“Omul sfințește locul”. Așa spune o vorbă din popor, iar noi credem că puterea de a schimba se află chiar în mâinile noastre, ale fiecăruia dintre noi. Indiferent că vorbim despre a fi vocea unei cauze sau despre implicare activă din categoria “mutat munții din loc” și la figurat, dar și la propriu. În această comunitate, a oamenilor puși pe fapte mari, intră și CAVNICarii, un grup de tineri din Maramureș, care au văzut în micuțul lor oraș potențialul de a se dezvolta și de a deveni mai mult decât un simplu punct pe hartă. Determinarea lor de a acționa le-a adus în scurt timp aliați din rândul celor 4976 de locuitori, dar și al autorităților. Despre cum au devenit cunoscuți CAVNICarii drept “voluntarii cu vagonetul”, dar și reușitele și provocările pe care le întâmpină tinerii, ne va povesti chiar vicepreședintele Asociației CAVNICarii, Zoltan Mica.
Blogunteer: Mulțumesc mult, Zoli, pentru că ai acceptat invitația de a ne face cunoscută povestea CAVNICarilor care poate fi o sursă reală de inspirație pentru noi toți! Pentru început, de unde și de ce CAVNICarii?
Zoltan Mica: Facebook, o rețea de socializare atât de controversată în zilele noastre, a jucat un rol deosebit de important în ceea ce înseamnă organizația noastră de astăzi. Totul a început ca un simplu grup de discuții creat de Levente Kaucz (căvnicar plecat în Cluj Napoca). În acel grup care a avut ca temă principală orașul Cavnic, s-au dezbătut multe subiecte și au fost multe schimburi de replici, iar de aici am pornit împreună o serie de activități marca “Grupul CAVNICarii”.
Împreună cu membrii grupului, am reușit să mobilizăm primarul și echipa lui de la acea vreme la o super ecologizare în oraș. A fost o experiență frumoasă văzând că și polițistul care ne însoțea pe teren (undeva în zona pârtiilor de ski) a început să strângă doze de bere sau pungi aruncate la întâmplare. Au urmat strângeri de fonduri pentru diferite cazuri sociale și nu am uitat să fim vreo trei ani la rând Moș Crăciunul copiilor nevoiași.
B.: Care a fost cea mai mare realizare a Grupului CAVNICARII și cum ați ajuns la statutul de Asociație?
Z.M.: Cea mai importantă investiție a grupului a fost într-un vagonet minier. În urma discuțiilor purtate, s-a ajuns la concluzia că era necesar să fie recondiționat și amplasat în centrul orașului pentru a aminti trecătorilor că în localitate a existat cândva activitate minieră. Banii au fost strânși ușor, având donații chiar și de la căvnicari demult plecați din localitate. Provocarea a fost găsirea vagonului care până la urmă nu a fost găsit la mină ci… într-un grajd. Am făcut rost de vagonet după care activitatea grupului a fost din ce în ce mai scăzută…vagonetul a stat într-o curte aproximativ un an jumate. O ideea venită de la teacher Claudia, fosta mea profesoară de engleză din liceu a reînviat totul. Împreună cu ea am scris un proiect prin care am implicat câțiva tineri în activități de educație nonformală (teambuilding, comunicare, empatie, toleranță), tineri care au lucrat în același timp și la panouri turistice informative, la recondiționarea vagonului, dar și la o mică broșură care conține informații despre localitate. Finanțarea a venit din partea Comisiei Europene, iar în una din categoriile de cheltuieli ale proiectului ”Perfect pentru TINEri” ale cărui activități le-am enumerat mai sus, au fost incluse costurile necesare înființării asociației. Așa am ajuns noi de la Grup Informal la Asociație în 2014. Și în momentul de față, suntem recunoscuți ca fiind “ăia cu vagonu’”. De aceea ziceam că existența asociației se învârte în jurul acelui mic simbol al mineritului.
B.: Pe lângă vagonetul minier, ce alte proiecte sau realizări a mai avut Asociația CAVNICarii?
Z.M.: În acest moment, cea mai mare realizare a Asociației este simplul fapt că existăm și că reușim cu greu să supraviețuim. Dacă vorbim de realizări materiale, bineînțeles că ne putem mândri cu vagonetul minier, dar și cu Broșura “CAVNIC, ieri și azi”, în care am reușit să adunăm informații despre istoricul comunității, despre oamenii locului, dar și fotografii vechi din localitate. În momentul de față implementăm proiectul FOTO-ACTIV care suntem siguri că o să fie un real succes. Faptul că suntem înconjurați de tineri minunați și dornici de implicare… pot să spun fără nicio reținere că aceasta este cea mai mare realizare!
B.: Cât de mult contează componenta voluntariat în proiectele pe care le desfășurați?
Z.M.: Din experiența proiectelor pe care le-am desfășurat, pot să spun că ceea ce fac voluntarii este deosebit de important, începând de la omul responsabil de energizer, până la cel care aduce sticlele de apă. Fiecare își are locul lui pentru că un proiect nu presupune doar 2-3-4 ore de activități pe zi, ci multe alte acțiuni mărunte, întâlniri și o grămadă de documente.
B.: Cum sunt motivați tinerii să se implice în dezvoltarea comunității sau, mai degrabă, ce anume îi motivează?
Z.M.: Cel mai probabil tinerii conștientizează că este necesară implicarea lor în comunitate. Noi nu facem decât să le oferim un mediu prietenos unde pot să-și exprime ideile și punctele de vedere fără a fi judecați în vreun fel. Faptul că localitatea Cavnic este o comunitate destul de mică, alternativele de petrecere a timpului liber, în afară de baruri, nu prea există. Venind cu ceva nou care îi ajută din multe puncte de vedere, tinerii nu ezită să ni se alăture. Bineînțeles că pe lângă activitățile asociației, mai organizăm cu tinerii dornici câte o excursie pe munți sau în împrejurimi, gătim în aer liber și discutăm, ceea ce cred eu că joacă un rol important.
B.: Câți membri activi are organizația în acest moment?
Z.M.: Suntem la început și timpul nu ne-a permis să ne axăm doar pe dezvoltarea asociației. Claudia (n.r. președintele Asociației CAVNICarii) e profesor la liceul din localitate, iar eu tocmai am finalizat studiile și intenționez să mă angajez. Nu putem vorbi de foarte mulți membrii. Suntem o mână de 10 oameni (3 din echipa din conducere) și 7 voluntari cu care muncim cot la cot.
B.: Cum se pot implica cei dornici să susțină activitatea ONG-ului?
Z.M.: Oricine poate să ni se alăture în orice moment atât cu sprijin moral, cât și cu sprijin fizic prin voluntariat sau mai ales financiar pentru că fiind la început depindem foarte mult de donații și de acel 2 %.
B.: Dat fiind faptul că vorbim despre proiecte în comunitate, menite să contribuite și la dezvoltarea orașului, primiți ajutor și din partea autorităților?
Z.M.: Nu pot să spun că autoritățile locale din Cavnic au vreun aport în activitatea noastră, însă ne bucurăm de sprijinul Consiliului Județean. Chiar în acest moment implementăm un proiect (FOTO-ACTIV) care este finanțat 90 % din fonduri de la Consiliul Județean Maramureș.
Este pentru prima dată când aplicăm la ei și pot să spun că deși sunt necesare foarte multe documente, persoanele responsabile din instituție sunt deschise pentru a da explicații și sprijin în orice moment. FOTO-ACTIV se adresează unui număr de 15 tineri care participă la un training foto, iar ca produse finale vom avea cărți poștale, albume foto și o expoziție, toate acestea fiind realizate cu lucrările tinerilor.
B.: Pentru că vorbești cu așa mare drag despre Cavnic, te rog să-mi spui care ar fi potențialul zonei, ce ar fi important să se facă pentru a deveni atractivă din punct de vedere turistic, dar nu numai?
Z.M.: Cavnic este o comunitate mică în mijlocul județului Maramureș, având statut de oraș, deși are doar 4976 de locuitori. Este cunoscut ca important centru minier în România, aici fiind exploatate până în 2006 minereuri aurifere, argintoase, cuprifere și altele. Este recunoscut la nivel național și mondial datorită mineralelor extrase aici (flori de mină) care apar în muzeele de specialitate din toate colțurile lumii, dar și în colecții personale. Din 2000 s-a încercat reconversia localității către turism pentru că localitatea are un potențial turistic bogat. Se practică turismul de iarnă (ski, snowboard), în localitate fiind prezente pârtii de ski totalizând 10 km. În momentul de față, nu există o alternativă de turism pe timpul verii deși avem peisaje, păduri unde s-ar putea practica și alte sporturi precum mountain bike, dar și trasee turistice pe parcursul cărora pot fi observate specii din flora și fauna montană precum și multe altele. Deși mina a fost cea care a pus pâinea pe masa căvnicarilor de-a lungul timpului și în ciuda minunatelor minerale extrase de aici, nu există un muzeu al mineritului unde cei pasionați de turismul industrial să poată afla lucruri extraordinare despre localitate.
B.: Ce planuri aveți ca Asociație?
Z.M.: Ne dorim foarte mult să ne dezvoltăm și să implementăm cât mai multe proiecte benefice comunității. Bineînțeles, intenționăm să atragem mai mulți tineri voluntari care, la rândul lor, să fie parte din proiecte frumoase.
Despre cel mai recent proiect al Asociației CAVNICarii- FOTO-ACTIV- puteţi afla mai multe aici: https://www.facebook.com/Foto-Activ-CAVNICarii-1986824298219222/
