Articolul de faţă este unul special, având în vedere că vorbim despre o persoană publică din România care s-a remarcat printr-o atitudine civică deosebită. Ne-am dorit să vă prezentăm contextul în care îşi desfăşoară activitatea, tocmai pentru a arăta că alături de componenta mediatică se află un om la fel ca noi toţi, care-şi doreşte mai presus de toate să trăiască aşa cum simte. Omul frumos despre care vorbim astăzi se numeşte Andreea Marin. Suntem siguri că o cunoaşteţi prin prisma activităţii din mass-media, dar munca de voluntariat pe care o desfăşoară cântăreşte greu în conturarea personalităţii, cu atât mai mult cu cât o caracterizează o modestie rară.
În continuare, vă invităm să citiţi interviul acordat de către Andreea Marin, căreia îi mulţumim pentru disponibilitatea de a-şi împărtăşi povestea de voluntariat cu cititorii noştri.
Aveţi un parcurs profesional impresionant, mai ales în ceea ce priveşte implicarea socială. Cum v-aţi descrie într-un paragraf pentru a însuma jumătate de viaţă?
Nu vreau să mă urc pe un piedestal pe care nu îl merit. Nu consider că fac ceva extraordinar, ci pur şi simplu trăiesc aşa cum simt, am fost educată în acest fel de către părinţii mei, îmi pasă şi cred că a da mai departe este ceva normal. Păcat că în zilele noastre am ajuns să privim aceste gesturi de omenie drept excepţii. Sunt conştientă că nu putem trăi singuri, izolaţi, că avem nevoie de sprijin şi că, mai departe, e nevoie de ajutorul nostru pentru ca lucrurile să evolueze firesc în lumea în care trăim.
Ce anume v-a determinat să vă implicaţi în sectorul non-guvernamental şi să deveniţi în acest sens, un promotor al cauzelor susţinute?
Am devenit mamă şi mii de alte mame au început să îmi scrie despre problemele lor. Aşa mi-a venit ideea proiectului “Şcoala Mamelor” care între timp a ajuns un sprijin pentru sute de mii de mame din peste 100 de ţări ale lumii, nu doar din România.
În anul 2004 vi s-a acordat “Premiul pentru Feminitate şi Suflet Caritabil”, iar doi ani mai târziu eraţi Primul Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei pentru România. Ce anume din activitatea profesională a contribuit la numirea făcută de către UNICEF?
Initiaţiva mea de a face prima mare campanie pentru sprijin acordat de către români unor oameni aflaţi într-un moment extrem de dificil, departe de ţara noastră: campania dedicată Asiei îngenuncheată de tsunami. Nimeni nu credea în generozitatea românilor, părea o îndrăzneală sortită eşecului ideea mea, dar am gândit această campanie şi prima gală televizată împreună cu TVR şi UNICEF şi a fost o reuşită; s-au adunat atunci peste 700 000 de dolari. Apoi am devenit voluntar UNICEF şi peste un timp organizaţia internaţională mi-a acordat acest titlu onorific.
În anul 2008, conceptul “Preţuieşte Viaţa” s-a transformat în realitate, având forma unei fundaţii. Care au fost principalele aspecte pe care le-aţi luat în calcul atunci când aţi creat ONG-ul?
A fost un gest făcut din impuls, o dorinţă de a face bine sub umbrela unei fundaţii proprii, adică organizat – până atunci făcusem multe lucruri pentru fundaţii deja existente. Fundaţia Preţuieşte Viaţa s-a născut ca un “mulţumesc” spus lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit un copil sănătos.
Copiii reprezintă, cu siguranţă, publicul ţintă în activităţile pe care le desfăşuraţi. Care sunt cele mai emoţionante momente din acţiunile organizate în rândul lor?
Cand îi văd ieşind din sala de operaţie cu o nouă speranţă de viaţă…
Nu reprezentaţi un model doar pentru sectorul voluntariatului, ci şi pentru fetiţa dumneavoastră prin atitudinea elegantă pe care o aveţi. Care este cea mai mare lecţie pe care aţi dori s-o înveţe în ceea ce priveşte bunătatea?
Multumesc, fac tot ce îmi stă în putere să o învăţ lucruri bune şi să perceapă viaţa aşa cum e, nu cosmetizată. De exemplu, acum câteva zile am fost amândouă într-o piaţă unde am pregătit masa de prânz pentru câţiva bătrâni uitaţi de cei dragi într-un cămin unde duc o viaţă tristă, aşteptând parcă doar sfârşitul… A pus mult suflet şi a fost mandră şi impresionată…
Cum sunteţi mamă şi aveţi proiecte orientate către mamele aflate în situaţii dificile de viaţă, am dori să ştim care este secretul împletirii într-un mod atât de armonios al vieţii de familie, al vieţii profesionale şi al implicării sociale?
Nu reuşesc totul aşa cum îmi propun întotdeauna, nu am destul timp pentru tot ce mi-aş dori să fac, aşa că nu sunt un model din acest punct de vedere, din păcate. Dar voinţa este cheia pentru a face viaţa cât mai bună, şi pe a ta, şi pe a celor din jur.
Care sunt principalele schimbări care s-au produs în domeniul voluntariatul din momentul în care “aţi debutat” şi până în prezent?
Oamenii au început să înţeleagă că voluntariatul e o hrană pentru suflet. Te face să te simţi om, pur şi simplu. Aceasta e esenţa voluntariatului.
Care sunt principiile care v-au ghidat în activitatea caritabilă de-a lungul anilor?
M-am ghidat dupa simţuri, iar principiul numărul unu este corectitudinea. Şi nu amestec activitatea mea din care trăiesc, anume cea comercială, cu activitatea de suflet, cea umanitară.
Aveţi un model de implicare socială care v-a influenţat activitatea profesională?
Da, Audrey Hepburn este modelul meu. A fost nu doar o mare actriţă şi o doamnă rafinată, dar şi Ambasador UNICEF.
Aţi sprijinit şi sunteţi în continuare implicată într-o serie de cauze. Ce anume vă stârneşte interesul pentru a susţine o idee, un proiect sau o organizaţie?
Modul în care vibrează în mine acea problemă, situaţie, nedreptate…
Cum arată o zi de impact pentru dumneavoastră?
Nu prea am zile liniştite, în fiecare zi se întâmplă ceva semnificativ. Impactul adevărat este atunci când reuşim să salvăm o viaţă…
Ce anume credeţi că n-ar trebui să-i lipsească unui tânăr român care doreşte să schimbe ceva în bine în lumea în care trăieşte
Cei 7 ani de acasă. Şi inima bună.
Ce părere aveţi despre voluntariatul online în contextul erei tehnologizării?
Internetul poate scurta calea de comunicare dintre oameni, este important, dar nu e de ajuns. Oamenii nu se pot iubi, simţi, ajuta doar la distanţă…
Care sunt cele mai importante lecţii de viaţă pe care le-aţi învăţat aflându-vă în mijlocul oamenilor?
Că sunt unul dintre aceşti oameni. Nimic mai mult. Nu am de ce să mă cred superioară oamenilor din jurul meu. Iubesc oamenii şi de aceea îmi place ce fac!
Pentru un mic sumar al activităţilor în care oaspetele blogului nostru a fost implicat, aveţi la dispoziţie următoarea listă:
- Coproducator şi promotor al Galei UNICEF “Niciun copil invizibil”.
- Susţinător şi promotor voluntar al campaniei “Violenţa naşte violenţă”, Baia Mare
- Susţinător şi promotor voluntar al campaniei “În Realitate eşti mai bun” iniţiată de Realitatea TV în sprijinul sinistraţilor, victime ale ninsorilor abundente din România
- Promotor voluntar al Campaniilor „Ajută un copil să meargă la şcoală” şi „Asculta-i sufletul” (manifest împotriva violenţei asupra copiilor) iniţiate de organizaţia „Salvaţi Copiii”
- Promotor al campaniei dedicate drepturilor familiei în Republica Moldova, iniţiată de către Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie
- Promotor al campaniei “Viaţa după colectare” iniţiată de Asociaţia “Mai Mult Verde”
- Promotor al Campaniei “Şcoala te face mare” iniţiată de Asociaţia Ovidiu Rom şi Telefonul Copilului, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Copilului
- Susţinător şi Promotor al campaniei “Copii speciali într-o Românie autistă” iniţiată de “Jurnalul Naţional” în beneficiul celor 30.000 de copii ce suferă de autism şi al familiilor lor
- Director al evenimentului, promotor, iniţiator al conceptului şi moderator al Galei CRUCEA ROŞIE, organizată în beneficiul persoanelor vârstnice aflate în suferinţă
Acţiunile prezentate în detaliu le puteţi citi la următoarea adresă: http://www.pretuiesteviata.org/despre-noi/fondator.html
Un alt proiect de actualitate se numeşte “Şcoala Mamelor” şi se remarcă prin numărul mare de persoane implicate în desfăşurare.
„Şcoala Mamelor” a dezvoltat pentru început centre de asistenţă şi consiliere gratuită psihologică şi psihiatrică pentru mamele aflate în dificultate, dar şi pe direcţiile sănătate, carieră, comunicare şi drepturi, legi explicate pe înţelesul tuturor. Mamele care vin către noi sunt şi dintre cele cu business-uri impresionante – nu doar cu probleme materiale – dar care sunt, de pildă, într-un dezechilibru emoţional, aflate în depresie, anxietate, stres, etc şi nu au încredere să vorbească oricui despre situaţia lor.
Mamele au la dispoziţia lor, GRATUIT, sfătuitorii de care au atâta nevoie în centrele noastre şi pe site-ul: www.scoalamamelor.ro: psihologi, psihiatri, asistenţi sociali, specialişti în dezvoltare profesională şi personală, parenting, comunicare, jurişti, avocaţi, medici, indiferent care e mediul din care fac parte şi pe ce treaptă a scării sociale se află.” – Andreea Marin
Mai multe informaţii găsiţi la următoarele adrese:
http://www.pretuiesteviata.org/
http://www.unicef.org/romania/ro/support_9709.html
Sursă foto: https://www.facebook.com/AndreeaMarinOfficial
Felicitari pentru articol! 😀