Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

O poveste românească scrisă de 60 de tineri străini

E 18 iulie 2014, iar în amfiteatrul Facultăţii de Ştiinţe Economice, din Oradea, sunt aşteptaţi 8 tineri care vor lua parte la un training despre relaţii publice. Afară, vremea se pregăteşte de ploaie, iar uşa sălii este deschisă pe rând de către participanţii anunţaţi. Îi vezi că au caracteristici fizice diferite, unii cu pielea mai închisă la culoare, alţii cu ochii migdalaţi, unii ţin agende cu un scris pe care nu-l recunoşti, iar alţii vorbesc între ei o limbă pe care o auzi doar vara într-o staţiune de pe ţărmurile Mării Egee. Toţi, în schimb, sunt curioşi şi îţi zâmbesc. Întâlnesc o nouă persoană în Oradea şi nu se sfiesc să se prezinte. Se încheagă o atmosferă de prietenie încă de la primele replici rostite şi peste puţin timp se aude un timid “Bună ziua”, rostit cu un accent  simpatic de ultimul student aşteptat. Cei 8 voinici fac parte din echipa proiectului “ReBranders” şi au venit în Oradea pentru o perioadă de 6 săptămâni, din diverse colţuri ale lumii: China, Grecia, Egipt, Italia, Pakistan, Taiwan şi Turcia.

Braşovul şi surprizele sale

O săptămână mai târziu, mă plimbam prin Braşov, încercând să descopăr frumuseţile ascunse ale oraşului. La un moment dat, trecând pe lângă o clădire care îmi fură atenţia, mă opresc şi mă uit la afişele din vitrină. Aflu că sunt în faţa Centrului Cultural Reduta. Prietenul care mă însoţea aruncă şi el un ochi peste hârtiile colorate pline de mesaje. În partea opusă, stătea un altfel de afiş, ce conţinea un eveniment, aflat în plină desfăşurare sub noi. Era vorba despre un Global Village găzduit de subsolul clădirii. Global Village este o expresie folosită în limbajul AIESEC pentru a denumi un eveniment cultural, cu participare internaţională, unde fiecare îşi prezintă cultura din care provine (aici incluzându-se aspectele geografice, artistice, de limbă şi civilizaţie, gastronomice ş.a.m.d). Dat fiind că amândoi eram foşti membri AIESEC, n-am mai stat mult pe gânduri şi ne-am îndreptat paşii către lumea ce ne aştepta dincolo de uşă. Coborând scările, am auzit cum cineva cânta melodii româneşti, acompaniate de chitară. Era îmbrăcat în costum tradiţional şi era urmărit cu mare interes chiar şi de cei care nu înţelegeau versurile. Dincolo de scena improvizată se găseau standuri aparţinând tinerilor veniţi din străinătate pentru a face voluntariat în AIESEC Braşov. În câteva secunde, eram pe tărâm malaezian, gustând din bomboanele cu suc şi urmărind cărţile poştale ce înfăţişau zone turistice pe care nu le ştiam. Am pipăit ulterior nişte cutii de bijuterii lucrate manual în Pakistan, m-am uitat la poze cu animalele ce trăiesc în Australia, am primit nişte dulciuri din Indonezia şi am gustat peşte sărat din Taiwan. O domnişoară din China m-a invitat să primesc un răspuns din partea destinului, punându-mi o întrebare şi agitând apoi o cutiuţă cu beţişoare numerotate. Am aflat că uneori cele mai frumoase lucruri din viaţa noastră se întâmplă fără niciun motiv şi nu ar trebui să ne întrebăm de ce, ci doar să fim recunoscători pentru ceea ce am primit.

cover26-1160x200

Înapoi în Oradea

Ajunsă acasă după o zi de pomină în inima României şi 12 ore de călătorie cu trenul, îmi verific noutăţile de pe Facebook. În înşiruirea de ştiri apare un titlu care-mi captează atenţia. Era vorba despre un proiect derulat de către AIESEC România în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului, prin care 60 de tineri din întreaga lume erau invitaţi în România pentru a ne cunoaşte cultura şi ţara. Numele – “Discover Romania Beyond Dracula” reprezenta o alegere desăvârşită pentru ceea ce-şi propuneau organizatorii şi anume:  îmbunătățirea imaginii României la nivel internațional și național, în rândul populației tinere, prin promovarea culturii și patrimoniului național, dar și prin încurajarea voluntariatului. Cu alte cuvinte, în era internetului, când foarte mulţi tineri află diverse lucruri (majoritatea dintre acestea fiind incomplete şi conţinând stereotipuri) despre România, era nevoie de un proiect axat pe experienţe autentice. Organizatorii s-au gândit că cel mai potrivit mod pentru a face acest lucru să se întâmple, era să aducă 60 de participanţi internaţionali din 27 de ţări (Albania, Belarus, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehia, Egipt, Estonia, Germania, Grecia, India, Indonezia, Italia, Liban, Lituania, Malaezia, Maroc, Nigeria, Olanda, Pakistan, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Taiwan, Turcia, Ucraina) care să cunoască România exact aşa cum este ea şi nu cum e prezentată în anumite medii de comunicare. Şi-au propus să ajungă la minim 2000 de tineri români şi din străinătate prin evenimentele organizate şi prin articolele postate pe blogul proiectului. În schimb, dacă te uiţi la ceea ce au făcut până în prezent, îţi dai seama că realitatea a depăşit obiectivele propuse şi rezultatele care apar sunt peste aşteptările echipei.

image-post-1-1160x200

Înainte de-a ajunge în România, studenţii străini nu aveau foarte multe cunoştinţe. Erau familiarizaţi cu Dracula sau Transfăgărăşanul, dar nu auziseră despre castelul Peleş, de exemplu. După ce a vizitat o bună parte din obiectivele turistice ale Transilvaniei, Francesca (o tânără din Italia) spune: “În România, sunt multe locuri frumoase pe care cei veniţi aici le pot vedea. În cele două săptămâni în care am călătorit, aş putea spune că această ţară este asemenea asemenea unei flori frumoase de pe vârful unui munte. Majoritatea turiştilor nu ştiu că ea se află acolo şi când aud despre ea, călătoria până în vârf devine complicată. Dar atunci când vizitezi Transilvania şi îi descoperi castelele ori alte locuri impozante, îţi dai seama că merită să faci acest drum.“. Ceilalţi 59 de tineri, asemeni Francescăi, au fost împărţiţi în 3 zone, astfel încât să cunoască şi să vadă cât mai multe dintre aspectele specifice României (Zona 1: Arad, Craiova, Oradea, Timișoara; Zona 2: București, Constanța, Galați, Iași, Pitești; Zona 3: Brașov, Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu Mureș). Asta înseamnă că fiecare organizaţie locală a recrutat câte 5 studenţi străini, ce aveau abilitatea de a scrie, de a crea materiale foto sau video şi de aceea procesul de selecție prin care au trecut inițial a fost bazat pe portofoliul personal (articole scrise în trecut, albume foto sau filmuleţe create).

Bunătatatea n-are un nume, dar câteodată o numesc România.

Pe lângă expoziţiile cu materialele realizate în timpul proiectului (ce au avut loc pe 21 august în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara), pe 23 august a fost organizat un Global Village în Mamaia, în care reprezentaţii celor 27 de ţări şi-au prezentat cultura în faţa românilor. În ceea ce priveşte reacţia conaţionalilor noştri vis-a-vis de musafirii întâlniţi în diverse locuri ale României, studenţii străini au remarcat faptul că românii sunt foarte politicoşi şi primitori, chiar dacă de multe ori nu înţeleg limba engleză. Margarita din Bulgaria relatează un episod personal în acest sens: “Am decis să fac o plimbare în jurul cartierului în care locuiam. Era seară afară, eu nu mai recunoşteam drumul pe care trebuia să mă întorc,  iar bateria de la telefon era aproape pe terminate, aşa că nu am putut accesa Google Maps sau să sun pe cineva pentru a-i cere ajutorul. Toate casele pe lângă care treceam erau foarte asemănătoare şi nu-mi dădeam seama pe unde ar trebui s-o iau. Când deja m-am plimbat în cerc câteva minute bune, am dat peste un cuplu de tineri cărora am încercat să le explic că vreau să ajung înapoi la cămin. Chiar dacă nu înţelegeau limba engleză, le-am spus de mai multe ori cuvântul “cămin” (n.r. dorm), arătând că nu ştiu cum să mă întorc. În cele din urmă, au presupus unde vreau să ajung şi s-au oferit să mă conducă acolo. Doi oameni complet străini şi-au alocat 15 minute din timpul lor pentru a mă ajuta. Am fost surprinsă, impresionată şi recunoscătoare. Puteau să-şi petreacă acele minute stând unul cu celălalt, dar s-au oferit să ajute un om pe care nu-l văzuseră în viaţa lor. Le-am mulţumit pentru gestul făcut, iar ei au plecat. Îmi pare rău că nu le-am cerut numele. Dar nu se întâmplă întotdeauna aşa? Bunătatea n-are un nume, dar câteodată o numesc România.

cover46-1160x200

La fel ca Margarita, ceilalţi tineri îşi povestesc experienţele pe blogul proiectului, relatând ceea ce au descoperit în încercarea lor de a cunoaşte România. Fie că vorbesc despre felurile de mâncare încercate, despre locurile pe care le-au văzut, despre monumentele arhitecturale care i-au impresionat, nu uită să amintească despre caracterul oamenilor pe care i-au întâlnit pe parcurs. Prin toate aceste istorisiri, recreează cu autenticitate felul în care România şi românii se lasă descoperiţi străinilor interesaţi. La sfârşitul proiectului, organizatorii vor face un interviu cu fiecare participant legat de modul în care vede acum România şi vor lansa un chestionar pentru prietenii lor de acasă. De asemenea, vor folosi materialele create de cei 60 de tineri internaţionali atât pentru a atrage şi alţi voluntari străini în România cât şi pentru a promova în rândul studenţilor români posibilitatea de a pleca în străinătate într-un stagiu de voluntariat.

Ţinând cont de faptul că se apropie data încheierii proiectului, participanţii îşi relatează experiențele trăite pe blog, îndemnându-i şi pe alţii să le urmeze calea şi să vină să descopere România. Ritso din Nigeria semnează un articol cu următorul titlu “Mă îndrăgostesc…şi nu de un bărbat…ci de România!“, iar în partea de început scrie: “Sfatul meu e să uitaţi tot ceea ce ştiţi despre România! Nu veniţi în Bucureşti ca să vă opriţi acolo, ţara aceasta este plină de surprize frumoase”.

Concluziile unui proiect implementat de studenţi

AIESEC, parte a societăţii civile româneşti, demonstrează că adevăratele poveşti sunt cele create de oameni pentru oameni. De atâţia ani, membrii AIESEC aduc tineri străini în România pentru a face voluntariat sau pentru a lucra aici şi inevitabil, aceştia ajung să cunoască România mult mai bine decât ar face-o citind un ghid de călătorie. Anul acesta, 60 de tineri străini au scris o poveste autentic românească. Se vor întoarce acasă, dar le vor spune şi celor de-acolo ce au experimentat aici. Iar în felul acesta, fiecare dintre ei va ajunge să fie un ambasador de netăgăduit al culturii şi civilizaţiei româneşti. Asta pentru că au descoperit România dincolo de Dracula!

 

Mulţumirile pentru informaţii şi răspunsuri se îndreaptă către Bianca Paul, Izabela Catiru şi Andrei Curtui

© Fotografii preluate de aici şi de aici

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , ,