De exemplu, dacă vrei să faci un film, vei primi banii necesari. Nici măcar nu este necesar să reușești, important este să demonstrezi că ai învățat ceva din experiența respectivă.
De asemenea, pentru norvegieni, “investițiile în tineri sunt o modalitate pentru a avea o societate civilă puternică, având în vedere că tinerii de azi devin adulții de mâine și influențează la rândul lor politicile publice.
RePlan, varianta în limba română, poate fi comandat aici: http://www.management-ong.ro/replan/
]]>
În aceste condiții a apărut Centrul pentru Managementul Organizațiilor Nonprofit (CMON), cu bani norvegieni. CMON are 5 piloni, dar ne vom opri asupra a 2 dintre aceștia: primul curs online în format MOOC dedicat ONG-urilor și primul board game de planificare strategică pentru ONG-uri. Până acolo însă…
De ce este importantă educația pentru ONG-uri?
ONG-urile sunt, la prima vedere, o “struțo-cămilă”. Nu sunt instituții publice, deși au în vedere de regulă interesul public, dar nici companii, deși sunt private și uneori derulează și activități antreprenoriale. Încă din denumire, (“non-guvernamentale”, “non-profit”) predomină explicațiile legate de ce nu sunt ONG-urile, decât despre ceea ce sunt ele. Din start vorbim deci de un sector specific, cu nevoi diferite și punctuale.
În plus, ONG-urile trebuie să își găsească singure sursele de finanțare și, în același timp, să își protejeze independența. Și deseori sunt lansate ori conduse de oameni pasionați și inimoși, care vor să rezolve diverse probleme din societate. Doar că acești oameni au nevoie de un punct de pornire, de îndrumare, de instrumente. De educație. Nimeni nu se naște învățat, dar uneori chiar dacă îți dorești să înveți, nu prea ai de unde. În România cărți despre ONG-uri se găsesc doar prin biblioteca CMON și câteva alte locuri din țară (dar extrem de rar în vreo bibliotecă publică), cursuri universitare sunt doar la Cluj ca o specializare a unui program de masterat, iar instrumentele nu sunt chiar la tot pasul.
Este așadar nevoie să dezvoltăm instrumente educaționale cât mai diverse și calitative pentru ONG-uri, care să se adreseze inclusiv comunităților din mediul rural, care să fie accesibile și ușor de înțeles și folosit.
În 2016, Asociația Young Initiative a început să facă însă pași în direcția dezvoltării de resurse educaționale pentru ONG-uri. Să vedem despre ce este vorba.
Primul curs online gratuit în format MOOC dedicat ONG-urilor
Se numește “Managementul Sustenabil al Organizației Nonprofit” și are aproape 2000 de cursanți. Este gratuit, disponibil oriunde (inclusiv pe telefon/tabletă) și are 5 module care acoperă managementul unui ONG. Cu peste 300 de rating-uri de “4” și “5 stele” și feedback-uri pline de mulțumiri, cursul îi permite oricărei persoane care își dorește să învețe despre managementul unui ONG o serie de instrumente educaționale: video-uri, studii de caz, exerciții practice, modele/template-uri/framework-uri, teste, interviuri, e-books exclusive, toolbox.
Prin 56 de lecții și 6 ore de materiale video, cursul se adresează atât celor aflați la început de drum în zona managementului ONG-urilor, cât și celor cu experiență. Dar indiferent de situație, cursul este în special pentru ONG-urile “mici și medii”, pentru că acolo este cea mai mare nevoie de învățare și dezvoltare (dar și cel mai mare potențial).
Fiecare cursant își alege propriul ritm de învățare, stabilind dacă vrea să își dedice mai multe ore dintr-odată sau să învețe câte puțin, dar mai des.
Cursul folosește platforma de e-learning Udemy, putând fi accesat la www.udemy.com/management-ong.
Primul board game de planificare strategică pentru ONG-uri — RePlan
De la Aristotel încoace, se spune că educația prin joc este cea mai eficientă și produce cele mai bune rezultate, de durată.
Așa că ne-am întrebat… de ce să nu aibă și ONG-urile jocul lor? Și prin asta să își facă și strategia, ca să se joace cu folos.
Întrebarea și-a găsit repede răspunsul în RePlan, care a ajuns între timp la peste 250 de ONG-uri din toate colțurile României.
Iar feedback-ul a fost și este wow, mult peste așteptările echipei. RePlan este adaptat nevoilor și specificului ONG-urilor românești, fiind un produs inovator nu doar pentru România, ci și în Europa, existând planuri pentru traducerea în limba engleză și lansarea pe plan european.
Până acolo însă, RePlan sprijină ONG-urile care îl joacă să vadă unde se situează, să se gândească unde vor să meargă, cum vor ajunge acolo, iar apoi etapa care ne place cel mai mult, să vadă dacă strategia este sau nu sustenabilă și pot face față diverselor provocări și situații neprevăzute. Un ONG spunea chiar că RePlan te pregătește “pentru zile negre”.
Totuși, deși vorbim despre un joc, ne-am gândit că cei care îl vor folosi nu vor dori să fie într-o lume virtuală, așa că RePlan folosește fix realitatea fiecărui ONG în parte, testând diverse situații și provocând muuuulte dezbateri. În plus, deși nu era un obiectiv, am aflat din feedback-urile primite că a juca RePlan echivalează deseori cu o echipă mai unită, fiind indirect și un exercițiu de teambuilding.
Pe durata finanțării prin Fondul ONG/ EEA Grants, RePlan a fost oferit gratuit. Ulterior, s-a transformat în prima inițiativă de antreprenoriat social a AYI, devenind o modalitate de a susține CMON și dezvoltarea prin educație a ONG-urilor, întrucât toate veniturile obținute din vânzarea RePlan merg către activități și proiecte.
Și cum motto-ul CMON este “E timpul pentru sustenabilizare!”, și RePlan este un produs sustenabil, astfel că atunci când îl cumperi sprijini și echipa Atelierului de Pânză, care produce săculețul-ambalaj cu ajutorul persoanelor cu dizabilități, dar și echipa CMON, care se ocupă manual de întregul proces, de la ambalare până la pregătirea livrării și a tuturor operațiunilor conexe.
Dar mai bine afli mai multe despre RePlan pe pagina lui, așa că te invităm să îl descoperi cu drag. #UpgradeYourNGO
Jocul poate fi comandat online la www.management-ong.ro/replan.
]]>
O localitate din România cu probleme specifice unei comunități rurale: populație vârstnică, tineri și copii în situație de risc, lipsa implicării și a coeziunii sociale.
În urmă cu 5 ani, la inițiativa asistentului social Mariana Păun, este creat Centrul Comunitar Împreună pentru viitor, finanțat de primărie. Pentru cei peste 200 de copii proveniți din familii defavorizate, centrul a devenit șansa integrării sociale.
Treptat, inițiativa devine model de bună practică, numărul copiilor instituționalizați scăzând aproape spre zero. Modelul pozitiv urmează a fi implementat și de alte autorități publice locale.
Succesul proiectului constă în implicarea tuturor membrilor comunității: copii, tineri, preoți, medici sau cadre didactice în activități de voluntariat pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă familiile din localitate.
Tineri din medii diferite sunt aduși împreună în activități educaționale pentru a-și dezvolta abilitățile și creativitatea. Copii cu situație financiară foarte bună din Focșani au fost aduși la același nivel cu cei din Sihlea, fără bani, tablete sau telefoane. Au fost implicați activ în cursuri și ateliere, schimbările generate fiind foarte mari. Din păpuși și alte obiecte create s-au cumpărat alimente pentru bătrâni.
De asemenea, peste 30 de tineri și copii din cadrul centrului au participat la ateliere de terapie ocupațională cu pacienții Spitalului de Psihiatrie Dumbrăveni, alături de membri de prestigiu din comunitate: medici, polițiști locali, preot.
În prag de sărbători, Asociația Europas, împreună cu primăria și școala din Sihlea organizează un nou proiect educațional pentru copiii din centru.
Serbarea Brăduțului de Crăciun este de fapt o acțiune caritabilă, prin care se dorește implicarea copiilor în activități nonformale specifice sărbătorilor de iarnă. Timp de câteva ore pe zi, copiii au creat brăduți din cărți vechi, sfoară, hărtie creponată sau bucăți de lemn și au trimis o scrisoare către Moș Crăciun.
Scrisorile au ajuns la Asociația Europas și de acolo, mai departe, la sponsori. Din banii strânși astfel și din vânzarea brăduților, fiecare copil va primi cadoul pe care și-l dorește.
Nu doar o bucurie în prag de Crăciun, dar mai ales o lecție despre cum pot obține, prin muncă, ceea ce vor, despre cum pot acționa singuri, fără a aștepta cu mâna intinsă de la cei din jur.
Peste 60 de brăduți au fost realizați, în 6 clase, cu implicarea profesorilor din școală. Fiecare brăduț are o poveste, povestea voluntarului care l-a creat. Sunt povești reale, experiențe de viață despre ceea ce au trăit în copilărie.
Povestea Bradului cu 365 de Rămurele
A cadoului primit de fiică de la mama ei. O cutie de bijuterii veche cu 365 de scrisori, câte o scrisoare pentru fiecare zi a anului, pentru fiecare moment în care fiica nu a putut fi alături de mamă. Un brăduț cu 365 de rămurele.
Povestea Brăduțului din Vis
A lui Bogdănel, copil provenit dintr-o familie sărmană, care primește de la mamă, în dar de Crăciun, două portocale. Brăduț realizat din coji de portocale pentru ca Bogdănel să nu mai fie trist și să-și transforme fiecare vis în realitate.
Povestea Brăduțului Moțat
A iubirii nepotului față de bunică, cea care îi croșeta, în ajun de Crăciun, moțuri colorate din lână, în miros de turtă cu nucă, la lumina lămpii.
Povestea Brăduțului de Sfoară
A profesoarei orfană de tată, crescută cu greu, doar de mamă.
Brăduții au fost deja expuși la Gala Națională a Voluntarilor și la sediul din București al Asociației Europas. Pentru copiii din Sihlea urmează bucuria de a-și deschide cadourile în cadrul petrecerii organizate în sediul primăriei din localitate. Și nu doar bucuria cadoului, dar mai ales, sentimentul de apartenență la o familie și magia autentică a Crăciunului simplu, cu brad împodobit și colinde.
]]>
De atunci, absolventul de liceu, Răzvan Sassu, a devenit un lider autentic, iar asociația a evoluat constant, având un impact vizibil în comunitate, sectorul non-profit și dezvoltarea politicilor publice de tineret.
Asociația Young Initiative construiește în jurul său nu doar proiecte de succes, dar și povești și experiențe de viață pentru membri și beneficiari, reușind să le dezvolte simțul responsabilității sociale și dorința de implicare.
2016 a însemnat un an plin de provocări, cu multe succese și proiecte care au crescut considerabil, cu impact la nivel național.
Dacă ar fi să facem un raport în cifre, pentru AYI, anul care s-a încheiat arată astfel:
- 2 premii obținute: Premiul Special al ANPCDEFP la Gala Națională a Voluntarilor pentru proiectul EVS Knowledge Builders 3 și Premiul II la Gala Tineretului din România pentru proiectul Centrul pentru Managementul Organizațiilor Nonprofit;
250 de ONG-uri beneficiare ale primului board game de planificare strategică pentru ONG-uri – RePlan, creat de o echipă de membri și voluntari EVS ai asociației;- Peste 600 de evenimente găzduite în cadrul Centrului pentru Managementul Organizațiilor Nonprofit și 200 de membri CMON;
- 12 noi voluntari care lucrează în cadrul proiectului Punți către Cunoaștere cu tinerii și copiii din cele 6 apartamente sociale și 2 centre de suport din București;
- inițierea unui Grup de Lucru pentru Tinerii Fără Adăpost format din 25 de membri și un minister implicat;
- 109 tineri trimiși în proiecte internaționale, în cadrul a 32 de mobilități europene, pe diverse teme: democrație, drepturile omului, leadership, asistență socială, antreprenoriat, serviciul european de voluntariat.
Toate acestea nu ar fi fost posibile fără oamenii AYI. Voluntari, membri, parteneri sau susținători, toți cei care au generat aceste rezultate.
Eliza Vaș – International Relations Manager
,,Unde te vezi peste 5 ani? AYI reprezintă cel mai de durată proiect profesional în care m-am implicat de când mă știu. Cei cinci ani de activități parcă au trecut ca o propoziție scurtă. Pe de altă parte, tot conținutul lor ar putea să fie încadrat în cel puțin un roman. Totul a început cu Blogunteer, când pasiunea pentru scris a fost transpusă în 84 de articole, care mai de care mai dragi sufletului autor. Datorită cercetărilor întreprinse pentru aceste materiale, am avut ocazia să aflu de existența unor proiecte și voluntari din diverse zone ale României. Ajunsesem la un moment dat să pot da măcar un exemplu local de proiect, organizație sau persoană implicată în voluntariat din fiecare județ al României. Așa că dincolo de posibilitatea de a contribui la promovarea voluntariatului din România, s-a mai întâmplat un alt lucru, poate cel mai important: persoanele alături de care am lucrat (membrii echipei mele) și cele pe care le-am intervievat.
În 2014, povestea mea de voluntariat din AYI a cunoscut o transformare importantă: de la omulețul ce coordona un proiect destinat promovării voluntariatului din România, ajungeam să mă ocup de relațiile internaționale ale organizației. Am învățat cum se scriu cereri de finanțare și se aplică doar cu câteva minute înainte de termenul limită, cum identifici organizații cu care să colaborezi, cum construiești și consolidezi relații cu alte ONG-uri, cum dormi iepurește în primele dăți în care trimiți participanți români în schimburi de tineri, cum îi pregătești pe tinerii care-și asumă proiecte lungi de mobilitate europeană (stagii de până la un an de zile) și lista poate continua.
În anul următor, poziția s-a transformat într-un Departament de Relații Internaționale și am avut astfel contextul necesar pentru a recruta o echipă care să sprijine și să dezvolte ceea ce făceam până atunci singură. Așa că, din 2014 și până în prezent, am trimis 253 de tineri în diverse mobilități europene, ajungând în acest fel la un număr de 72 de proiecte în care ne-am implicat. A fost multă muncă pe parcurs, dar a meritat fiecare moment.
Pe lângă cele două activități principale, au fost și altele secundare în care am avut posibilitatea de a mă implica: Centrul pentru Managementul Organizațiilor Nonprofit, care a crescut într-un an cât alte proiecte în 7, Consiliul Director al AYI și participarea în mod direct la deciziile luate, alte inițiative/proiecte mai mici sau mai mari, alți oameni faini întâlniți și alte experiențe pe care să le apreciez. Dacă mă întreba cineva în 2011 unde mă văd peste 5 ani, nu știu dacă îi puteam răspunde că am să fiu tot în Asociația Young Initiative. Dar timpul nu a tăcut și a trecut, ci a fost foarte vorbăreț și mi-a adus cu sine diverse contexte pentru a face atât ce-mi place cât și ce pot. Adică să contribui la promovarea valorilor europene atât în spațiul românesc, cât și în cel internațional. Iar cea mai recentă veste bună a fost aceea de a fi acceptată în Grupul de Politici de Tineret (Youth Policy Group) al YMCA Europe, lucru care a fost posibil datorită apartenenței Asociației Young Initiative la Federația YMCA România. Vorba aceea, se întâlnește munte cu munte în această viață, darămite oameni hotărâți să-i sprijine pe tineri prin intermediul educației!”
Adela Fenichiu – Secretar General
,,AYI m-a învățat ce înseamnă să ai inițiativă, să faci o schimbare în jurul tău, în comunitate, dar și în tine, pentru a construi ușor, susținut și cu multă răbdare o Românie mai înțelegătoare, empatică și sustenabilă. Sustenabilă prin educație. Căci această e soluția pe care o propunem noi și pentru care AYI face lucruri în fiecare zi.
De ce AYI? Pentru că aici valorile mele personale s-au intersectat cu ale altor persoane care cred și vor același lucru și cu care niciodată nu simt că lucrez, ci mă întâlnesc cu plăcere și din suflet, fiindcă mereu simt că punem câte o cărămidă în construcția României bazate pe educație. Cu fiecare proiect. Și cu fiecare activitate. Și cu fiecare voluntar. La mulți ani tuturor! La mulți ani minunați, AYI!”
Cristina Cautiș – Membru al Departamentului de Relații Internaționale
,,Pentru mine, AYI este motivația pe care o regăsesc de fiecare dată, atunci când pierd încrederea în mine. Este acel colțișor al vieții care îți arată că orice își dorești, se poate îndeplini, dacă într-adevăr crezi și muncești sincer. Este acel ludic după care tânjesc în fiecare zi, unde sunt prinsă cu responsabilități și o viață de adult. AYI este portița de evadare din comun, care, odată deschisă, poate îndeplini orice plan.”
Pentru anul 2017, asociația își propune să contribuie, în continuare, la incluziunea socială a tinerilor, mai ales în actualul context global, aflat într-o permanentă schimbare, să dezvolte proiecte de antreprenoriat social și să impulsioneze politicile publice în domeniu.
Dacă doriți să aflați mai multe despre activitatea Asociației Young Initiative, vă invităm să ne vizitați Pagina de Facebook www.facebook.com/fb.young.initiative/?fref=ts și site-ul oficial www.younginitiative.org.
]]>Un grup restrâns de oameni din cadrul Asociaţiei Tandem dezvoltă, cu entuziasm şi pasiune, multe proiecte pentru persoanele cu deficienţe de vedere. Fie că este vorba despre dans contemporan, crearea unor aplicaţii de mobilitate urbană sau montarea unor dispozitive speciale de identificare pe autobuzele Regiei Autonome de Transport.
Andreia Bruckner ne-a vorbit despre toate planurile de bine ale asociaţiei.
Cum s-a conturat Tandem Dance, cel mai recent proiect al vostru?
Proiectul a început din întâmplare. O coregrafă din Norvegia, Kjersti Engebrigtsen, căuta parteneri pentru organizarea unor cursuri de dans pentru nevăzători.
Am lansat un apel public către mai multe școli de dans, am invitat mai mulți profesori de dans să participe la proiect și să lucreze cu participanții. S-a lucrat mai ușor cu cei din zona tangoului și a dansului modern, pentru că altfel le era greu să se adapteze unui partener.
A fost o echipă relativ mică, dar inimoasă. Valentina de Piante, una dintre coregrafele cu care am colaborat, a făcut selecția. Geta Corca, Răzvan Rotaru, Alexandra Bălășoiu, Denis Bolborea, Andreea Bellu au fost dansatorii care au lucrat cu nevăzătorii.
Problema cea mai mare a celor cu deficiențe de vedere se reflectă în faptul că aceştia nu au niciun fel de concept asupra mișcării. Tot ceea ce înseamnă limbaj corporal le este străin. Poziția corpului este ghidată de cu totul alte principii decât cele ale unui văzător, nu au modele pe care să le copieze.
Pentru a înțelege cel mai bine cum arată o mișcare, profesorii trebuie să le-o arate. Fiecare nevăzător a lucrat cu un partener văzător, prin exerciții de conștientizare corporală, exerciții de încredere, colaborare, apropiere și înțelegere tactilă.
Activitățile au avut la bază o metodologie prestabilită? Au intervenit modificări pe parcursul desfășurării lor, la nivel conceptual sau fizic?
Kjersti Engebrigtsen are o metodă de lucru completă, care pornește de la lucruri subtile, cum ar fi un pas, o săritură care se aplică atât pentru copii, cât și pentru adulți, amatori sau profesioniști.
Conștientizarea corporală se realizează prin elemente de Feldenkrais, cu improvizație de contact, pe care le-a testat 20 de ani de zile, prin intermediul cărora le descoperă potențialul de mișcare, expresivitatea artistică.
Coregrafa norvegiană a obținut rezultate foarte bune în cadrul proiectului și a interacționat foarte bine cu nevăzătorii, având în vedere perioada scurtă de derulare a cursurilor, respectiv o săptămână, 6 h/zi de dans, fiind implicaţi 10 adulți și 5 copii.
Cum s-au simțit beneficiarii, dansatorii și profesorii de dans pe parcursul desfășurării atelierelor?
Lupta cea mai mare a fost ca dansatorii să înțeleagă că lucrează cu corpurile altora, că este necesar să se adapteze la mișcările celorlalți, că trebuie să simtă ei ce vor participanții să exprime.
Care a fost impactul proiectului în rândul beneficiarilor?
Profilul participanților a fost diferit: unii activi care sunt obișnuiți cu mișcarea și sunt implicați în diverse activități sportive, iar alții mai puțin activi, pe care condiția fizică sau starea socială nu îi ajută foarte tare, se mișcă mai greu.
Au fost încântați cu toții. Surprinzător a fost că cei care s-au bucurat cel mai tare erau aceia care sunt cel mai puțin înclinați spre dans. Au găsit o cale de eliberare, de socializare, având oameni pe care să se bazeze.
Pe plan personal, fiecare dintre ei și-a găsit altceva.
Vasile este unul dintre ,,miracolele” pe care le-am descoperit. La final, se mișca ca un profesionist în improvizațiile de contact, cu un instinct de dansator înnăscut.
Ionuț, profesor de istorie, dornic de socializare, datorită mediului de interacționare foarte restrâns, s-a deschis social și și-a găsit bucuria de mișcare. Pentru el a fost o experiență de socializare foarte frumoasă.
Alina, o fată complet nevăzătoare, cu multe probleme de sănătate, a avut ajutorul lui Claudiu Luca și al lui Răzvan Rotaru, a simțit și a descoperit bucuria mișcării, și a reușit să-și conștientizeze mai bine corpul.
Pentru copii, modificările, diferențele au fost extraordinare după o săptămână, atât psihologic, cât și fizic, prin creșterea gradului de socializare și îmbunătățirea posturii, și nu numai. La copii, nevoile sunt fulminante, mulți dintre ei suferă de autism, care nu este neapărat diagnosticabil, fiind o formă de închidere în sine din cauza dificultăților de socializare cu ceilalți.
Iar majoritatea au probleme fizice ce țin de mobilitatea articulațiilor, sunt foarte înțepeniți, rigizi, nu știu să-și folosească corpul sau să facă un gest care să îl reprezinte.
Pe viitor, proiectul va fi reluat cu un curs intensiv mai mult pentru profesori decât pentru nevăzători. Vor fi organizate, timp de trei luni cursuri săptămânale în București, iar apoi va fi organizată o tabără la Buzău. Scopul nostru este să creăm o bază de profesori pentru Buzău care să dezvolte acolo propriile lor proiecte și cursuri.
Dorim să convingem cât mai mulţi nevăzători de beneficiile dansului asupra sănătății lor, să înființăm o școală de dans. De asemenea, încercăm să extindem proiectul și în țară, Buzăul fiind un prim pas, însă este nevoie de multe resurse, cu preponderență financiare.
Care au fost rezultatele pe care le-ați obținut?
Tandem a fost un proiect mai mare, cu 30 000 de beneficiari.
Cu permisiunea părinților și a adulților, am realizat un film de 11 minute pe care l-am prezentat atât în țară, cât și în străinătate.
Chiar dacă lipsește imaginea, descrierea verbală a fimului este suficientă. Filmulețul cuprinde mai multe testimoniale ale profesorilor, elevilor, argumentări, discuții ale organizatorilor. Am primit feedback pozitiv de la toate școlile de nevăzători. Imaginea începe să pătrundă în viața lor (trebuie însoțită de o descriere pentru a fi percepută de nevăzători), toți utilizează într-o măsură mai mare sau mai mică internetul.
Proiectul are un scop strict medical, pentru că lipsa vederii se asociază cu diverse probleme fizice, de la insecuritatea mișcării care reprezintă un impediment în integrarea lor socială, culturală și economică.
Pentru a fi independenți, trebuie să aibă o sursă de venit, banii de la stat nu trebuie să fie singura lor sursă de venit, iar pentru asta au nevoie să se miște independent prin oraș.
Oamenii cu deficiențe de vedere nu trebuie să fie tratați diferit. Ei au nevoie să fie sprijiniți încă din copilărie ca să ducă o viață normală, să se deplaseze în oraș, să se miște, să se exprime și să-și vadă de viața lor ca oameni independenți. Copiii înțeleg și acceptă mult mai ușor dacă li se explică de mici.
Statul îi oferă nevăzătorului drepturi, există niște programe de asistență socială și medicală, însă nu este suficient.
Perspectiva medicală spune ,,Hai, să te vindec!”, perspectiva socială spune ,,Hai să te ajut!”. Însă există și o perspectivă umanitară care presupune facilitarea condițiilor pentru nevăzători astfel încât aceștia să se deplaseze mai ușor și să se atenueze diferențele între ei și cei valizi și să trăiască la fel de independent.
Este necesar să fie schimbate mentalitățile care acceptă doar să dea și să primească ajutor. Totodată, trebuie convinși și nevăzătorii din România că independența este soluția lor cea mai bună pe termen lung. Asta încercăm prin proiectele noastre și prin cele care vor urma.
Ce alte proiecte derulează asociația?
Activități de înot cu 6-7 copii la bazin, însoțiți de voluntari, de două ori pe săptămână pe toată perioada anului școlar, dar este prea puțin, sportul ar trebui să fie parte integrantă din activitatea lor zilnică.
Proiecte de tehnologie
În prezent, derulăm proiecte de tehnologie, creând sisteme de navigație urbană pentru nevăzători, oferind posibilități de mobilitate pentru cei care au un loc de muncă.
Sunt proiecte pilot: proiectul care implică montarea unor dispozitive de identificare pe autobuzele și stațiile RATB, proiectul de mobilitate urbană cu aplicație GPS pietonal Tandem Navigator și proiectul cu sistemul de navigație la metrou. Dacă vor avea succes în București, vor fi implementate la nivel național.
Lucrăm cu firme de software care dezvoltă dispozitive bluetooth ce transmit semnal telefonului mobil. De asemenea, am creat o aplicație de GPS care face trasee de GPS, se vor pune dispozitive pe stradă pentru a le spune oamenilor unde este stația de autobuz, detalii suplimentare (clădiri din apropiere), ce mașină sosește în stație, etc.
Unul dintre beneficiari ne-a spus: ,,Ați făcut ceva extraordinar. Mă urcam în taxi ca să ajung la lucru și habar n-aveam unde mă ducea. Când luam autobuzul, nu știam dacă m-am urcat în autobuzul corect, în ce direcție se îndreaptă, pe cine să întreb pentru a mă informa. Acum deschid aplicația, citesc locația în care mă aflu, știu în ce direcție se deplasează autobuzul, știu unde sunt. Nu mă mai pierd.”
Aplicația va fi disponibilă pentru toate liniile RATB din toamnă, nevăzătorul va ști ce stație de autobuz va urma printr-un mesaj.
Sistemul de navigație la metrou presupune ghidaje, direcții de mers, ieșiri care se află la metrou. Nevăzătorul când ajunge în stația de metrou, trece din dispozitiv în dispozitiv, fiindu-i descris tot ce întâlnește în cale.
De unde aveţi atât de multă energie, inspiraţie şi motivaţie pentru a finaliza toate aceste proiecte?
Președintele asociației este nevăzător. Are o viziune proprie, gândește tot timpul proiecte și este pasionat de tehnologie.
Am făcut diverse proiecte până acum, am câștigat finanțare încă de la primele proiecte depuse.
Am remarcat că toată lumea vrea să facă proiecte doar în București și Cluj, dar sunt atât de multe nevoi şi în rândul persoanelor şi a copiilor cu deficienţe de vedere din oraşele mai mici şi de la sate.
În acest sens, dorim să creăm un consorțiu de asociații care să adune oamenii cu expertiză din acest domeniu și care dezvoltă astfel de proiecte pentru a oferi tuturor o şansă la o viaţă normală.
]]>
Activităţile au avut loc în diferite regiuni din ţară- de la colectarea şi reciclarea deşeurilor în satul Mintiu Gherlii până la pictarea unui zid dintr-un liceu din Piatra Neamţ pentru promovarea diversităţii.
Povestea proiectului am aflat-o de la Andreea Băltăreţu, membră a fundaţiei. Absolventă de teologie, Andreea este preocupată de situația copiilor cu dizabilități, în special a celor care trăiesc cu Sindromul Down.
Conectează-te la comunitate este un proiect cu peste 21.000 de beneficiari. Din ce categorii fac parte aceştia şi cum i-au primit pe voluntari?
“Conectează-te la comunitate!” este un proiect mai mare, care a implicat peste 1.200 de voluntari – elevi şi profesori din România. În cadrul proiectului, aceştia au realizat 79 de proiecte pentru comuntăţile lor, ce au adunat un total de peste 21.000 de beneficiari. În funcție de problemele pe care tinerii au vrut să le rezolve, beneficiarii au fost oameni care provin din grupuri vulnerabile (minorități, familii cu situație materială precară, copii cu nevoi speciale), elevii școlilor în care Cluburile IMPACT își desfășoară activitatea, și nu în cele din urmă membrii comunităților din care voluntarii fac parte.
Acțiunile voluntarilor au fost bine primite de oameni, mai ales că în procesul de implementare a unui proiect se ține întotdeauna cont de implicarea beneficiarilor în activități. În general, un proiect de serviciu în folosul comunității se face nu doar pentru beneficiari, ci şi cu implicarea lor.
Care au fost principalele activităţi din cadrul proiectului?
A fost un proiect care a durat aproape doi ani, cu o mulţime de activităţi, dar cele mai importante credem că au fost: deschiderea de noi Cluburi de voluntariat IMPACT în şcoli şi licee – am avut în total 60 de Cluburi IMPACT implicate în proiectul „Conectează-te la comunitate!”, dintre care 50 cu o vechime de peste 2 ani, iar 10 dintre ele noi; cursurile de formare pentru profesorii voluntari implicaţi în proiect şi întâlnirea cu directorii şcolilor care găzduiesc Cluburi IMPACT; competiţii de proiecte pentru Cluburile de voluntariat IMPACT, prin care voluntarii au putut avea acces la sprijin financiar pentru a-şi transforma ideile în realitate; îmbunătăţirea sistemului de evaluare a competenţelor dezvoltate de voluntari în cadrul programului IMPACT – printr-un instrument online de autoevaluare; o campanie de promovare a voluntariatului şi un eveniment naţional de bune practici pentru voluntarii din proiect.
Ne puteţi da un exemplu concret de o astfel de activitate cu impact?
Concret, un proiect cu IMPACT se desfăşoară astfel: tinerii se întâlnesc la Club, discută probleme pe care le văd în jurul lor şi îşi aleg o problemă pe care să o rezolve. Îşi fac un plan de acţiune, pe care apoi îl pun în aplicare. De exemplu, 35 de liceeni IMPACT din Hârlău (jud. Iaşi) au aflat că 15 familii din apropierea localităţii lor trăiesc în condiţii foarte dure. Şi au reuşit să strângă donaţii din comunitate şi să facă rost de ajutor aşa încât să organizeze mese calde săptămânale pentru acele familii, să doneze rechizite şi încălţăminte pentru acele familii, au organizat chiar şi un spectacol caritabil prin care au strâns 3.200 de lei, pe care i-au folosit să cumpere lemne de foc pentru cele 15 familii nevoiaşe. Detalii sunt aici.
Ce sunt cluburile de voluntariat Impact şi cum funcţionează acestea?
Cluburile de voluntariat IMPACT sunt de fapt grupuri de tineri care vor să schimbe lucrurile din jurul lor în bine. Sunt formate din 15-25 de elevi, care au alături profesori voluntari. Aceştia se întâlnesc o dată sau de două ori pe săptămână în școlile și liceele din țară și desfășoară activități de educație nonformală, de educaţie prin experienţă: jocurile educaţionale şi povestirile sunt în prima parte a întâlnirii, discuţiile despre proiecte prin care îşi pot ajuta comunitatea sunt în cea de-a doua parte a întâlnirii. O întâlnire IMPACT durează aproape două ore.
În ultima vreme, voluntariatul a devenit un concept tot mai răspândit. Există voluntari în diverse domenii, fie că activează sub forma unor grupuri bine organizate, fie că activează individual. Ceea ce este unic și poate fi găsit doar în cadrul programului IMPACT este conceptul de educație prin experiență, faptul că tinerii voluntari au un timp de reflecție pentru a analiza lucrurile învățate pe parcursul activității lor în Club, și faptul că serviciul în folosul comunității, dincolo de a rezolva o nevoie, este un instrument de învățare pentru voluntari. În IMPACT accentul cade pe dezvoltarea competențelor și valorilor în rândul tinerilor, pentru a construi acei cetățeni activi care să genereze schimbări pozitive în societate.
Cum a decurs relaţia profesor-elev pe parcursul proiectului şi cât de importante sunt astfel de activităţi nonformale, în afara orelor din programă?
Dacă am putut oberva un lucru foarte ușor, ”cu ochiul liber” cum se spune, acesta a fost relația foarte bună dintre profesorul coordonator și elevii din Cluburile de voluntariat. Organizarea elevilor sub formă de grup informal, sau Club cum îi spunem noi, presupune existența unui spațiu, al unui timp al întâlnirii și a unei dinamici care se formează între participanți. Pentru participanții în program, IMPACT înseamnă spațiul sigur în care simt că sunt valorizați, simt că pot avea un cuvânt de spus și că au puterea de a produce o schimbare în bine în comunitatea lor. Mai mult decât atât, IMPACT este perceput ca o a doua familie. Profesorii cu care lucrăm ne-au mărturisit că IMPACT i-a transformat.
Nu este confortabil pentru un profesor învățat să stea în fața clasei, să treacă între elevi și să devină practic un membru al grupului. La întâlnirile de Club, se crează un mediu plin de încredere, care crește deschiderea și apropierea între profesori si elevi. Aici se descoperă unii pe ceilalți, altfel decât în cadrul orelor. Interesant este și faptul că profesorii încep să folosească la clasă metode din educația nonformală pentru a face cât mai atractivă disciplina pe care o predau. Se știe că învățăm mai bine atunci când experimentăm și când îi învățăm pe ceilalți, de aceea credem ca activitățile nonformale ar trebui să completeze programa școlară.
Ce credeţi că s-a schimbat în comunităţile implicate în urma acestui proiect?
Cred că în afara schimbărilor punctuale pe care voluntarii le-au produs, ca răspuns la nevoile identificate (de exemplu, crearea unui sistem de colectare selectiv de deșeuri, reamenajarea curții școlii, ajutorarea cu alimente si hrană a unor familii etc.) s-au produs și schimbări la nivel de mentalitate.
Au fost inițiative dezvoltate de tineri care au vizat teme ce țin de sănătate (alimentație sănătoasă, importanța sportului și a mișcării în menținerea sănătății, campanii de promovare a igienei pentru prevenirea imbolnavirii cu virusul hepatitic A, etc), nediscriminare și evitarea discursului instigator la ură.
]]>